Totul despre o viață sexuală sănătoasă: care sunt cele mai frecvente tulburări sexuale, ce efecte nocive au pastilele-minune pentru potență și ce rol joacă pornografia + Cât durează un act intim normal

EPISODUL 43. Invitatul acestui episod al emisiunii Health Talks este Valentin Pescaru, psiholog, psihoterapeut și sexolog, care vorbește despre cele mai frecvente probleme sexuale și despre cum putem avea o viață intimă sănătoasă

• Această emisiune NU oferă sfaturi medicale de orice fel, ci doar prezintă experiența de viață și felul in care văd lucrurile invitații.

- Domnule Pescaru, înainte să începem, aș vrea să ne explicați cât mai simplu ce înseamnă sexologia și care este diferența între un sexolog și un psiholog.

- Aș începe prin felul în care eu am ajuns să practic sexologia. Am început să lucrez acum 20 de ani, ca psiholog și apoi ca psihoterapeut, și am observat că pacienții mei aduceau destul de repede în discuție viața intimă. Iar eu nu eram suficient de instruit sau educat în domeniu, cel puțin din perspectiva educației academice. La psihologie și psihoterapie se făcuse ceva, dar nimic foarte complex sau aprofundat. Şi atunci, în mod natural, am simțit nevoia să fac o formare strictă pe acest domeniu, ca să înțeleg mai bine despre ce era vorba. Astfel am ajuns la o formare în sexologie, în cadrul Facultății de Medicină din București, acum mulți ani. Sexologia este, de fapt, un termen generic, care cuprinde nu doar relațiile sexuale dintre persoane, ci și tot ceea ce este asociat lor.

- Adică?

- De aici derivă sarcina, riscurile de îmbolnăvire, diversitatea relațiilor sexuale și consecințele lor. Sexologia privește, așadar, toate aceste aspecte: relația, intimitatea, conexiunea, partea emoțională, partea psihologică, sarcina, protejarea față de boli, dar și tulburările sexuale. Pe scurt, sexologia se ocupă de evaluarea acestor tulburări, iar apoi, prin ceea ce numim terapie sexuală, de forme de intervenție psihoterapeutică specifice.

Valentin Pescaru: „Sexualitatea face parte din viața omului”

- Cum ați defini o sexualitate sănătoasă într-un mod simplu, fără termeni clinici?

- Cel mai simplu ar fi să pornim de la lucrurile firești: ce reprezintă un act sexual, cum funcționează corpul uman — atât la bărbați, cât și la femei — și ce complicații pot apărea (sarcină, boli, nepotrivire, etc.). Avem nevoie de un punct de referință: cum funcționează corpul omenesc, ce plăcere îți poate oferi și, foarte important, ce presupune conexiunea dintre două persoane. Pentru că a face sex cu cineva implică o relație, din care apar diverse situații.

- În societatea modernă, nu mai știm exact ce înseamnă normalitatea. Care ar fi acest punct de referință într-o relație sexuală?

- Nu mai știm pentru că nu o construim. De fiecare dată când apare în discuție ideea de educație sexuală, lucrurile se complică. Ca societate, nu avem un punct de vedere clar asupra educației sexuale. Din punctul meu de vedere, aceasta ar trebui să fie parte a educației pentru sănătate, a educației pentru viață. Sexualitatea face parte din viața omului. Faptul că nu o discutăm nu înseamnă că dispare. Neavând o politică educațională sau sanitară în acest sens, nu am creat un punct de referință unde un individ să poată spune: „Vreau să aflu despre aceste lucruri, unde merg, cu cine vorbesc?”.

- Ce se întâmplă în lipsa acestui cadru?

- Copiii caută informații pe internet, ajung la pornografie, care nu are nicio legătură cu educația sexuală, și cresc fără să știe cum funcționează propriul corp sau corpul celuilalt. Din punctul meu de vedere, ar fi nevoie de o politică națională — o colaborare între Ministerul Sănătății și Ministerul Educației — care să creeze un punct de referință: cursuri, materiale tipărite, manuale scrise de specialiști (medici, psihosexologi, sociologi).

- Dar până la implementarea unui astfel de program, părinții ce pot face?

- Sunt deja câțiva specialiști în domeniu care vorbesc deschis despre aceste subiecte. Cei interesați pot să caute pe internet specialiști cu experiență, cu moralitate și etică profesională, și să le ceară informații. De exemplu, eu am un program de educație sexuală pentru copii și adolescenți.

Valentin Pescaru: „Rolul părintelui este să răspundă, pe înțelesul copilului și adaptat vârstei”

- Iar aici apare întrebarea: de la ce vârstă?

- Din punctul meu de vedere, educația sexuală începe din momentul zero, adică din clipa în care copilul începe să pună întrebări. Rolul părintelui este să răspundă, pe înțelesul copilului și adaptat vârstei. Dacă părintele respinge întrebarea („Nu e voie”, „Nu întreba asta”), copilul va bifa mental că e ceva „interzis” și nu va mai veni la părinte. Se va duce la colegi sau pe internet. Și atunci părintele pierde controlul. Dacă, în schimb, răspunsurile sunt oferite gradual și normal, copilul nu dezvoltă curiozități nepotrivite.

- Dar poate nici părintele nu ştie ce să spună.

- Dacă părintele se simte depășit, nu e nicio problemă. Poate spune: „Nu știu răspunsul, dar există specialiști care ne pot ajuta”. Și atunci merg împreună la medic sau psiholog. Un exemplu concret: unii copii ajung la medic abia la 18–20 de ani cu probleme genitale care puteau fi rezolvate foarte ușor dacă erau depistate la timp. De pildă, decalotarea penisului trebuie urmărită din copilărie. Dacă nu se face la timp, poate duce la probleme grave mai târziu: tulburări de erecție, tulburări de orgasm, etc. La fel, la fete: prima menstruație ar trebui să fie momentul în care sunt pregătite să meargă la un control ginecologic. Asta înseamnă educație sexuală: o relație normală, sănătoasă, de la început, între copil, corpul lui și specialiști.

Valentin Pescaru: „Cele mai frecvente tulburări sunt cele de erecție și de orgasm”

- Care sunt cele mai frecvente probleme sexuale cauzate de lipsa educației?

- În primul rând, tulburările de erecție și de orgasm, atât la bărbați, cât și la femei. Regula de bază este: mai întâi trebuie să îți cunoști propriul corp și să creezi o relație sănătoasă cu el. Dacă nu îți cunoști corpul, riști să îți pui plăcerea exclusiv în mâinile celuilalt. Am multe paciente care îmi spun: „Nu am avut niciodată orgasm”, dar așteaptă ca partenerul să știe ce să facă. Când le întreb dacă ele însele își cunosc corpul, de multe ori răspunsul este „nu”. Iar atunci apare conștientizarea: nu poți aștepta ca altcineva să îți cunoască corpul mai bine decât tine.

- Cât de des întâlnite sunt aceste probleme?

- Aceste tulburări afectează un număr extraordinar de mare de adolescenți și tineri, oameni care abia și-au început viața sexuală și care nu pot avea erecție într-o relație intimă normală sau ejaculează nepotrivit — ori prea repede, ori foarte greu. La fete, adolescente sau tinere, marea majoritate se confruntă cu tulburări de orgasm: nu pot avea orgasm sau au o raportare nepotrivită la ideea de sex. Nu știu ce înseamnă sexul, plăcerea; nu au informațiile necesare și dezvoltă un soi de teamă sau respingere față de ideea de relație intimă. De ce? Pentru că, analizând situațiile, vedem că fie nu au primit informații corecte, fie au făcut diverse experiențe nepotrivite. Și de aici apar tulburările. Iar numărul lor este uriaș.

Valentin Pescaru: „Mulți tineri sunt deja dependenți de astfel de substanțe stimulante”

- În cazul în care un bărbat are astfel de probleme — ejaculare precoce sau lipsă de erecție —, ce soluţii are? Sunt multe reclame care promit „soluții miraculoase”, dar care sunt, de fapt, variantele reale pentru a-și rezolva aceste probleme?

- În primul rând, sexologia este un domeniu aparte pentru că are două mari ramuri: partea medicală și partea psiho-emoțională. În astfel de situații, este nevoie de o evaluare detaliată, complexă, pentru a vedea dacă există o cauză organică, biologică, medicală. Dacă da, atunci persoana trebuie să facă investigații și tratament medical. Dacă nu, atunci problema este, de cele mai multe ori, de natură psiho-emoțională și se rezolvă prin terapie psihologică, cu un specialist în sexologie.

- Care sunt cauzele cele mai frecvente?

- De multe ori, este vorba de frici, anxietăți, gânduri care blochează funcționarea naturală. Eu, de exemplu, colaborez cu colegii medici: dacă descopăr o suspiciune medicală, trimit pacientul la ei. Iar ei, după ce exclud o cauză organică, îmi trimit pacienți pentru partea psihologică. Doar așa putem diagnostica și trata corect.

- Problema este că oamenii vor rezultate imediate. De aceea pastilele „minune” au așa succes. Care este riscul dacă alegem aceste soluții rapide în loc să mergem la medic sau la psiholog?

- În primul rând, riscul major este dependența. Mulți tineri sunt deja dependenți de astfel de substanțe stimulante. Prima dată iau o pastilă și funcționează, apoi vor să repete experiența, apoi au nevoie de doze mai mari pentru același efect. Organismul dezvoltă toleranță foarte repede — în câteva luni sau un an. Și ajung în situația în care iau, dar nu se mai întâmplă mare lucru. Apoi apare o altă problemă: pe lângă tulburarea sexuală inițială, acum ai și o dependență de substanțe, ceea ce complică și mai mult lucrurile.

- Ce riscuri mai sunt?

- Mai este și faptul că erecția indusă de aceste substanțe nu este naturală. Creează așteptarea că bărbatul trebuie să fie mereu „cel mai tare”, ceea ce nu este sustenabil. În plus, multe dintre aceste substanțe întârzie ejacularea, deci actul sexual devine artificial și nenatural. Un alt risc: de obicei, bărbații iau aceste pastile pe ascuns, fără ca partenerele să știe. Le „păcălesc”, iar dacă partenera află, apare dezamăgirea, neîncrederea, chiar ruptura relației. Și, să fim realiști: la vârste tinere, cauzele organice sunt rare. Majoritatea problemelor sunt de natură psiho-emoțională. Dacă la 19–20 de ani începi cu pastile, la 40–50 de ani nu mai ai ce să faci.

Valentin Pescaru: „Pornografia nu are nimic în comun cu realitatea”

- Au tinerii nevoie de pastile?

- Nu, normal că nu.. Ai nevoie să înveți cum se face apropierea intimă: să petreci timp cu partenerul, să te cunoști, să te obișnuiești cu mirosul, atingerea, îmbrățișarea lui. Este nevoie de răbdare și de trecerea treptată prin aceste etape. La început poate fi dificil, nu iese totul „lapte și miere” din prima, dar cu răbdare lucrurile devin firești. Din păcate, așteptările uriașe vin din altă parte: din pornografie.

- Exact asta voiam să vă întreb: nu cumva societatea, prin pornografie și social media, pune o presiune uriașă pe performanța sexuală?

- Da, pentru că ni se transmit permanent modele false. În mass-media, pe rețele sociale, în pornografie, vedem bărbați „perfecți”și femei „perfecte”, care par să funcționeze oricând, oricum. Nu mai vedem aproape deloc oameni normali, cu corpuri obișnuite și reacții firești. Astfel se creează un punct de referință fals, departe de realitate. Pornografia nu are nimic în comun cu realitatea. Adolescenții și tinerii care consumă excesiv acest tip de conținut dezvoltă așteptări nepotrivite, atât de la propriul corp, cât și de la partener.

- Nimeni nu mai laudă normalitatea: un bărbat atent cu partenera, cu răbdare, cu respect. În schimb, e lăudat cel care are o erecție de două ore.

- Exact. Și aici apare o întrebare importantă: cum am ajuns să trecem de la expresia „a face dragoste” la „a face sex”? „A face dragoste” înseamnă să construiești împreună cu partenerul, să investești timp, emoții, grijă. „A face sex” se reduce la actul biologic, mecanic. Sexul nu este dragoste și nici invers. Pentru dragoste este nevoie de mai mult: conexiune, emoții, relație, încredere, respect. Acestea ar trebui să facă parte din educația sexuală.

Valentin Pescaru: „Poți avea o viață sexuală satisfăcătoare la orice vârstă”

- Cum poate un cuplu să-și mențină o viață sexuală sănătoasă pe termen lung? Este adevărat că, în timp, ne pierdem dorința sexuală, capacitatea de a avea o viață sexuală ca la 20-30 de ani?

- Eu cred că răspunsul este: depinde. Pentru că știu, de exemplu, nenumărate persoane care au o viață sexuală absolut excepțională la vârste foarte înaintate și știu persoane care s-au resemnat deja. Cred că totul ține de ce îți dorești și de cât de interesat ești de partea aceasta a vieții. Știm foarte bine că există oameni care fac sport toată viața. De ce? Pentru că le place să arate într-un anumit fel, să se miște, să se simtă bine. Și atunci investesc în asta. Sigur, poate nu se mai duc la sală în fiecare zi ca în tinerețe, dar măcar o dată pe săptămână, tot fac ceva. La fel e și cu viața sexuală. Dacă vrei să ai o viață intimă împlinită, satisfăcătoare, pe termen lung, trebuie să te ocupi de ea. Să îți pese, să fii prezent pentru celălalt, să o întreții. Viața sexuală, din punctul meu de vedere, e un proces.

- Cum se poate întreţine acest proces?

- E ca și cum te-ai duce la sală o dată pe lună: de fiecare dată e greu, parcă ești de la început. În schimb, dacă există o anumită frecvență, organismul se obișnuiește, relația se consolidează. E ca orice relație: are nevoie de timp și spațiu pentru a fi întreținută. Pe de altă parte, dorința se întreține și prin noutate. Să mai aduci ceva nou din când în când: un loc diferit, o poziție nouă, poate niște jucării sau dispozitive. Important e interesul. Dacă îți pasă, faci ceva. Dacă spui „gata, cam asta a fost”, atunci asta vei obține.

Valentin Pescaru: „Contează foarte mult stilul de viață”

- Un rol important îl are și sănătatea generală. Dacă faci mișcare, dacă ai grijă ce mănânci... În momentul în care ai diabet, probleme cu inima sau alte afecțiuni, e foarte probabil să nu mai poți avea o viață sexuală ok.

- Exact. Mai ales la bărbat: pentru a avea o erecție, toate sistemele organismului trebuie să funcționeze — sistemul cardiac, vascular, hormonal, neuronal, respirator. Contează foarte mult stilul de viață.

- De ce?

- Ca să susții un act sexual de 20–30 de minute, ai nevoie de rezistență fizică, ca la sport. Dacă după 5–10 minute cedezi, nu mai poți. Și aici intră în joc inima, vasele de sânge, consumul de alcool, fumatul, medicamentele. Toate influențează. Îmi amintesc de o prezentare la un congres, unde un coleg sexolog din străinătate spunea ceva foarte interesant: disfuncția erectilă la un bărbat aparent sănătos apare cu aproximativ doi ani înaintea tulburărilor cardiovasculare. Practic, e un predictor. Dacă erecțiile nu mai sunt la fel de ferme, ar trebui să verifici inima și sistemul vascular. Este un semnal de alarmă. Deci, viața intimă face parte din viața individului, nu e „altceva” separat. Nu putem vorbi despre sănătatea sexuală fără să vorbim despre sănătatea generală.

Valentin Pescaru: „Bărbatul este „programat” să ejaculeze în aproximativ 3–5 minute”

- Vorbeați mai devreme despre durata erecției. Există o statistică despre cât este normal pentru un bărbat de 40 de ani, de exemplu?

- Da. Biologic, bărbatul este „programat” să ejaculeze în aproximativ 3–5 minute. Așa funcționează organismul. În schimb, la femei, orgasmul apare în 15–20 de minute. Deci, automat, există un decalaj. Dacă nu intervine nimic, femeia rămâne nesatisfăcută. Și aici intervine preludiul. Bărbatul trebuie să învețe să-și gestioneze excitația, să prelungească timpul, să acorde atenție partenerei, să creeze contextul necesar. Astfel, se ajunge la un echilibru, undeva între 15 și 30 de minute, ceea ce este considerat normal și satisfăcător pentru ambele părți.

- Dar dacă durează mai mult?

- Poate deveni neplăcut, chiar dureros. Pentru că, biologic, femeia nu mai poate menține lubrifierea, apare uscăciunea, iar sexul devine dureros și complicat. Și aici trebuie să înțelegem: scopul nu este performanța, nu este „să reziste o oră”. Scopul este plăcerea, emoția, intimitatea cu partenerul.

Valentin Pescaru: „Când faci dragoste, nu trebuie să mai conteze altceva”

- Despre ejacularea precoce ce ne puteţi spune?

- Când intri sub cele 15 minute și știm noi că se ajunge până la 2-3 minute, știți de ce s-a considerat că asta ar fi o problemă și noi am spus „ejaculare precoce”? Pentru că, de zeci de ani de când se studiază, nu a fost găsită nicio femeie care să aibă orgasm în două minute. Dacă ar fi găsită, probabil că s-ar fi schimbat cumva definiția ejaculării precoce. Nu a fost identificat un astfel de caz. Și atunci s-a considerat că este atât de puțin încât nu poți să îți satisfaci partenera niciodată și, deci, vei ajunge la o problemă sexuală de cuplu. Cu care ar trebui să mergi la sexolog să faci terapie sexuală.

- Cum afectează rușinea și vinovăția actul sexual? Pentru că, de cele mai multe ori, un act sexual nereușit are în spate rușinea, teama, anxietatea. Cum rezolvăm aceste lucruri?

- Rușinea vine din felul în care tu consideri că și ceilalți se raportează la actul sexual. Fel de fel de idei: „Aoleu, dar ce se va întâmpla? Dar dacă... dar etc.”. Vinovăția, de obicei, vine din fel de fel de lucruri pe care le-ai învățat. Interdicții: „nu e bine, nu e frumos, sexul e murdar, scârbos, ai grijă să nu rămână însărcinată” etc., lucruri de genul ăsta pe care le știm din cultura populară. Și atunci, chestiile astea cumva vin și influențează actul sexual. O condiție obligatorie ca o relație intimă să fie plăcută, satisfăcătoare, împlinitoare pentru ambele persoane este ca ele să nu se mai gândească la nimic altceva. Să fie în acel moment, în acea relație. Să-și lase corpurile să-și facă treaba. Orice punem peste chestia asta și începem să gândim, să ne întrebăm „de ce, pentru ce, dar dacă…”, s-a terminat. Este incompatibil cu actul sexual.

- E nevoie să trăieşti cu adevărat momentul.

- Da, aşa e. Și asta e valabil și la bărbați, și la femei. În momentul în care tu începi să gândești în timpul actului sexual de diverse feluri... „Aoleo, dar dacă nu iese. Aoleo, dar ce-o zice. Aoleo, dar nu știu ce. Aoleo, am de plătit factura. Mi-a venit rata, ANAF-ul și mai știu eu ce…” — s-a terminat. Nu mai ești prezent acolo. Și, de obicei, vin partenerii și ne spun: „L-am pierdut, s-a deconectat.” Femeile fac fix același lucru. Dacă, din varii motive, ele nu se pot relaxa și încep să se gândească: „Aoleo, am copilul, ba că e mama, ba că e bunica, ba că m-a certat șeful la serviciu” sau orice altceva... Atunci și ele sunt în altă parte. Corpul lor e acolo, dar surpriză: partenerul zice „Da, unde ai plecat?”. Ele nu vor obține plăcere și așa mai departe. Atunci când este vorba de a face dragoste cu cineva, trebuie să nu mai conteze nimic. Acesta este lucrul cel mai important. În momentul în care pui peste asta gândire, emoții, rușine, vinovăție — „Aoleo, să am grijă să nu rămână însărcinată, să nu se rupă prezervativul, să nu știu ce” — s-a terminat. Asta afectează actul sexual și îl poate afecta într-o măsură care să-l facă imposibil.

Valentin Pescaru: „A face dragoste înseamnă bucuria de a fi cu cineva. Orgasmul e bonusul”

- Există trucuri sau exerciții pe care le putem învăța pentru a ne îmbunătăți viața sexuală? De exemplu, mă gândesc la ceea ce spuneați despre ruperea de realitate și faptul că mintea pleacă în altă parte — ar ajuta, de exemplu, meditația sau yoga, care te învață să trăiești în prezent?

- Da, pot fi tehnici de genul ăsta. În terapia sexuală se folosesc astfel de tehnici care aduc persoana în prezent și o fac să se concentreze pe momentul prezent. Și cel mai simplu dintre exerciții este concentrarea pe corpul partenerului. E valabil și pentru femei, și pentru bărbați. Ca și cum, eu le spun: „Gândește-te că ești un descoperitor, un explorator și descoperi ceva pentru prima dată în viața ta. Ai acea atenție: uaa, ce-i aici? Uite ce frumos, uite ce piele fină are, uite ce braț are…” — sunt aici. De-o parte și de cealaltă. De ce? Pentru că, în momentul în care atenția ta este atât de concentrată pe ce se întâmplă în prezent, se creează o imposibilitate neurofiziologică: nu te mai poți gândi în altă parte.

- Exact.

- Din facturi, rate, ANAF și ce mai e... ajungi aici și acum. Și asta te ajută foarte mult să te conectezi, și cu momentul, și cu persoana. Normal, puțină vorbire ajută. Sigur, nu te apuci să ții conferințe, dar să-i spui celuilalt: „Uite ce piele fină ai aici, îmi place cum ești, te iubesc, femeia mea frumoasă, bărbatul meu, macho man” etc. Ne place să auzim aceste lucruri, iar faptul că suntem concentrați pe auz, face fix același lucru despre care spuneam mai devreme: te împiedică să fii în altă parte. Așa se creează conexiunea. Și să nu uităm: oamenii n-ar trebui să facă sex pentru orgasm sau ejaculare, ci pentru că le place să facă dragoste cu cineva. Pentru că le place de acea persoană și să fie cu ea. Dacă faci ce trebuie în timpul amorului, vei ajunge unde trebuie. Dacă începi invers, cu „eu trebuie să ajung la orgasm”, ești nefericit, pentru că automat alterezi felul în care funcționezi și nu te mai bucuri de drum.

- E ca și cum trebuie să ajungem la destinație și tu nu te mai uiți că există drumul.

- Da. În primul rând, a face dragoste înseamnă bucuria de a fi cu cineva și de a te bucura de momente: atingere, cuvinte, miros, gust și așa mai departe. Dacă faci asta cum trebuie, plăcerea va fi bonusul. O să ajungi unde trebuie. Vezi povestea cu preludiul: dacă nu-l faci și alergi repede-repede către nu știm exact ce, surpriză mare, o să ratezi. Și apropo de problemele din cabinet pe care le întâlnesc: de multe ori ne învârtim în jurul acestui preludiu. Ejacularea precoce înseamnă un bărbat care... stai așa, că își face filme de când a plecat de acasă. Chestii care alterează felul în care se întâmplă lucrurile. Și nu mai funcționează cum trebuie. Nu mai au răbdarea să zică: „Stai, dom’le, liniștit, bucură-te de situație.” Și invers: un astfel de bărbat, dacă nu se ocupă de parteneră, să o stimuleze, să o ajute să ajungă la orgasm, ce se întâmplă? Ea zice: „Ce am făcut aici? Nu se termină mai repede? N-am nicio treabă.” Sunt dezamăgite și marea majoritate nu reușesc să ajungă la orgasm. Și când le întreb „De ce?”, răspund: „Păi nu se ocupă de mine. Are așteptarea pac-pac, 30 de secunde și gata. Eu, dom’le, nici nu mi-am dat seama despre ce e vorba.”

Valentin Pescaru: „Dacă se întâlnește frica uneia cu frica celuilalt, se cam alege praful de relație”

- E interesant, mi-am adus aminte acum că am citit în cartea lui Brené Brown „Curajul de a fi vulnerabil” exact despre ce acest lucru. Femeile au această voce interioară care le spune „Aoleu, arăt urât, dacă bărbatul nu mă place?” și rămân în filmul ăsta. La un moment dat, într-un seminar în care erau și femei, și bărbați, o femeie a zis: „Uite, ce gândim noi...”. Și un bărbat a zis: „Nu vă mai gândiți la asta, că pe noi nu ne interesează cum arătați, pe noi ne interesează dacă putem, avem această frică de a reuși.” Și fiecare e cu frica lui.

- Și știți cum e: minus cu minus nu dă plus întotdeauna, ci un minus mai mare. Pentru că, dacă se întâlnește frica uneia cu frica celuilalt, de obicei se cam alege praful de relație. Și tocmai în astfel de situații, dacă reușesc să spună: „Stai așa, mie mi-e teamă, ție îți e teamă, hai să luăm ușor, hai punem o muzică, hai să ne bucurăm de moment, hai să vedem unde ajungem”, atunci se schimbă totul.

- Da.

- Din păcate, oamenii nu mai au răbdare să facă asta. Se supără, se înfurie, gata, renunță. Și ce este interesant e că organismul încasează foarte puternic situația — eu așa îi învăț. Nu contează doar ce ți s-a întâmplat, ci cum te raportezi la momentul respectiv. Dacă reacționezi cu nervi, cuvinte grele, mintea înregistrează: „aha, asta e ceva rău, nasol, nu mai vreau să ajung aici”. În schimb, dacă spui: „nu te supăra, hai încercăm altădată, stai liniștit, nu e nicio problemă”, atunci și psihicul înțelege că nu e o dramă. Și treci mai departe.

Valentin Pescaru: „E doar o chestiune de timp până când ți se întâmplă și ție o dată”

- Mulți fac greșeala să oprească totul și să lase tensiunea să crească.

- Exact. De fapt, n-a fost nimic grav. Suntem oameni. Se poate întâmpla oricui. E doar o chestiune de timp până când ți se întâmplă și ție o dată. Important este ce faci atunci. Din păcate, oamenii nu mai au răbdare, iar asta ar trebui discutat serios în educația sexuală. Înainte de a fi corpuri, oamenii sunt oameni. Au emoții, trăiri, gânduri, credințe, vulnerabilități. Și toate acestea vin în momentul intim. Uneori iese bine, alteori nu. Care-i problema? O să iasă data viitoare.

- Din ce ați observat, care este diferența majoră între ceea ce credem noi și realitatea unui orgasm sau a plăcerii sexuale?

- E ceva foarte individual. Nu există o definiție universală. Putem descrie anumite trăsături, dar fiecare persoană trăiește experiența diferit. Am văzut oameni care, în momentul orgasmului, plâng, alții strigă, unii chiar simt durere. Depinde foarte mult de experiențele anterioare și de context. Deci fiecare interpretează orgasmul într-un fel propriu. Nu există o formulă unică.

- Și fiecare formă individuală e normală. Nu e nimic greșit dacă plângi sau urli după orgasm, nu?

- Exact. E felul tău de a trăi experiența. Totul e în regulă atâta timp cât nu îți provoacă suferință. Și aici ajungem la ceva important: nu există ecuații sau legi în intimitate. E un joc. Cei doi stabilesc regulile împreună. Atâta timp cât ambii sunt de acord, pot face orice își doresc. Problemele apar doar atunci când unul nu e de acord cu anumite practici. În rest — bucurați-vă de moment. Vreți să încercați ceva neobișnuit? Foarte bine. Nu există „așa trebuie făcut”. Există doar „așa ne place nouă”.

Emisiunea integrală cu Valentin Pescaru

- În încheiere, aș vrea să ne spuneți o idee preconcepută pe care ați dori să o schimbați despre sexualitate, pentru ca oamenii să înțeleagă mai bine ce înseamnă o viață sexuală sănătoasă.

- Un lucru pe care îl întâlnesc des, mai ales la adolescenți, este asocierea sexului cu ideea de glorie, de performanță. Nu e vorba de dorința de a fi cu cineva, ci de a demonstra ceva prietenilor: „uite, am bifat încă o persoană”. Viața intimă nu este pentru a doua zi, când povestești la alții. E ceva personal. Înainte, exista ideea de discreție. Erai un gentleman sau o doamnă adevărată dacă nu vorbeai despre asta. Acum, din păcate, s-a ajuns la opusul: să spui tot, cu cine, cum și de câte ori. Mi se pare extrem de dăunător. În plus, indiferent ce faci, partenerul rămâne o ființă umană. Îi datorezi respect. A doua zi, chiar dacă ați avut o noapte pasională, comportă-te cu aceeași considerație. Asta te valorizează în primul rând pe tine ca om, fie că ești femeie, fie că ești bărbat.