TREI ani pe tușă, „blocat” de Hagi pentru 250.000 de euro, acum golgheter în România: „Am notat în calendar - 1254 de zile fără meci jucat!”

Minutul 66 în ASA - Ceahlăul. Corner din partea dreaptă, bătut jos, pe colțul careului de 6 metri. Cristian Măgerușan, vârf al formației din Târgu Mureș, atacă balonul, este blocat, dar reacționează rapid și alege un șut din întoarcere, cu stângul. A fost a opta lui reușită în numai 409 minute în acest campionat - o formidabilă medie de gol la fiecare 51 de minute pentru un atacant a cărui poveste este chiar mai spectaculoasă decât statisticile din acest început de sezon.

„Multă lume nu știe prin ce am trecut”, spune Măgerușan în deschiderea dialogului. După ce își descrie traseul, realizez că ar fi un eufemism să spui că a trecut prin multe. La 26 de ani, atacantul bistrițean a avut de înfruntat piedici și ghinioane care ar doborî și cei mai puternici oameni.

3 operații la același genunchi, 3 ani și jumătate fără meci oficial, dar un apetit nesecat pentru goluri, pentru satisfacția de a fi în locul potrivit în momentul potrivit. Iată povestea celui mai eficient atacant român al momentului: 8 goluri și două pase decisive în 7 meciuri!

Măgerușan avea doar 13 ani în momentul în care li s-a alăturat peste granițe părinților lui, mutați în Irlanda. Ultimii ani ai junioratului „românesc”, înainte de mutare, i-a petrecut la Academia „Gheorghe Hagi”, respectiv la CFR Cluj.

„În Irlanda am mers la fotbal de la 13-14 ani, practic mai mult am făcut acolo junioratul. Primul lucru pe care mi l-au spus a fost că avem două antrenamente pe săptămână. Mă gândeam: «Cum adică două antrenamente? Cum devii fotbalist cu doar două antrenamente pe săptămână?!»”, își amintește Măgerușan.

„Am avut ofertă de la Sheffield, dar mi s-a spus că Hagi cerea o compensație de 250 de mii de euro”

Junioratul l-a făcut la Lucan United, iar în acei ani a avut parte de experiențe, probe, stagii de pregătire inclusiv în Anglia. A impresionat în testele de la Sheffield United, i-a fost propus un contract, dar pretențiile financiare ale Academiei Hagi, unde fusese format între 10 și 12 ani, au blocat totul. Cel puțin așa i-au transmis persoane implicate în discuțiile de culise:

„Am dat probe la mai multe cluburi: Liverpool, Brighton, Bournemouth, Swindon. La 15 ani chiar am făcut antrenament cu prima echipă a lui Swindon, cu seniorii, care erau în liga a treia atunci. Dar mi s-a spus că Hagi cerea o compensație de 200 sau 250 de mii de euro, așa că nu am mai ajuns nicăieri în cele din urmă.

Ofertă concretă am avut de la Sheffield United. Fusesem top în probe, două goluri, 1 assist, dar apoi au venit la mine și mi-au spus că sunt ceva probleme cu Hagi. Din ce mi-au transmis mie, ar fi cerut 250.000 de euro. Așa mi-au spus, că nu pot înțelege de ce solicită o sumă atât de mare”.

1254 de zile fără meci jucat

Bohemians, echipă de prima ligă din Irlanda, a reușit ceea ce nu putuse Sheffield - să-i obțină semnătura, când Cristian avea 16 ani.

Dar debutul i-a fost amânat de ghinioane în lanț: 3 rupturi de metatarsiene, a treia oară cu nevoia unei intervenții chirurgicale. Le-a depășit, a debutat la seniori cu gol, a mai jucat câteva meciuri și apoi a primit prima gravă lovitură: ruptură a ligamentului încrucișat anterior al genunchiului stâng, accidentare pe care avea să o sufere și a doua oară! A treia dintre operații a fost de curățare artroscopică.

„3 ani și jumătate nu am jucat deloc, am avut 3 operații la același genunchi, stângul. Chiar mi-am notat datele, intervalul în care nu am jucat: au fost 1254 de zile! Două dintre operații au fost de ligament, le-am făcut în Irlanda. Pentru a treia am venit în România, la Sibiu.

Nu mai aveam încredere în ei și am venit aici, dar a fost greu. Trebuia să fi stat 3 luni și până la urmă am stat 6! Revenisem la antrenamente și simțeam că ceva nu este bine, mă durea, se umfla genunchiul...

După operații, primii 2 ani au fost tare grei. Jucam 2-3 meciuri, apoi reveneau problemele. În primul an după revenire am jucat 10 meciuri, în al doilea vreo 20, iar în al treilea sezon, cu tot cu meciurile de la Steaua, vreo 40”, povestește el.

După refacere a reintrat treptat la ceea ce devenise noua lui echipă, Longford Town, iar în sezonul 2024 a trecut la Bray Wanderers, unde a putut căpăta ritm și a răspuns cu 11 goluri în 31 de partide. În paralel cu fotbalul a lucrat „vreo 3 ani ca antrenor personal”.

6 luni la Steaua: clubul nu a vrut să prelungească contractul

La finele lui 2024, când s-a și încheiat campionatul în Irlanda, a decis că a venit momentul să schimbe peisajul și a dat curs unei oferte din România, de la divizionara secundă Steaua București.

A semnat inițial pe 6 luni, cu opțiune de prelungire, pe care clubul a decis ulterior să nu o activeze.

Deși nu s-a simțit confortabil în sistemul de la Steaua, tot a înscris de două ori în cele 412 minute de care a avut parte. Iată ce spune acum despre perioada din Ghencea:

„Am semnat pe 6 luni, cu opțiune de prelungire din partea lor. Nu mi-a fost ușor, venind dintr-un fotbal cu un stil total diferit. Plus că acolo mai și lucram, astfel că am trecut la ceva complet diferit.

A fost dificilă și adaptarea la stilul de joc de aici, după ce am jucat acolo (n.r. - în Irlanda) 13 ani primul an la seniori nu a fost simplu. Aici se joacă mult mai tehnic, mai tactic. Acolo mai pe minge lungă, forță și viteză.

Mi-a fost destul de greu să mă impun la Steaua, la un sistem nou... Ca atacant central de stilul meu nu mă ajutau nici cerințele. Jucam cu doi atacanți, dar trebuia să stăm mai depărtați unul de altul. Or eu sunt 9 de careu, de gura porții, caut să marchez.

Au zis că vor să aducă altceva, au renunțat la mulți jucători. Asta e, așa a fost să fie”.

„România e mult mai frumoasă decât crede lumea”

Chiar și așa, se arată încântat de alegerea de a reveni în România:

„Când am venit la Steaua a fost foarte bine, m-am bucurat mai ales de vremea de aici. M-am mutat în țară cu iubita mea, ne place mult mai mult în România decât în Irlanda.

Viața este mult mai frumoasă aici. Trebuie să vezi cum e în Irlanda ca să înțelegi. România chiar e mult mai frumoasă decât crede lumea. Sigur, dacă e să o strice cineva, o fac unele persoane, dar ca țară... Mult peste!”.

„Am avut ofertă din prima ligă irlandeză”

După aventura de la Steaua a avut oportunitatea de a reveni în Irlanda, însă propunerea de la Târgu Mureș i-a surâs mai mult.

„Am avut o ofertă de la Galway, din prima ligă irlandeză. M-a sunat antrenorul de acolo, dar la o săptămână distanță a venit oferta de la Târgu Mureș și m-am gândit că ar fi mai bine să vin aici. Ulterior a revenit antrenorul de acolo, a spus că s-a rezolvat, că putem da înainte, dar eu oricum am preferat să trec la Târgu Mureș”, spune el.

La ASA Târgu Mureș a „explodat”

La Târgu Mureș, sub comanda lui Eusebiu Tudor, se simte senzațional. A intrat o jumătate de oră în etapa secundă, iar în a treia rundă, tot din postura de rezervă intrată pe parcurs, a înscris pentru prima dată. Ulterior, „duble” cu Dumbrăvița și Ceahlăul, respectiv un hat-trick cu Muscelul Câmpulung au făcut să ajungă la borna 8 după numai 7 apariții.

Ce e diferit? „Aici, la Mureș, jucăm cu doi atacanți, dar pe zona centrală. La Steaua jucam tot în doi, dar trebuia să stăm mai depărtați unul de altul.

Eu sunt 9 veritabil, îmi place să vin la centrări, să fiu în fața porții, să aștept o centrare bună și să bag mingea-n poartă. Mi-a plăcut mereu să înscriu, încă de când eram mic marcam multe goluri”, explică Măgerușan.

Și dacă ne uităm la ce s-a întâmplat în acest început de campionat, îl putem contrazice? Golul pare să-l placă, lui îi place golul, iar ASA, pretendentă-surpriză la play-off, profită din plin de relația lor.

Îmi place să îmi stabilesc obiective personale. Antrenorul pe care l-am avut la Academia Hagi, Nicolae Roșca, acum secund la FC Botoșani, îmi spunea tot timpul: «Stabilește-ți un obiectiv. De exemplu, de câte ori vrei să șutezi la poartă în acest antrenament». Mi-a rămas în cap și tot timpul încerc să îmi stabilesc obiective personale, care să mă motiveze.



- Cristian Măgerușan