Dezvăluire a fostului căpitan al Parmei: „Antrenorul a înnebunit când l-a văzut în lac! Apoi a jucat fenomenal”

Lorenzo Minotti (58 de ani), fostul fundaș de la Parma timp de 9 sezoane (1987-1996), a povestit un episod, întâmplat în ediția 1992-1993 a Cupei Cupelor, care l-a avut protagonist pe Faustino Asprilla. Faimosul atacant columbian a fugit din hotel și a căzut din barcă într-un lac din Degerfors, fiind văzut de Nevio Scala.

Antrenorul echipei care avea să câștige trofeul era în hotelul în care erau cazați jucătorii gialloblu se afla în hotel și a auzit zgomotul mare făcut de Asprilla în momentul în care a ajuns în apă, după o plimbare „în afara programului” împreună cu ex-căpitanul Parmei.

Asprilla: „Haide, Gigi, să mergem să ne plimbăm cu barca!”

Într-un interviu publicat astăzi în ediția tipărită de Gazzetta dello Sport, Minotti povestește: „Eram în aceeași cameră, practic eu eram tutorele lui. Ne aflam în Degerfors, cazându-ne într-un castel frumos, cu un mic lac în fața lui.

Tino mi-a spus: «Haide, Gigi, să mergem să ne plimbăm cu barca”. Am încercat să-l conving că nu era o idee bună. «Dacă Scala ne prinde, vom avea probleme!” Dar era imposibil să-l oprești pe Tino, atât pe teren, cât și în afara lui.

Așa că ne-am urcat în barcă, am făcut turul lacului și, când ne-am întors, a călcat greșit când a coborât și a căzut în apă. A făcut un plonjon destul de zgomotos. Scala, care era în hol, a auzit totul. A ieșit din castel, l-a văzut pe Tino ud leoarcă și i-a făcut scandal mare”.

„Asprilla a fost fenomenal. Dacă ar fi avut capul pe umeri...”

Lorenzo Minotti a dezvăluit ceea ce s-a întâmplat apoi pe teren: „Două ore mai târziu, eram pe teren, eram conduși cu 1-0. Iar cu cinci minute înainte de final, el a făcut două faze nebunești și am câștigat meciul cu 2-1. Asprilla a fost fenomenal. Dacă ar fi avut capul pe umeri...”.

Partida s-a jucat pe 14 septembrie 1993 în turul al doilea al Cupei Cupelor, 2-1 cu Degerfors, iar atacantul columbian a fost titular la Parma și a marcat în minutele 86 și 87, returul de pe Ennio Tardini fiind câștigat de italieni cu 2-0.

Cel mai bun cu care am jucat? Gianfranco Zola. Aveai nevoie de o pușcă pentru a-l opri când dribla. Iar execuțiile sale din loviturile sale libere erau ca niște opere de artă. Am fost impresionat de tenacitatea sa la antrenamente, în ciuda talentului imens. Muncea din greu, iar colegii săi îl respectau și pentru asta

Lorenzo Minotti, fostul căpitan al Parmei