Gică Craioveanu, noul președinte din Liga 2, a prezentat „dezastrul” de la stadion: „Uite, arată jalnic! Ne-am întors cu 40 de ani în urmă, m-a apucat depresia” » Povești savuroase cu „Grande” de la începutul carierei

Gică Craioveanu conduce de patru luni divizionara secundă CSM Slatina, fără drept de promovare în L1. Fostul internațional rememorează episoade inedite din cele trei sezoane petrecute în orașul de pe malul Oltului în debutul carierei (1987-1990) și face serviciile de ghid prin complexul sportiv care arată absolut jalnic

O vizită pe arena din Slatina echivalează cu o teleportare înapoi în timp.

Construit în urmă cu 101 ani și trecut prin cinci operațiuni de „coafare”, ultima dată în 2010, stadionul cu o capacitate de 10.000 de locuri găzduiește în prezent meciurile divizionarei secunde CSM, finanțată cu milioane de euro de Primărie, fără drept de promovare în L1.

Iar la începutul anilor ‘80, când Dumitru Dragomir era președinte la Viitorul Scornicești, trupa din orașul lui Nicolae Ceaușescu își mutase aici cartierul general.

„În spațiul unde-i parcarea, făceam antrenamente pe un teren de zgură. Am și acum urme pe genunchi de atunci. Simt că m-am întors cu 40 de ani în urmă. Nu s-a mai făcut absolut nimic la stadion. Arată jalnic!”, ne introduce în complex fostul internațional Gheorghe Craioveanu, 57 ani, devenit în luna iunie surprinzătorul președinte al lui CSM Slatina.

„De-aici au plecat Dănciulescu, Niculescu, Luțu. Ar fi păcat să pierdem copiii orașului”

„Sezonul acesta și eventual următorul vor fi de tranziție, să ne consolidăm în divizia secundă, după care să încercăm să atacăm promovarea. Iar rolul meu primordial e să mă ocup de Academie, în afară de treburile primei echipe.

Știu din Spania ce accent uriaș se pune pe centrele de juniori și asta îmi doresc acum și la Slatina, la nivelul posibilităților locale”, își creionează „Grande” misiunea olteană. După primele șapte etape din L2, CSM Slatina se află pe locul 15, cu șase puncte (o victorie, trei remize).

Explică: „Acest oraș a dat jucători foarte buni, începând cu Dănciulescu, Niculescu sau Luțu. Și ar fi păcat să-i pierdem pe copiii de aici, când ar putea crește acasă și să facă performanță pentru Slatina la început de drum. Eu sunt adeptul ideii că, dacă aduci jucători de afară, să fie oameni care fac diferența pe posturile lor. Asta aș vrea să se întâmple și la CSM”.

S-a întâmplat totul foarte repede cu venirea mea la Slatina. M-au sunat, m-au numit cetățean de onoare, sunt convins că părinții mei se bucură de acolo, de sus, și mi-au propus acest post. Primarul Mario de Mezzo mi-a spus că ar vrea să vin lângă echipă și am acceptat fiindcă mi-a plăcut proiectul. Mai am două dorințe în viață: să văd Craiova campioană și să promovez Slatina în Liga 1, cu copiii din Academie

- Gheorghe Craioveanu, președinte CSM Slatina

A fost copil de mingi la meciurile lui FC Olt: „Publicul striga «Uite-acuș, acuș, acuș, vă dă două Lăcătuș!»”

Craioveanu a jucat trei sezoane la Slatina chiar la începutul carierei sale, în L4 și L2: Constructorul (1987-1988) și Metalurgistul (1988-1990). Mai departe, a făcut apoi pasul la Drobeta Tr. Severin (1990) și U Craiova (1991).

Rememorează: „La Constructorul aveam salariu 2.400 de lei, plus un bonus mai pe «șestache» de la director. Îmi mai scăpa câte o primă să mă motiveze. Am dat vreo șapte goluri în șase luni, după care am semnat cu Metalurgistul, unde antrenor era Constantin Ștefan, nea Fane Marlau, cum îi ziceam noi, care ne dădea câte o ciocolată în fiecare zi. Mi-aduc aminte cu mare plăcere de acele vremuri”.

Adaugă: „Am fost și copil de mingi la unele dintre partidele disputate la Slatina de FC Olt. Se juca cu stadionul plin, mai ales când veneau echipele mari. Stătea lumea și pe scări. Nu uit o partidă cu Steaua, când publicul striga «Uite-acuș, acuș, acuș, vă dă două Lăcătuș!». Cred că a și marcat Marius în acea partidă”.

Un jucător care mi-a plăcut mult de la FC Olt în acele vremuri era Haralambie Eftimie. Dar a fost singurul care mi-a refuzat un autograf! Când am ajuns și eu la alt nivel, avînd în minte acel episod frustrant, mi-am promis că mă voi opri și două ore să dau autografe la copii. Pentru un puști e maximum de bucurie să obțină o semnătură de la idolul lui

Gheorghe Craioveanu, președinte CSM Slatina

„Ruptură de ligamente după ce tovarășul de la partid nu i-a permis antrenorului să mă schimbe”

„Grande” rămâne cu poveștile în vremurile petrecute pe bătrâna arenă din Slatina:

„Gazonul e parcă neschimbat, ăsta a fost dintotdeauna extraordinar. Am început la Constructorul, unde nea Fane Marlau m-a trimis ca să-nvăț să mă apăr, că eram cam puturos. Bine, eu și în Spania le mai spuneam în glumă că dau un gol prin minutul 5, apoi stau la umbră vreo jumătate de ceas, că eram obosit”.

Completează: „De fapt, la Slatina alergam rău, eram o căpriță de munte, fiindcă te schimba imediat antrenorul. Nu exista o presiune anume, dar pretențiile erau ridicate față de jucători. Să dea absolut tot!”.

Și, în acest registru, o întâmplare care i-a pus în pericol starea medicală:

„Cea mai urâtă amintire e însă de la un derby cu Caracal. Am dat gol, am obținut și un penalty înainte de pauză, când m-am ales cu o entorsă. Antrenorul a vrut să mă schimbe, firește, dar a intervenit de la oficială un tovarăș de la partid, care a dictat că trebuie să joc în continuare, fiindcă nu e nimic grav. Și m-am ales cu ruptură de ligamente! Am stat pe tușă vreo patru luni. Nu-mi mai amintesc numele respectivului, ca să-i mai trimit câte o felicitare de Revelion!”.

Aveam o echipă foarte bună la Metalurgistul. Îmi aduc aminte că am bătut aici și Rapidul cu 4-0. Îl aveam printre colegi pe tatăl lui Mihai Răduț. El se ocupa să împartă coate ca să-mi facă loc, iar eu trebuia s-o bag în ațe

Gheorghe Craioveanu, președinte CSM Slatina

„Mă plimbam ca un cocoș prin centru”

Alte episoade se mai rostogolesc din memoria lui Craioveanu:

„De când am venit la CSM, am luat orașul la pas și mă mai gândeam la vremurile trecute. Am ajuns la o locație unde un albanez vindea bragă și o înghețată grozavă, se formau niște cozi infernale. Am revăzut și școala la care am învățat, blocul în care am locuit cu părinții. M-a apucat nostalgia”.

Plus un episod savuros, relatat cu zâmbetul pe buze: „Știți ce mi-am cumpărat cu primii bani câștigați din fotbal la Slatina? Niște pantofi cu ciucurei, ciorapi albi și pantaloni evazați, ca să fiu în pas cu moda vremii. Mă plimbam ca un cocoș prin centru”.

„M-a apucat depresia când am văzut cum arată stadionul”

Înapoi la actualitate, la starea deplorabilă a arenei și la situația unei echipe fără drept de promovare, cu demersuri juridice ratate pentru a obține la timp dreptul de acces spre L1 în actualul sezon.

Craioveanu se învârte prin burta stadionului, unde atmosfera e una de anii ‘80, deprimantă:

„Aici, unde e pista asta de atletism de lângă vestiare, făceam încălzirea. Geamurile arată groaznic și ele. Sincer, m-a apucat puțin depresia când am văzut ce e aici. Trebuie schimbat, dat măcar cu o vopsea în primă fază, curățat, aranjat, să arate mai normal. Voință pentru un nou stadion este, nu cred că mai poate fi recondiționat cel actual. Dar, pe criza asta, e o chestiune de durată. Știu că se aprobase construcția, dar fondurile sunt blocate. Va mai reveni în actualitate probabil prin 2027, 2028”.

Într-adevăr, CNI a deschis în octombrie 2024 procedura de licitație pentru un stadion nou de 10.000 locuri, cost 80 milioane euro, dar totul e blocat în momentul de față din cauza măsurilor de austeritate impuse de Guvern.

Ce salarii sunt la CSM Slatina? Nu cred că depășește niciunul 3.000 euro pe lună, ceea ce nu mi se pare uriaș pentru liga secundă. Și, din câte știu, nici în transferuri nu s-au investit bani, au venit doar jucători gratis. Bugetul nostru e undeva pe la un milion și ceva de euro pe sezon

Gheorghe Craioveanu, președinte CSM Slatina

„Când am promovat cu Getafe, în 2004, era echipa Primăriei. În România de ce să n-ai voie să promovezi?”

Și comentează în final comedia ligii secunde, cu o mulțime de echipe fără drept de promovare, inclusiv CSM Slatina.

„Când am urcat în prima divizie cu Getafe, în 2004, echipa era a Primăriei, cinci milioane de euro pentru club. De ce în Spania s-a putut, iar în România nu e posibil? Nu mă pricep la chestiuni juridice, dar riscăm să ajungem într-o situație ridicolă. Ce facem dacă primele șase formații din play-off nu vor avea drept de promovare? Băgăm în prima ligă Muscelul, care ar fi trebuit să fie în divizia a treia?”, a conchis Craioveanu.