Antrenor de tenis român, stabilit de 18 ani în Cipru: „Lucrurile au luat-o razna” » Cât costă chiriile în Limassol + cine e sportivul-fenomen în țara Afroditei: „Ca Halep și Năstase”

Ciprian Petrea locuiește în Cipru din 2007, e antrenor principal la unul dintre cele mai mari cluburi de tenis de pe insulă și vorbește despre felul cum performanțele lui Marcos Baghdatis din circuitul ATP au produs un fenomen social în ținutul Afroditei. Descrie plusurile și minusurile vieții de zi cu zi din Cipru.

Ciprian Petrea, 45 ani, e unul dintre cei peste 30.000 de români care-și duc traiul în Cipru. O comunitate depășită doar de cea elenă și britanică, desfășurată de-a lungul și de-a latul insulei din estul Mediteranei.

Bucureșteanul locuiește din toamna lui 2007 la Limassol, pe litoralul sudic al țării, unde e antrenor de tenis la „Famagusta Tenis Club”. Știe cum „sportul alb” s-a schimbat în țară datorită lui Marcos Baghdatis, cipriotul care a pătruns surprinzător la vârful topului ATP la începutul anilor 2000. Și, evident, a simțit cum viața cotidiană s-a schimbat în diverse feluri în ultimele aproape două decenii

Ciprian Petrea: „Baghdatis a generat în Cipru ceea ce au făcut Năstase și Halep în România”

- Domnule Petrea, ce v-a îndemnat să vă stabiliți în Cipru?

- Am venit aici în octombrie 2007, au trecut aproape 18 ani. Am încercat să găsesc un loc de viață mai bun pentru a construi cu familia un viitor sigur. Am fost conștient de la început că în Cipru nu există o cultură a tenisului și abia de la Baghdatis încoace oamenii au deschis ochii către acest sport. Până la el, tenisul era mai degrabă pentru elite, practicat în special de englezii stabiliți în Cipru, fostă colonie britanică. Dar Baghdatis a însemnat cam același lucru pe care Năstase sau Halep l-au reprezentat în România: motorul pentru un fenomen social în extindere, inclusiv crearea unei baze de selecție mai ample.

- Ați luat-o de la zero?

- De la zero! I-am ajutat un timp pe alții să-și construiască bussinesuri de succes pe plan local, dar în ultimii opt-zece ani lucrez la un club din Limassol, unde sunt în prezent antrenor principal. În toată această perioadă, am crescut jucători buni, pe care i-am împins și spre loturile naționale.

Am adunat cu jucătorii pregătiți de mine multe titluri naționale și la simplu, și la dublu. Plus peste 50 de titluri europene la categoriile 12-16 ani, clasări în Top 100 la juniori, am avut fete chiar în primele trei în Raise Monte Carlo, un ranking paralel cu ATP/WTA, care ține cont de forma de sezon a sportivilor



- Ciprian Petrea, antrenor tenis în Cipru, pentru GSP

„Am fost un jucător de nivel mediu în România”

- Presupun că în țară v-ați format tot în lumea aceasta a tenisului!

- Am fost un jucător de nivel mediu, fiindcă nu mi-am putut permite financiar să mă dezvolt, să mă pregătesc în străinătate, să merg la turnee externe spre a aduna puncte. Am făcut facultatea în țară, un masterat, după care am ales Cipru grație soției, care era deja stabilită aici. Și am prins valul de entuziasm generat de performanțele lui Baghdatis, care a instaurat o modă de prin 2005.

- Cum s-a tradus asta?

- Tot mai mulți copii veniți la selecții ori pentru mișcare în timpul liber, apariția a noi baze de pregătire, dezvoltarea de turnee de juniori, acum există chiar un minicircuit ITFPro. Un trend favorizat și de faptul că în Cipru nu există iarnă, mai sunt ploi din când în când, dar n-ai nevoie de terenuri acoperite, adică investiții mai consistente. Aici, nu e zi în care să nu ardă soarele! E motivul pentru care numeroși jucători preferă să facă în Cipru pregătirea de iarnă, așa cum se întâmpla, la un moment dat, și cu echipele românești de fotbal, înainte să apară ofertele concurente din Antalya.

Clubul la care lucrez e unul dintre cele mai mari din Cipru. Complexul conține zece terenuri, dintre care șapte de hard și trei cu iarbă artificială. Există un proiect pentru o extindere la 23 de terenuri, plus câteva de padel. Activează circa 300 de copii în Academie, dintre care cam 40 în proiectele de performanță



- Ciprian Petrea, antrenor tenis în Cipru, pentru GSP

„Anul trecut a venit Agassi, acum vor fi Safin și sora sa”

- Ați invocat deseori numele lui Marco Baghdatis, vă și cunoașteți personal?

- Da. Și, după fiecare întâlnire cu el, am rămas cu câte o lecție, pentru că nu poți decât învăța mereu lucruri noi de la oameni precum Baghdatis. Povestesc multe lucruri interesante, le înțelegi filozofia de viață și capacitatea lor de a-i inspira pe alții. E o experiență extraordinară să stai de vorbă cu un astfel de campion, fost număr 8 în lume. Are o Academie deschisă lângă Limassol în urmă cu circa un an și, în fiecare lună octombrie, organizează un meci demonstrativ cu o mare vedetă.

- Cine a fost pe listă până acum?

- Anul trecut a venit Agassi, săptămânile următoare vor fi Safin și sora lui, care vor juca împotriva lui Baghdatis și a soției, Karolina Sprem.

„Dopingul lui Halep? E greu să explici oamenilor că în spate e o întreagă echipă”

- Cum s-a văzut de pe insulă toată povestea cu dopingul lui Halep?

- Când auzi despre un sportiv că are o problemă de acest tip, tentația e să generalizezi și să arăți cu degetul spre el. E greu însă să le explici oamenilor că în spate stă o întreagă echipă, iar sportivul trebuie să aibă încredere maximă, deși e primul care decontează orice potențială greșeală întâmplătoare comisă de cei din staff. La prima vedere, lumea are o gândire superficială, înclinată poate și spre cancan, fiindcă e mult mai facil să spui că, pur și simplu, s-a dopat decât să fii atent la nuanțe, la context, la informații adiacente.

- Tenisul românesc, în general, ce imagine are, însă, aici?

- Se vede foarte bine. Mai discut cu colegi implicați la nivel mai înalt, în federație, iar reacțiile sunt, în general, pozitive. Consideră că lucrurile se dezvoltă, iar rezultatele românilor sunt bunicele. Mă uit și la juniori când joacă prin Cipru – la fel! Am văzut recent că un puști pregătit de Hănescu a câștigat trei turnee de 15.000 euro la rând, în România, ceea ce nu-i deloc simplu la niciun nivel, să-i bați pe toți timp de trei săptămâni la rând.

Turneele organizate în țară prin Fundația Țiriac sunt aur, fiindcă oferă acces mai facil la circuitul profesionist. Așa se întâmpla și pe vremea când Năstase era președinte la FRT, iar atunci, ca și acum, aveam în mod constant și șase-opt fete în primele 200 WTA. Plus, la băieți, Crivoi și încă vreo doi în primii 100 ATP. Suntem o nație cu o mulțime de talente, dar e nevoie de investiții și infrastructură



- Ciprian Petrea, antrenor tenis în Cipru, pentru GSP

„Față de București, mai adăugăm la costuri 20-30 de procente”

- Dincolo de tenis, cum e viața de zi cu zi în Cipru?

- Față de București, mai adaugăm la costuri 20-30 de procente. E drept că și salariile te ajută, dar, dacă vorbim de chirii, de exemplu, lucrurile au luat-o razna. În Limassol, un apartament cu patru camere ajunge pe la 2.000 euro pe lună, ca idee. E o bulă care însă se va sparge. În schimb, costurile din tenis sunt similare cu România. Am fost recent acasă trei săptămâni cu fiul meu de 11 ani, care s-a apucat serios de tenis, și am văzut cum stau lucrurile pe toate palierele. La infrastructură lăsăm încă de dorit, noroc cu bazele unor privați!

- Cum se descurcă o familie medie, cu copii, în Ciprul de azi?

- Cipru e o țară ideală pentru familiile cu copii. Asta în primul rând datorită sistemului școlar foarte bine organizat, mai ales pe ramura celui privat britanic. Nu se mai dau burse așa ușor pentru ciprioți după ieșirea din UE, dar, per total, sistemul e bine articulat. Și oferă un grad ridicat de control și siguranță pentru copii, nu poate accede oricine în școli. Iar ăsta e un detaliu important azi!

- De ce?

- În 2007, când am venit, cheia de la mașină rămânea înăuntru, casa descuiată. Azi nu mai e așa din pricina valului de emigranți similar celui din România. Totuși, e o țară liniștită, ai munte și mare la jumătate de oră distanță, iar zilele senine, cu soare, constituie regula de-a lungul întregului an.

„Nivelul Ciprului la fotbal a mai crescut, dar nu la cote extraordinare”

- Despre meciul Cipru – România la fotbal, ce ziceți?

- Trebuie să-l câștigăm! Cipru n-are o echipă foarte valoroasă, în afara a doi-trei jucători OK. Lui Pittas nu prea-i merge bine la club, a plecat din Suedia în Bulgaria la ȚSKA, unde nu stă strălucit în campionat. În schimb, e incisiv la națională. Nivelul a mai crescut, nu însă la cote extraordinare. Publicul e mai focusat pe formațiile de club, care trec printr-o perioadă fastă. Rușii bagă mulți bani la Aris Limassol și la Pafos, dar diferența o fac străinii, nu fotbaliștii ciprioți. În general, rușii sunt foarte orgolioși, mai ales cei potenți, care vor să iasă în față.

- Simțiți că e efervescență în comunitatea de români înaintea partidei de la Nicosia?

- Da! La fel s-a întâmplat și anul trecut, la meciul din Liga Națiunilor, când biletele au fost vândute în principal românilor. Au cumpărat în locul ciprioților și au venit pe stadion. Sunt convins că lucrurile vor sta identic și acum.