În acest sezon sunt cinci situații în care ultimele minute de joc au schimbat soarta partidelor în defavoarea campioanei FCSB.
Poate că e nepotrivit ca acest text să vină după un rezultat în principiu bun, 2-2 la Aberdeen, care dă 68% șanse (așa spun specialiștii!) de calificare în faza grupei Europa League. Dar dacă nu se primea acel gol din minutul 89 și se termina 2-1 pentru FCSB, acel procent era, cu siguranță, mai mare.
O comparație cu trecutul apropiat
La meciul din Scoția se poate invoca și omul în minus timp de o oră (cu minutele de prelungiri cu tot), însă fotbalul te mai pune și în astfel de situații.
Acum mai puțin de un an, după eliminarea lui Olaru la Salonic, la 0-0, FCSB reușea să dea gol și să câștige meciul cu PAOK, iar echipa lui Răzvan Lucescu, din orice punct am privi-o, pare peste acest heirupist (și cam atât!) Aberdeen. Problema e alta, anume că FCSB nu prea mai e cea de anul trecut!
Începe să devină o regulă
Echipa se pierde pe final, i se termină oxigenul, dispare concentrarea și apar necazurile, cu consecințe grave pe tabelă. Dacă s-ar fi întâmplat o singură data, am fi zis că așa e fotbalul. Dar se întâmplă cam des. De cinci ori într-o lună și jumătate nu mai înseamnă excepție, ci înseamnă că picajul din ultimele minute a devenit o regulă.
O poți da pe ghinion o dată, dar când ai același gen de necazuri la fiecare patru zile (ultimele două situații, cu Rapid și cu Aberdeen, duminică apoi joi), ești obligat să dezvinovățești soarta potrivnică, nemiloasă, și să privești cu mare atenție în propria-ți curte. Iată cele cinci situații:
- Inter Club în deplasare, 1-2 după 1-0, gol decisiv primit în minutul 88
- Farul acasă, 1-2 după 1-0, gol decisiv primit în minutul 90+10
- Shkendija acasă, 1-2 după 1-0, gol decisiv primit în minutul 87
- Rapid în deplasare, 2-2 după 2-0, gol decisiv primit în minutul 90+2
- Aberdeen în deplasare, 2-2 după 2-0, gol decisiv primit în minutul 89
Aproape că nu e nimic de comentat și impresia e că problemele nu țin doar de resortul lui Thomas Neubert, adică nu e doar o pregătire fizică deficitară. Cum ai rezistat 86-87 de minute, strângi din dinți și mai reziști câteva!
Pare mai degrabă un blocaj psihic, o teamă de victorie. Se pot invoca și arbitrajele potrivnice (măcar în două situații, Farul și Aberdeen), dar chiar și în aceste condiții o echipă mare (așa cum se pretinde campioana României a fi) trebuie să se adune și să nu scape printre degete ce-a avut deja în mână.
„Remontadele” nu infirmă regula
E adevărat, în Supercupă cu CFR (2-1) campioana a înscris golul decisiv la spartul târgului și a mai fost și episodul de acasă cu Drita, 3-2 după 0-2, cu ultima reușită, cea câștigătoare, în minutul 90+4.
Dar dacă din 14 meciuri (atâtea are deja FCSB în acest sezon) câștigi de două ori pe final, nu atrage cine știe ce semne de exclamare, e cumva în firea lucrurilor. Însă când de cinci ori verși găleata plină, semnele de exclamare aproape că se pun singure la sfârșitul frazei.
{{text}}