Mamoudou Karamoko (26) ani, atacantul cu două goluri înscrise deja pentru Dinamo, a oferit în exclusivitate un interviu Gazetei Sporturilor, în care a oferit detalii despre cum a început fotbalul, ce idoli avea în copilărie și a numit ce obiective personale și-a trasat pentru viitor.
Născut la Paris, Karamoko nu a avut o copilărie ușoară. Francezul provine dintr-o familie numeroasă și are mulți frați.
Fascinat de Ronaldinho, de driblingurile și zâmbetul pe care îl afișa mereu pe teren magicianul brazilian, atacantul a început să joace fotbal la Paris FC la vârsta de 11 ani.
Spune că cel mai frumos moment din cariera lui a fost când a jucat în Liga Campionilor, în 2022, când echipa pe care o reprezenta, Copenhaga, a înfruntat-o pe Manchester City. Chiar dacă a suferit o înfrângere, fotbalistul mărtuisește că a trăit un vis.
VIDEO. Povestea lui Mamoudou Karamoko: „Voiam să devin ca Ronaldinho”
- Bună, Mamoudou! Cum ai început fotbalul? La ce vârstă?
- Am început la 11 ani. Dar pe stradă jucam cu prietenii. Poate la 3-4 ani am început pe stradă. Am intrat la Paris FC la 10 și acum sunt aici.
- Care a fost prima ta echipă profesionistă?
- Lask Linz în Austria. Acolo mi-am semnat primul contract PRO. Am fost foarte fericit, pentru că era visul meu să semnez acel contract.
- De ce ai ales fotbalul? Ce îți place cel mai mult la fotbal?
- Pentru că înainte îl urmăream la TV când eram copil. Acum fotbalul nu mai e la fel. Înainte erau unii jucători, jucători speciali, ca idolul meu Ronaldinho. Așa că obişnuiam să-l urmăresc și voiam să devin ca el.
- Ce îți plăcea la Ronaldinho?
- Driblingul. Bucuria de a juca. El mereu se bucura, mereu zâmbea.
- Care a fost cel mai important moment din cariera ta?
- Aș spune când eram la Strasbourg, în academie. Nu mi-au dat contractul PRO. La final trebuie să spună da sau nu. Și au spus nu. După, l-am întâlnit pe agentul meu. Și el mi-a dat o oportunitate în Germania. Am mers acolo, cred că era în divizia a 4-a sau a 3-a. Nu-mi amintesc exact. Și am mers acolo, am jucat bine un meci. Și după, scout-ul de la Wolfsburg, era acolo, cred. Ar fi trebuit să semnez pentru un club din divizia a 3-a. Dar au zis nu, așteaptă, vino la Wolfsburg, facem un test, vom vedea. Am mers acolo, am jucat. Apoi au zis ok, te semnăm. Și cred că acesta a fost cel mai important pas din cariera mea.
- Care a fost cel mai frumos moment al carierei de până acum?
- Pentru mine, a fost când am jucat în Liga Campionilor. A fost un sentiment extraordinar. Pentru că era un vis. Chiar dacă am pierdut cu scorul de 5-0, a fost un vis acest tip de competiție. Așa că a fost o experiență bună.
- Care a fost cel mai dur adversar pe care l-ai întâlnit?
- Manchester City. A fost greu să joci acolo. Cu astfel de jucători, de asemenea, e greu. Nu e același nivel. Chiar și Copenhaga era o echipă foarte bună, dar City e cu un pas-doi pași înainte.
- Cum a fost să îl ai adversar pe Neymar?
- Aveam 19 sau 18, ceva de genul. A fost nebunie pentru că era foarte bun, pur și simplu nebun. Dar a fost o experiență bună. A fost contra PSG, cu Strasbourg. În Cupa Franţei. Dar a fost bine să-l vezi în realitate. Știi cum juca, cum se mișca, a fost bine. De asemenea, brazilian, ca idolul meu.
- Cum a fost copilăria ta?
- A fost dificilă, dar aș spune că părinții mei nu m-au lăsat să simt că era foarte greu. Așa că, a fost simplă. Școală, acasă, joc cu prietenii, și… cam atât.
Karamoko provine dintr-o familie numeroasă: „Din partea mamei suntem 3 băieți, iar soția tatălui meu are 7 copii – 3 fete și 4 băieți. În total suntem 10!”
- Ai mulți frați?
- În total suntem zece. Nu avem aceeași mamă. Dar, da, dacă număr pe toată lumea, suntem zece, băieți și fete. Când suntem toți împreună, nu e liniște. Fiecare vorbește despre fiecare. Toți împreună, e bine. Asta e familie.
- Și toți sunt pasionați de sport și fotbal?
- O fată joacă handbal, sora mea cea mică, iar celorlalte fete nu le pasă de asta. Ele sunt cu soțul, au copii. Simplu.
- Cum ți se pare România și București?
- E normal. E bine. E un oraș mare. Vreme bună de asemenea. Așa că, pentru mine e bine. E ok.
- Care e cel mai greu lucru de adaptat în România?
- Pentru mine, nimic, pentru că sunt aici, nu am nici o problemă cu nimeni.
- Dar mâncarea, cum e pentru tine?
- Nu am mers să încerc mâncarea de aici încă, așa că nu știu.
- De asemenea, în București e mult trafic. E greu pentru tine?
- Nu, pentru că nu locuiesc în oraș, așa că nu e greu pentru mine.
- Ai vreun mesaj pentru fanii Dinamo?
- Ce pot să spun? Pot să spun că, vă rog băieți, stați mereu cu noi. Oricare ar fi situația, pierdem, câștigăm, avem nevoie de voi. Și vom face totul ca să ajungem unde putem.
- Ce nu știu fanii despre tine?
- Această întrebare e dificilă pentru că nu știu. Ca jucător... ei știu totul, cred. Joc în fiecare weekend. Mai mult decât un meci, așa că acum încep să știe cum joc.
- Care sunt top trei calități ale tale ca jucător de fotbal?
- Am viteză. Pot dribla. Am forță. Așa că eu cred că acestea sunt primele mele trei calități.
- Care este cel mai mare obiectiv al tău în viitor?
- Obiectivul cel mai mare este să joc la Cupa Mondială cu Coasta de Fildeș. Ăsta e cel mai mare obiectiv. Sper să ating acest obiectiv. Dar va fi dificil, va fi greu.
- Ai un campionat preferat?
- Aș vrea să joc pe viitor în Bundesliga în Germania. Pentru că am jucat acolo și pentru mine a fost bine. E un campionat foarte deschis. E mult spațiu, așa că pentru mine ar fi bine.
{{text}}