Ilie Balaci, „Prințul” fotbalului românesc, ar fi împlinit astăzi 69 de ani » Cine a fost legenda „simbolului resurect al mirajului”

Ilie Balaci rămâne una dintre figurile nemuritoare ale fotbalului românesc, un nume care trezește emoție ori de câte ori este rostit. Supranumit „Minunea blondă”, Balaci a redefinit rolul mijlocașului ofensiv prin talent, eleganță și o viziune de joc care păreau mereu cu un pas înaintea timpului său. Crescut la Universitatea Craiova, a fost sufletul „Craiovei Maxima”, echipa care a făcut întreaga țară să viseze și care a scris file de aur în istoria fotbalului românesc și nu numai.

Pentru olteni, Balaci nu a fost doar un jucător, ci simbolul unei generații care a demonstrat că geniul poate înfrunta orice adversar. Astăzi ar fi împlinit 69 de ani. Deși în acte figura cu data de 13 septembrie, „simbolul resurect al mirajului”, așa cum îl caracteriza Fănuș Neagu,s-a născut, de fapt, pe 8 septembrie.

Aici e o poveste... Taică-meu, când m-am născut, era în armată, aşa că bunică-mea l-a trimis pe bunică-meu la Sfatul Popular, să mă declare. Numai că bunică-meu n-a mai ajuns la Sfatul Popular, s-a oprit în drum, la cârciumă, să dea de băut, că devenise bunic. Şi s-a mai întors de acolo tocmai pe 13!



Când a ajuns acasă, bunică-mea l-a întrebat: «Ei, fuseşi? Declaraşi copilul?». «Aoleo, uitai!» Şi l-a trimis din nou, dar de data asta s-a dus şi bunică-mea cu bunicul, ca să fie sigură că ajunge şi mă declară. Aşa m-am născut eu pe 8 septembrie, de Sfânta Mărie mică, dar am ajuns să fiu înregistrat în acte pe 13, de Ziua Pompierilor



- Ilie Balaci, într-un interviu pentru ziarul Adevărul

Primii pași în fotbal și prologul legendei

„Prințul” s-a născut la Bistreț, așezare liniștită din sudul Doljului, străjuită de apele Dunării, situată la 73 de kilometri de Craiova. La 9 ani, s-a mutat cu familia din Bistreț la Craiova, iar primul sport pe care l-a încercat a fost atletismul. După numai câteva luni, a fost atras și de fotbal, înscriindu-se la Centrul de Copii și Juniori al Științei.

A continuat să facă în paralel atletism și fotbal până pe la 11 ani, apoi s-a dedicat 100% marii sale pasiuni. A fost „urcat” la echipa de tineret la 15 ani.

A debutat în prima ligă a fotbalului românesc la doar 16 ani, 11 luni și 5 zile, pe 12 august 1973. Era un moment încărcat de emoții pentru Universitatea Craiova, care venea după o imensă deziluzie: pierderea titlului cu doar două luni înainte, în ultima clipă, atunci când Dinamo, după victoria cu 4-0 împotriva celor de la CFR Cluj, a devansat echipa din Bănie la golaveraj.

Noul sezon începea pentru olteni la Petroșani, un teren recunoscut pentru dificultatea lui, unde rareori oaspeții reușeau să plece cu toate punctele. „Juveții” au condus prin golul marcat de Oblemenco în minutul 27, dar „cosașul” Stocker a restabilit egalitatea, iar partida s-a încheiat la egalitate.

FOTO. Cariera lui Ilie Balaci, în imagini

Totuși, vestea cu adevărat bună pentru antrenorii Cernăianu și Oțet a fost debutul promițător al unui puști cu zulufi blonzi, care la nici 17 ani s-a descurcat excelent împotriva unor adversari cunoscuți pentru duritatea lor, mai ales pe teren propriu.

Numele lui? Ilie Balaci. Tânărul avea să se impună rapid într-un vestiar plin de personalități puternice, alături de Oblemenco, Deselnicu sau Țarălungă, și, mai ales, în inimile exigentelor tribune oltene, cucerite prin talentul și spectaculozitatea sa de pe gazon.

Pe 25 noiembrie, Ilie Balaci lăsa prima amprentă strălucitoare în tricoul dungat alb-albastru. După abia 40 de secunde scurse, mingea șutată de el de la 25 de metri a explodat în poarta lui Vasile Stan, în fața Argeșului condus de legendarul Nicolae Dobrin. Golul acela nu era doar o execuție spectaculoasă, ci o declarație de forță, un semn că noul puști teribil din „Cetatea Banilor” intrase în scenă cu un destin aparte.

84 de goluride goluri a înscris "Minunea Blondă" din Bănie în 347 de meciuri disputate în Divizia A; a petrecut 15 sezoane (1973-1988) pe prima scenă, în tricoul Universității, al lui FC Olt și al lui Dinamo.

La finalul acelui sezon, în care Balaci mai înscrisese de două ori și fermecase tribunele cu jocul său plin de fantezie, Universitatea Craiova a cucerit primul titlu de campioană din istorie. Coincidență? Poate. Dar pentru Oltenia, nimic nu părea întâmplător. Intrarea în lumină a „Minunii Blonde” și încoronarea Craiovei mergeau mână în mână, ca două fire ale aceleiași povești.

Trofee și istorie pe scena continentală

Galaxia Balaci și-a mai însușit două stele. În 1980, la golaveraj, în fața Stelei, și în 1981, la trei puncte de Dinamo. Dar și patru Cupe ale României: 1977, 1978, 1981 și 1983. „Fotbalistul anului” în ancheta Gazetei Sporturilor în 1981 și 1982.

13 goluriîn 35 de partide a marcat Balaci în Cupa României

Ilie Balaci a fost sufletul Științei și în competițiile europene, unde a strălucit în 35 de meciuri, punctând în șapte rânduri. În sezonul 1979–1980, a înscris într-un meci istoric împotriva englezilor de la Leeds United, contribuind la victoria cu 4-0 la general și făcând din Universitatea Craiova prima echipă românească care elimina un club din Anglia în competițiile europene.

Performanțele lui Balaci au continuat și în sezonul 1981-1982 de Cupa Campionilor Europeni, când „juveții” au eliminat Olympiacos și Kjobenhavns Boldklub, cu „Prințul” marcând împotriva danezilor, înainte ca drumul Universității să se oprească în fața marelui Bayern Munchen, 1-3, la general.

7 goluriîn 38 de meciuri are Ilie în cupele europene, unde a evoluat pentru Craiova și Dinamo în perioada 1973-1988.

Cel mai memorabil parcurs european al său a fost în sezonul 1982–1983, când Universitatea Craiova a ajuns până în semifinalele Cupei UEFA. Balaci a jucat în șapte meciuri și a înscris trei goluri cu Shamrock Rovers, Fiorentina și, dintr-o lovitură liberă perfect executată, în manșa secundă a semifinalei contra celor de la Benfica. Craiova a fost eliminată la limită, 1-1 la general, prin regula golului în deplasare, dar performanța rămâne una de neuitat.

Oltenii au remizat în Portugalia, 0-0, iar două săptămâni mai târziu, în fața unui „Ion Oblemenco" arhiplin, Știința a terminat la egalitate returul cu portughezii, 1-1, ratând la limită calificarea în prima finală europeană din istorie.

Probabil voi nu știți că noi am jucat semifinală de Cupa UEFA, iar cu două zile înainte ne antrenaserăm pe zgură. Universitatea Craiova n-a avut teren de antrenament niciodată! Ne antrenam pe zgură când ploua, iar când era vreme bună, pe terenul mare, pe «Central».



Târziu am ajuns să avem echipamente bune, că a venit Adidas să ne dea. Eu n-am primit vreo pereche de ghete de la Craiova. Primeam de la «națională» și dacă voiam eu nu știu ce model, le cumpăram. La Universitatea, târziu au apărut primele suplimentare, pe care noi le numeam «bani mincinoși» sau «bani negri». Când am luat campionatul în 1974, jucam pe 800 de lei la victorie, din care se rețineau 20 la sută la stat. Alte echipe aveau 5.000 de lei de om.



- Ilie Balaci

În decembrie 1982, talentul său aparte a atras atenția celor de la AC Milan, care a semnat un pre-contract cu Balaci, însă transferul la „diavolul milanez” nu s-a concretizat din cauza restricțiilor regimului comunist.

Strălucind și-n galben

Ilie Balaci a fost mai mult decât un jucător de echipă națională, a fost artistul care a transformat fiecare meci într-un spectacol. Debutul său, la doar 17 ani, pe 23 martie 1974, într-un amical cu Franța, a fost începutul unei cariere internaționale impresionante, care avea să înscrie 65 de meciuri și opt goluri pentru România.

Încă din primii ani, Balaci și-a arătat geniul: primul său gol pentru națională a venit la 20 de ani, într-un meci pierdut cu 3–2 în fața Cehoslovaciei, dar cu prestația lui ce a rămas în memoria fanilor.

De-a lungul anilor, Balaci a purtat tricoul României în competiții variate, de la Cupa Balcanică, la preliminariile Campionatelor Mondiale și ale Euro, aducând mereu magie prin pasele sale precise, driblingurile elegante și viziunea extraordinară de joc.

8 goluriîn 65 de jocuri are „Prințul" la prima reprezentativă, unde a fost selecționat în perioada 1974-1986.

Cea mai strălucitoare perioadă a fost în calificările pentru Euro 1984, când a devenit căpitan și a ridicat nivelul naționalei la un standard aproape de neatins. În victoria memorabilă cu 1–0 în fața campioanei mondiale en titre Italia, Balaci a dat o lecție de virtuozitate peninsularilor: pasă decisivă la golul memorabil al lui Boloni, driblinguri care frângeau apărarea adversă și un duel tactic câștigat cu legendarul Gentile.

L-a ridiculizat pe Claudio Gentile, cel care l-a anihilat pe marele Diego Maradona în Italia - Argentina 2-1, la Mondialul din '82. A câștigat toate cele cinci dueluri directe cu acesta. 

78%a fost procentajul duelurilor câștigate de Balaci, cel mai mare din toată echipa lui Lucescu

Din păcate, o accidentare l-a privat de participarea la turneul final, dar legenda lui a rămas intactă.

Ultimul său meci pentru România a venit pe 10 septembrie 1986, într-o victorie clară, 4–0, cu Austria, cunoscută drept partida în urma căreia a fost demis Mircea Lucescu, actualul selecționer al primei reprezentative. Balaci nu a fost doar un mijlocaș sau un golgheter, a fost și rămâne simbolul eleganței, creativității și pasiuni fără margini, imaginea perfectă a ceea ce înseamnă să joci sub egida „tricolorului”.

Accidentarea și apusul carierei

Totul s-a întâmplat pe 21 februarie 1984, pe un teren îngheţat din Baia Mare. Gazdele întâlneau Universitatea Craiova în etapa a doua a returului. În minutul 70, fundașul dreapta Arezanov îl faulta dur pe Ilie Balaci.

Olteanul în vârstă de 27 de ani la acel moment se prăbușea instantaneu, iar meciul pentru el se încheia acolo, era schimbat imediat. Ironia sorții: Baia Mare câștiga cu 1-0, golul victoriei fiind înscris chiar de Arezanov, singurul gol pe care fundașul avea să-l marcheze vreodată în elita fotbalului românesc.

De atunci, martorii vremii povestesc că „Minunea Blondă” a devenit o umbră a ceea ce fusese. Balaci a mai jucat doar 67 de meciuri la Universitatea Craiova, Olt Scornicești și Dinamo, reușind să înscrie 9 goluri, înainte de a-și încheia prematur cariera. În același timp, „anonimul” din Maramureș, Arezanov s-a metamorfozat pentru epocă în „călăul” celui mai mare talent oltean.

13 decembrie 1987. Balaci a părăsit scena primei divizii cu 31 de minute jucate în repriza secundă a partidei cu Galațiul, pe "Ștefan cel Mare". Lucescu l-a introdus în locul lui Costel Orac.

Și-a încheiat în cele din urmă cariera, după ce timp de doi ani a evoluat în postura de jucător-antrenor în liga a doua, la Pandurii Târgu Jiu, apoi la Drobeta Turnu-Severin.

Balaci, antrenorul

Ca tehnician, a antrenat doar în Oltenia, în Golf sau Africa, unde s-a transformat într-un beduin versat al succesului, trecându-și în palmares nu mai puțin de 22 de trofee, printre care Cupa Campionilor Golfului, Cupa Campionilor Asiei, dar și titluri în Maroc, Tunisia, Arabia Saudită sau Sudan. Deschizător de drumuri.

Pe Craiova a pregătit-o în două perioade, în 1998 și 2001, fără să replice succesul din teren. La începutul sezonului 1998–99, Universitatea Craiova îi încredința lui Ilie Balaci conducerea echipei. Dar tensiunea și pasiunea sa pentru fotbal aveau să iasă la iveală în cel mai neașteptat mod: după o înfrângere surprinzătoare cu 1–0 în fața Oțelului Galați, în etapa a șaptea, Balaci și-a pierdut răbdarea și a aruncat o pereche de ghete direct către arbitrul Aron Huzu.

Gestul i-a adus o suspendare de un an, iar olteanul, neputând să accepte această sancțiune, a ales să plece din funcție. După câțiva ani, în a doua jumătate a sezonului 2000–01, Balaci a revenit la Universitatea Craiova cu speranța unei noi șanse, însă magia nu a durat: experiența sa s-a încheiat după doar o lună, lăsând în urmă amintirea unui caracter aprins și a unei legende imposibil de uitat.

Asta nu înțelegeți voi. Cu viața mea fac ce vreau. Antrenorii să mă fi întrebat de ce joc prost! Da' de ce beau, de ce fumez, de ce... Astea mă interesează pe mine. Singurul care ar trebui să-și pună întrebarea «Bă, da' de ce fumezi?» sunt eu. Că face rău la sănătate, costă și o grămadă de bani...



- Ilie Balaci, într-un interviu acordat Gazetei Sporturilor, cu ocazia aniversării a 60 de ani

Din Giuleşti, prin Argeş, la Craiova. Nichi Dumitriu, Dobrin şi Balaci, iată cele trei vârtejuri blonde care mi-au îndulcit mărăcinii luaţi în talpă de pe ponoarele ultimelor două decenii.



Spre norocul lui, Ilie Balaci a început vânătoarea însoțit de câini nebuni şi lunecoşi, sorbind împreună viforul şi rostogolind în cărare cerbul sau năluca lui. El a răsărit deodată cu o întreagă echipă care ştie să mute Zidul Plângerii în toate oraşele unde joacă: Atena, Florenţa, Dublin şi câte vor mai veni. Dumitriu II şi Dobrin reprezentau puterea singurătăţii, Balaci este vocala pornită la drum prin ungherele roşii ale lemnului care ştie să cânte.



El e necredinţa regulei şi ostaticul dansului însămânțat cu maci şi clipa jertfind privighetori. Cei ce l-au văzut jucând la Dublin, unde şi-a zugrăvit coroana cu vârful coasei, spun că a fost regele rechin - mereu inconfundabil şi stăpân desăvârşit în câmpul cu săbii. Eu laud în Ilie Balaci lupul, lebăda, simbolul resurect al mirajului, lăcomia noastră pentru bucuriile zburând şi chipul de zile mari al echipei Universitatea Craiova, neîndoielnic cea mai bună din câte am avut vreodată.



- Fănuș Neagu, în „Luceafărul”, 30 octombrie 1982