Go Ahead, FCSB!

Deja FCSB are un sezon în stilul Manchester United sau Tottenham. Cele două au ajuns stagiunea trecută în finala Europa League în timp ce aveau cel mai slab parcurs al lor din istorie în Premier League.

Pe grecul australian de la Tottenham l-a costat postul de antrenor acest contrast. Pe cipriotul nostru grec nu-l clintește niciun taifun de pe banca FCSB-ului.

Antrenorul lui Go Ahead Eagles n-a avut nevoie de vreun taifun, ci doar de câțiva stropi de ploaie pentru a scoate o ditamai umbrela care a împiedicat vreo trei rânduri de tribună să mai vadă terenul de joc. N-am pomenit vreodată un antrenor atât de pedant. Așa a fost și jocul echipei sale, pedant, elegant, curat, dar lipsit de eficiență.

Miculescu s-a făcut măricescu

Marii eroi ai serii au fost Miculescu și Târnovanu. A durat trei ani să-l vedem pe acel Miculescu pentru care s-a plătit o sumă impresionantă și care a generat așteptări mari. În cazul altora, răbdarea lui Becali s-a epuizat rapid.

În cazul lui, și cu o protecție asigurată de Mihai Stoica, Miculescu a rezistat la FCSB după sezoane mai cenușii și își arată inteligența în joc. Cred că Miculescu, un jucător fără vreo viteză deosebită, fără o tehnică sclipitoare, excelează în primul rând prin inteligență.

Cu al nouălea său gol în cupele europene, Miculescu a egalat mari nume din istoria FCSB sau a Stelei, că UEFA, organizatoarea cupelor europene, spune că-i aceeași.

Printre cei egalați de Miculescu, Adrian Ilie și Cristi Ciocoiu. Peste ani, nu-mi voi mai aminti, probabil, de vreunul din aceste goluri ale lui Miculescu.

În schimb, au trecut deceniile și nu pot uita golurile lui Adi Ilie de la Brugge sau cele ale lui Ciocoiu cu Aston Villa și Fenerbahce, adevărate capodopere. Dar asta nu mă împiedică să-mi scot pălăria metaforică în fața inteligenței cu care Miculescu a găsit unicul culoar prin care putea marca la Deventer.

Târnovanu asaltează naționala

Acolo unde Târnovanu s-a bătut ca-n Șapte Păcate cu mingile adversarilor, având șapte parade, unele dintre ele în situații de singur cu inamicul.

Impresarul care nu mai e impresar, Ioan Becali, îl cere pe clientul său titular în poarta naționalei. Cât de simplu era pe vremuri, când Unicul Impresar nu avea nevoie de lamentări prin presa prietenă pentru o astfel de dorință.

Asta nu înseamnă că Târnovanu nu merită o șansă în fața rezervei de la Oviedo.

Să ai boală pe Edjouma, dar să-l promovezi cu obstinație pe Toma, asta face parte paradoxurile patrontrenorului Becali. Mihai Popescu a arătat că poți fi bun indiferent de ritualul religios la care te duce soția.

Iar Baba Alhassan a adus cu Baba Novac la cum s-a luptat cu vrăjmașii de la Go Ahead. Chiar și Alibec a adus aminte de vremurile în care era fotbalist.

Publicații din Europa precum și televiziuni străine care au transmis meciul au pomenit de noul succes al Stelei în Europa League. Așa se menține în viață cel mai strălucitor brand, unul pe care armata română îl ține prizonier într-o unitate militară, torturându-l cu meciuri cu Dumbrăvița și Afumați.