Nicolae Linca, singurul campion olimpic la box al României, s-a stins ieri din viaţă.
Pe 2 ianuarie împlinise 79 de ani, o aniversare pe care marele pugilist aproape nu a conştientizat-o. Chinuit de ani buni de un potop de boli, Alzheimer, Parkinson, coxartroză, Nicolae Linca s-a luptat să rămînă în viaţă pînă ieri. Atît a putut. Suferinţa l-a doborît pe singurul campion olimpic la box al României. Intrase în comă de trei zile. Soţia, Elena, cea care l-a îngrijit cu un devotament rar de cînd boala l-a atins, a chemat un preot pentru a-l împărtăşi. Linca s-a stins aseară, în jurul orei 19:00, şi va fi înmormîntat duminică, la 13:30, la Feisa, în Cimitirul Bisericii Greco-Catolice.
Şi-a trăit ultimii ani într-o lume aparte, numai a lui, din care săgeţile de luciditate răzbăteau tot mai rar. A presimţit încă din 1979 că suferinţa nu-l va ierta. Atunci a hotărît să se mute la Feisa, în judeţul Alba. “Poate nu a vrut sa-l vadă alţii cum se chinuieşte. Şi-a dorit să trăiască ultimii ani din viaţă demn”, povestea soţia boxerului. Doar pumnii i-au rămas încleştaţi, amintire dulce şi feroce a ceea ce a dat sens vieţii lui Nicolae Linca: boxul.
În 1956, la Melbourne, el devenea primul pugilist campion olimpic al României, după o finală dramatică împotriva irlandezului Fred Tiedt, în care a luptat cu mîna dreaptă ruptă de la încheietură. În cei 52 de ani scurşi de atunci, nici un alt boxer de la noi nu i-a egalat performanţa.
“Nicolae Linca a fost un mare campion, care ne-a lăsat o moştenire uriaşă, pe care sîntem datori din acest moment să încercăm să o egalăm, dacă nu putem să o depăşim”
Rudel Obreja preşedinte FRB
{{text}}