Deși o să mă boscorodească destui, mai ales suporterii giuleșteni, tot scriu că rezultatele de egalitate obținute duminică de Botoșani și de Rapid au fost realizate cu multă șansă. În ideea că adversarele, CFR și FCSB, au controlat partidele și ar fi meritat să termine învingătoare. Ambele au scăpat însă victoria printre degete. Numai că, reversul medaliei, nu-i poți reproșa nimănui că are noroc, chiar dacă nu totdeauna norocul e cum și-l face omul.
În Gruia, CFR a condus de 3 ori și de fiecare dată Botoșani a reușit s-o ajungă din urmă. Record de eficacitate, moldovenii au marcat 3 goluri din tot atâtea șuturi trimise pe spațiul porții încredințate lui Micai, preferat lui Hindrich, lăsat să se odihnească.
Dacă grecul Anestis a salvat-o pe Botoșani în câteva situații critice, intervenind de-a dreptul miraculos, în 3-4 rânduri, Micai a comis-o la două dintre golurile primite. După unii, chiar la toate trei!
Normal era, Micai fiind într-o zi nefastă, ceea ce i se poate întâmpla oricui, ca italianul recomandat pompos „de 278 de meciuri bifate în Serie B” să fie schimbat. Dar cu cine, căci Hindrich fusese trimis în tribună, iar pe bancă se afla doar neexperimentatul Rareș Gal, 24 de ani, niciodată folosit! Readus la Cluj după împrumuturile de la Șelimbăr și Alba Iulia.
Întrebarea e cine și de ce a decis ca Hindrich să nu figureze pe foaia de joc, măcar ca rezervă, când logic ar fi fost, inventariind gafele lui Micai, să fie introdus portarul titular?! Indiferent cine a decis, a greșit grav.
Simțind că nu e ce trebuie, căci tabela de marcaj arăta 2-2, Dan Petrescu (suspendat) ori vreunul dintre secunzii lui a hotărât trimiterea pe teren a "artileriei grele". Așa au intrat în minutul 62 Louis Munteanu, Nkololo și Fică, iar spre final, Sfaiț și Camora. Surprinzător, nici de data asta, Louis nu și-a făcut simțită prezența.
Decât printr-o ratare imensă, consemnată la 3-3, fază în care, inexplicabil, a ales să paseze, deși era singur cu Anestis! Din păcate, când accidentat, când menajat, Munteanu pare depășit de ce i se întâmplă și riscă să nu mai înțeleagă, ori chiar nu mai înțelege, ce se petrece cu el.
Pisica trebuie ruptă în două: pleacă la Rennes sau altundeva și la revedere ori rămâne și se apucă serios de treabă. Și-n căruță, și-n teleguță nu se poate, dovadă că golgheterul din sezonul precedent, cu 23 de goluri, n-a izbutit încă să spargă gheața în actuala ediție de Superligă!
Pentru mulți, între care și pentru subsemnatul, drawul înregistrat pe Arena Națională, 2-2 între Rapid și FCSB, i-a avantajat pe giuleșteni. În sensul în care roș-albaștrii au controlat, adesea autoritar, primele 80 de minute ale confruntării. În consecință, ei s-au și desprins la 2-0. Ba ar fi putut mări diferența la 3-0 în cazul în care mingea șutată de Ngezana n-ar fi lovit bara porții lui Stolz.
Cum Charalambous (ori Becali însuşi) a urmat exemplul lui Rădoi și a apelat la titulari, adică la Bîrligea, Alhassan și Cisotti, ulterior și la Edjouma, oricine ar fi pariat că FCSB, cu sacii urcați în căruţă, îi va pricinui Rapidului cel dintâi eșec stagional.
Atât că "farmecul vieţii" nu s-a predat. Împotriva aşteptărilor, când o lume întreagă o vedea pe FCSB scăpată în câştigătoare, Rapid a reuşit un final în forță şi, graţie noului introdus Koljic, a redus din deficit în minutul 83 și a egalat în 90+2! Cât despre mult comentatul fault asupra lui Ngezana în faza dinaintea golului 1, poate că el s-ar fi dat la baschet. Într-un fotbal serios, cred însă că niciodată!
Zic iarăși, îmi asum riscul, că acest 2-2 a fost incorect. Deoarece, a recunoscut-o fair și Gâlcă, Rapidul mai degrabă a dezamăgit trei sferturi din meci. Apreciez că a avut noroc, deşi nu toţi gândesc la fel. În fond, afirmaţie potrivită și-n Gruia, fotbalul se joacă pe goluri, nu pe merite ori pe impresii. Iar a avea noroc e, repet, o calitate, nicidecum un defect.
{{text}}