„E momentul Craiovei la titlu” » Susținător neașteptat pentru olteni: „Mușcam din adversari, la fel ca Rădoi” + Cursă cu mașini pe străzile Brașovului: „El cu BMW, eu cu VW Polo”

Marian Constantinescu, 44 ani, ultimul golgeter de rasă al Brașovului înainte de prăbușirea Tâmpei spre faliment, trece în revistă o carieră generoasă, în care a avut antrenori de top: Olăroiu, Răzvan Lucescu, Hagi, Hizo, Sabău. Azi „principal” în L4 la Corona, el înlănțuie povești spectaculoase din culise, de la contrele dure cu Marin Barbu „Magiun” până la transferurile ratate la Steaua și Dinamo

Ieșit din prim-planul fotbalului românesc, Brașovul trăiește doar prin colecții de amintiri. Iar Marian Constantinescu e unul dintre oamenii care au trăit episoade tumultoase sub Tâmpa, inclusiv o promovare, o retrogradare și alunecarea spre falimentul care i-a aruncat în neant pe galben-negrii în ultimul deceniu.

A traversat Liga 1 de la Brașov, Poli Timișoara și Ceahlăul până la Chiajna și Juventus București, borne între care a cuprins o mulțime de povești de rostit la gura sobei. Acum e antrenor în liga a patra, la Corona, visează să urce spre elită și ca tehnician, dar nu s-a temut să înceapă încă de la nivelul juniorilor.

„Mi-a fost dificil să mă adaptez la noul ritm după ce am pus ghetele în cui”

- Marian, ai început de jos munca de antrenor, la liga a patra, cum e viața la acest nivel?

- Vreau să o iau pas cu pas. Nu mă grăbesc. După ce am terminat cariera de jucător, am început să lucrez cu juniorii, la U19, am trecut și prin partea administrativă ca organizator de competiții, dar acum mă axez doar pe partea de antrenorat. Mi-a fost destul de dificil să mă adaptez la noul ritm când am agățat ghetele în cui, fiindcă rolul se schimbă radical. Ca jucător, ai mai puține responsabilități în viața de zi cu zi. În postura de antrenor, trebuie însă să te implici, să aloci mult mai mult timp meseriei. Dar îmi place!

- Dacă nu greșesc, ți-ai luat licența încă din perioada de jucător, nu?

- Da! Am ascultat de sfatul unui prieten, pe atunci antrenor secund la echipa la care evoluam. Mi-a zis așa: „Mariane, gândește-te că mâine suferi, Doamne ferește!, o accidentare, o închei peste noapte cu fotbalul, ce faci mai departe? Te trezești dimineața și-ți dai seama că n-ai unde să mai mergi”. Așa că m-am înscris la cursuri, mi-am luat licența A, mă gândesc și la Pro. Am urmat și un curs de team management la FRF, dar, momentan, focusul e pe banca tehnică.

„Olăroiu ne-a repetat mură-n gură descifrarea adversarului”

- Ai lucrat cu antrenori importanți de-a lungul carierei: Hagi, Olăroiu, Răzvan Lucescu, Hizo. Ce se regăsește de la aceștia în tehnicianul Marian Constantinescu?

- Am fost, într-adevăr, privilegiat că am lucrat cu mari antrenori români, fiecare cu personalitatea lui. I-aș adăuga la listă și pe Sabău, și pe Marin Barbu. Am învățat câte puțin de la fiecare, dar lucrurile cele mai importante le-am deprins de la antrenorul meu de la copii și juniori, Petre Lucian. El mi-a insuflat seriozitatea și devotamentul. Restul au venit ulterior și mă emoționez numai când mă gândesc ce profesori am avut în vestiar. Păi, când intra în cabină Hagi, Olăroiu sau Răzvan Lucescu, se făcea liniște și știai că singura rețetă valabilă e munca!

- Olăroiu?

- Devotament, sacrificiu, foarte multă muncă. La Timișoara! Mi-aduc aminte că eram conduși cu 1-0 la pauză într-un meci, iar Oli a venit în cabină, ne-a repetat mură-n gură descifrarea adversarului după primele 45 de minute – puncte slabe, puncte forte, după care am învins cu 2-1.

Îmi luam notițe de la antrenamente încă din perioada de jucător și le-am înmagazinat pe toate în căpșorul meu. De la unul am captat o ședință de pregătire, de la altul felul de a comunica, cum ne certa, ne biciuia sau ne mângâia. Fiecare parte contribuie acum la modelarea lui Marian Constantinescu antrenorul

Marian Constantinescu, antrenor Corona Brașov, L4

„Mi se făcea pielea de găină numai când îl vedeam pe Hagi în vestiar”

- Cu Hagi tot la Timișoara, da?

- Da. L-am prins la începutul carierei sale de antrenor. Mi se făcea pielea de găină numai când îl vedeam. Cu Hagi respiram doar performanță. Asta încerca să inoculeze tuturor.

- Dar aștepta de la fiecare să fie un nou Hagi, ceea ce crea multe frustrări, corect?

- Și eu, la nivelul meu, mă confrunt acum cu aceeași chestiune la început de drum pe bancă, la seniori. Mă gândesc cum loveam mingea, cum gândeam jocul, cum mă pregăteam și cer jucătorilor să fie cel puțin la fel. E greu! E greu să mai apară o copie fidelă a lui Hagi sau a lui Constantinescu. Fiecare jucător are propria personalitate, cu plusuri și minusuri. De aceea, încerc să mă modelez și să nu mai solicit fotbaliștilor să fie cum eram eu. Doar să-și păstreze și să-și îmbunătățească profilul personal.

„Bă, ești tâmpit? De ce te-ai luat după mine?”

- Cine bătea cel mai tare cu pumnul în masă?

- „Magiun”, nea Marin Barbu! N-avea mamă, n-avea tată!

- Dar îți venea să-l omori câteodată!

- Sincer, da! Era însă un om extraordinar și în vestiar, și în viața particulară. Am rămas în relații foarte bune și o să-i mulțumesc mereu pentru pașii pe care mi i-a ghidat. Am avut însă la Piatra Neamț un episod mai tare între noi.

- Ni-l povestești?

- Am fost un jucător mai solid, rupeam sala în timpul antrenamentelor și mă bazam mult pe forță. Să alerg, să mă bat cu adversarul Asta m-a ținut în viață și m-a ferit de accidentări grave. Aveam 1,78 metri, iar nea Marin m-a urcat pe cântar, nu i-a plăcut ce-a văzut și m-a luat la rost, fiindcă nu concepea ca greutatea să fie superioară înălțimii. Cerea minus 5-10 kilograme sub cota înălțimii. I-am explicat că au trecut vremurile când trebuia să am 68-70 kilograme. Nu mai aveam de unde să dau jos datorită conformației corpului meu.

- Și s-a împăcat cu ideea?

- Deloc! Mi-a zis că nu-l interesează, că trebuie să ajung la parametrii solicitați, așa că am apelat la niște suplimente ca să elimin apa din organism și să mai slăbesc. După 3-4 zile, când m-a văzut deja cu vreo trei kilograme mai puțin, începuse să comenteze: „Vezi că se poate?”. Numai că m-am ales cu o ruptură după alte 2-3 zile! „Vezi, nea Marine, ce-ai făcut?”. Zice: „Bă, ești tâmpit? De ce te-ai luat după mine?”. „Pentru că te respect și am încercat să-ți fac pe plac”. Dar, finalmente, am luat amândoi povestea asta ca pe o întâmplare hazlie.

„Am ieșit bine la testele doping, unii își puneau semne de întrebare despre mine”

- Apropo de inițiativa cu suplimentele pentru slăbire, te-ai gândit că ai putea cădea într-o capcană pe zona de doping? Să iei ceva ce nu trebuie?

- Bună întrebare! Nu vreau să par lipsit de modestie, dar am cules toate informațiile înainte să folosesec acele suplimente. Am studiat, m-am interesat, am concluzionat că nu e niciun pericol pe linie de dopaj, ceea ce s-a și adeverit în timp. Probabil că erau unii care-și puneau semne de întrebare cum de mai poate Constantinescu să joace bine la 36-37 de ani, să ducă OK fizic timp de 90 de minute. La un moment dat, am trecut prin două testări în interval de jumătate de an, a ieșit bine rezultatul, prilej să arăt celor care s-au îndoit de mine că sunt un tip corect.

- Ai fost însă tentat vreodată să calci strâmb? Sau au existat în jurul tău oameni care să te îmbie pe calea asta?

- Niciodată! Sunt mîndru de educația primită de la părinți. Am avut cei șapte ani de-acasă, după care m-am și autoeducat, am trăit inclusiv printre procurori, polițiști, avocați, de la care am învățat în plus ce e bine și ce e rău. M-am ținut departe de astfel de primejdii.

Nu mă uit niciodată în curtea vecinului, nu mă interesează ce face altul. Știu care e drumul meu, așa-mi educ și copilul

Marian Constantinescu, antrenor Corona, L4

„Când simțea că suntem leșinați, Răzvan Lucescu ne mai scotea la o masă cu familiile”

- Ne întoarcem la antrenori și te-aș invita să ne oprim la Sabău. Cum l-ai cunoscut la Bistrița?

- Un tip mai rece în sensul că era foarte exigent. Ca și Hagi, se afla la început de drum în antrenorat. Își vedea de antrenamente, arăta profesionalism sută la sută, nu cultiva relații prea apropiate cu jucătorii, spre deosebire de Răzvan Lucescu, bunăoară, care era și antrenor, dar și prietenul jucătorilor.

- Un episod cu Lucescu junior, la Brașov?

- Am trăit și momente plăcute, și neplăcute, dar țin minte că grupul era foarte important pentru Răzvan. Când simțea că suntem morți sau leșinați, mai aducea și câte o primă de-acasă, ne scotea la o masă cu familiile. Plătea el tot, era apropiat de jucători. Dinu Gheorghe, Dumnezeu să-l odihnească!, a ținut atunci foarte mult să mă aducă acasă, la Brașov, împreună cu Răzvan, în liga secundă. Și ne-am atins împreună obiectivul promovării.

Debut cu artificii, primă de 400 euro și o provocare auto din partea lui Buga

- Marian Constantinescu debutează la liga întâi într-un mod perfect, la un Steaua – FC Brașov. Relatezi, te rog?

- Sezonul 1999-2000, activam la juniori și mă pregăteam cu echipa mare a Brașovului, visând la momentul debutului. Ultima etapă a anului, în decembrie, lot decimat, toți se gândeau că merg la Steaua ca la execuție. În acest context, antrenorul Adrian Hârlab a apelat la trei juniori, între care și subsemnatul. În drum spre București, m-am simțit cu adevărat fotbalist lângă Marian Ivan, Buga, Vasc. Am intrat în ultimul sfert de oră, la 2-1 pentru Steaua și, când mai erau șase-șapte minute, am rămas pe respingere la un corner al gazdelor.

- Și ai avut noroc!

- Într-adevăr, minge respinsă din careu, a ajuns la mine, am plecat ca un iepure cu balonul la picior spre poarta adversă, cu colegii venind din spate să mă susțină. Am pasat cu Isăilă, mi-am continuat alergarea, am reprimit mingea și, având o viteză formidabilă, Nana Falemi n-a reușit să mă blocheze. Am scos penalty, transformat de Marian Ivan: 2-2 final! Toată lumea bucuroasă! Și o primă de 500 de dolari de la Ioan Neculaie, primii mei bănuți adevărați câștigați în fotbal!

- Ce ți-ai cumpărat cu ei?

- Un VW Polo din 1979! Mai bătrân decât mine! Am dat 400 de dolari pe acea mașină. Nici n-aveam nevoie de mai mult atunci, la 18-19 ani.

- Cum apăreai însă cu mașinuța aia în parcarea clubului? Te mai luau colegii peste picior?

- Glume de fotbaliști! Le acceptam fără probleme. Nu puteam să fac eu comentarii la vârsta aia. Dar colegii mă îndrăgeau, fiindcă vedeau că sunt un tip harnic, lucram serios la antrenamente. Cu Buga, care conducea un BMW seria 7, m-am luat și la o întrecere în zi de salariu: cine ajunge primul de la stadion la club. Am sosit în urma lui Mugurel cu numai vreo 20 de secunde: el se mișca greu cu BMW-ul, eu mă strecuram agil cu „trotineta” mea.

La Bistrița am stat puțin și am fost ferit de jocurile de culise. Iar la Piatra Neamț, cu Ștefan președinte, am ajuns abia în 2010, când „Cooperativa” se cam liniștise. M-a scutit Dumnezeu de meciuri din astea dubioase

Marian Constantinescu, antrenor Corona, L4

„Am simțit pe pielea mea inteligența și duritatea lui Rădoi”

- Ce se întâmplă cu fotbalul brașovean, aflat într-o prăbușire perpetuă?

- Aici ați atins un punct sensibil. Iar cauzele sunt multiple. Din păcate, însă, după dispariția echipei-fanion, FC Brașovul condus de Ion Nicolaie, orașul nu s-a mai redresat la nivel fotbalistic. Nicio echipă n-a mai scos capul spre elită. A mai fost o încercare prin 2019, eșuată, așa că, în momentul de față, Brașovul are doar trei echipe în Liga 3. Zero în primele două divizii! E dureros, fiindcă toți copiii care-și termină junioratul n-au unde să meargă, nu există o formație care să absoarbă tot ce e mai bun în județ, să-i integreze pe puști, să crească.

- Top 3 colegi?

- Aș enumera patru: Buga, Contra, Alexa și Viorel Moldovan.

- Și top 3 adversari?

- Mirel Rădoi, primul! Am simțit dintotdeauna cât de inteligent e și ce duritate etalează ca fundaș. Apoi, l-aș nominaliza pe Marius Constantin, tot agresiv, se cunoștea când îl întâlneai pe teren. Rămânem la cei doi, atât!

Trei jucători care-mi plac acum în Liga 1? Lui Cisotti nu i-a dat aproape nimeni importanță când a venit la FCSB, dar băiatul are o inteligență și o știință a jocului care ies imediat în evidență. Al doilea – Borza, care are un aport mare în bandă și poate face diferența de acolo. Și, ca să pun și un veteran, îl trec pe Deac, deși joacă din ce în ce mai puțin

Marian Constantinescu, antrenor Corona, L4

„Nu văd o revenire spectaculoasă pentru FCSB și CFR”

- Te simțeai inconfortabil când știai că vei juca împotriva lui Rădoi?

- Deloc! Asta pentru că și eu am fost un tip arțăgos, luptam, mușcam din adversar, cum se spune.

- Ce-ți spune azi antrenorul Mirel Rădoi?

- Într-un progres continuu! Un antrenor din valul tânăr, care, ușor-ușor, începe să-și demonstreze calitățile de tehnician. I s-au oferit șanse să muncească și în România, și în zona arabă, a crescut în mod constant. Chiar ne-am revăzut la hotelul ”Aro Palace” din Brașov, când Craiova a jucat la Csikszereda. Am schimbat două-trei cuvinte, l-am felicitat și ne-am bucurat că ne-am revăzut.

- Craiova campioană în 2026?

- Dacă ne uităm peste începutul de campionat și parcursul din Europa, vedem că Universitatea e cea mai în formă. Cred că e momentul Craiovei la titlu. Nu văd o revenire spectaculoasă nici pentru FCSB, nici pentru CFR. Spunea recent Mirel că a fost o greșeală sezonul trecut când a pus o presiune prea mare pe echipă și poate au avut ceva de învățat din experiența respectivă, astfel încât să meargă spre titlu anul acesta.

„Gigi Becali a vrut să mă ia, Negoiță insista peste capul lui Dinu Gheorghe”

- Marele of al carierei?

- Au existat două momente pe care le regret. La 29 de ani, am ratat un transfer în Ucraina, nu din vina mea. Luasem probele de joc, dar au intervenit impresarii și a picat tot. Apoi, la 35 de ani, am avut oferte și de la Dinamo, și de la Steaua. Făcusem unsezon formidabil cu Brașovul, eram al doilea golgeter al campionatului la finalul turului, după Traore de la CFR, iar Gigi Becali a vrut să mă ia. S-a interesat, dar, până la urmă, am avut o discuție cu dânsul, în care mi-a zis: „Mariane, ai demonstrat că ai valoare, însă nu pot să te transfer, pentru că tu pui ghetele în cui într-un an sau doi”. Avea dreptate, nu m-am supărat.

- Și Dinamo?

- Negoiță a ținut mult să mă aducă la Dinamo. Problema a fost că era cumva o dorință peste capul lui Dinu Gheorghe, președinte atunci, și nu s-a mai putut concretiza nimic din cauza acelor neînțelegeri.

- Marian Constantinescu, antrenor principal în Liga 1 peste patru-cinci ani: ți se pare un obiectiv SF?

- Aș vrea ca, peste cinci, să-l vedeți pe Marian Constantinescu antrenând în Liga 1 echipa fanion a Brașovului. Să se bucure oamenii de fotbal într-un oraș care duce dorul marilor meciuri. Știu că e greu să intri în circuitul antrenorilor din Liga 1, trebuie să ai poate în spate și o carte de vizită mai mare ca jucător, gen Mirel Rădoi, și să existe cineva care să aibă încredere în tine. Să aibă răbdare doi ani, nu să schimbe imediat planurile după trei-patru luni!

• 208 meciuri în L1 a adunat Marian Constantinescu, autorul a 27 goluri în eșalonul de elită

• 7 echipe și-a trecut Marian Constantinescu pe CV în L1: FC Brașov, Poli Timișoara, Gloria Bistrița, Ceahlăul, Jiul, Chiajna, Juventus