25 de ani de la dispariția lui Cătălin Hîldan, „Unicul Căpitan”: „Dacă simt că obosesc, o să fac semn să mă schimbați”

Astăzi, se fac 25 de ani de la dispariția tragică a lui Cătălin Hîldan. Pe 5 octombrie 2000, în timpul unui amical dintre Dinamo și Șantierul Naval Oltenița, Cătălin Hîldan s-a prăbușit pe teren în minutul 74, alterând permanent percepția dinamovismului prin „singura înfrângere peste care nu vor trece niciodată”.

An de an, făcând abstracție de schisme sau orgolii, suporterii dinamoviști i-au cinstit amintirea fostului mijlocaș. Fie că vorbim de cântece, mesaje sau scenografii. În 2012, peluza dinspre Pierre de Coubertin a Arenei Naționale a fost împânzită de steaguri cu chipul „Unicului Căpitan”. Un an mai târziu, peluza ce îi poartă numele l-a omagiat pe cel originar din Brănești, alături de Florea Dumitrache, printr-o scenografie emoționantă. În 2015, cel mai mare stadion al țării s-a luminat în numele lui, cu torțe făcând ocolul Arenei.

Vizite la locul de veci de la Brănești, un loc de cinste pe banderolă și tricouri, Hîldan a devenit un simbol al suporterilor, care au integrat personalitatea acestuia în „modus vivendi”-ul lor, chiar și în nomenclatură: Peluza Nord Dinamo devenea Peluza Cătălin Hîldan.

Fotbalistul Cătălin Hîldan - monument de seriozitate

Cătălin Hîldan s-a născut pe 3 februarie 1976 la Brănești. Primul contact cu sportul l-a avut la vârsta de opt ani, începând să practice rugbyul la clubul Olimpia, alături de fratele său. Doi ani mai târziu, avea să facă pasul către fotbal, la Dinamo, alături de Florentin Petre sau Mihai Tararache. La juniorii lui Dinamo, a fost pregătit de Ionuț Chirilă.

Debutul în fotbalul mare a avut loc pe 2 octombrie 1994, într-un derby cu Steaua, pierdut de „câini” cu 2-0. În minutul 40 al respectivei partide, l-a înlocuit pe Sulejman Demollari, care la respectiva vreme purta chiar tricoul cu numărul 11, tricou ce avea să fie asociat cu Hîldan pe vecie. A urmat un împrumut la Chindia Târgoviște, fiind readus în Ștefan cel Mare de Cornel Dinu.

A urmat peste un veac de partide în tricoul alb-roșu. În această perioadă, dincolo de calitățile de fotbalist, Hîldan a devenit un idol al tribunelor prin dârzenie, devotament și spirit.

Spiritul lui Cătălin Hîldan trăiește în continuare, este aproape de orice înseamnă suflarea dinamovistă. În acele momente, s-a văzut cât de iubit a fost Cătălin. Atunci s-a văzut cât de uniți suntem, am plâns unii pe umărul celorlalți, ne-am încurajat, ne-am îmbărbătat și am încercat să mergem mai departe, cu toate că a fost greu.



- Ionel Dănciulescu, într-un interviu acordat Gazetei Sporturilor

Cel mai bun sezon al carierei l-a avut chiar în cel ce a precedat tragedia. Într-un lot ce îi incorpora la un loc pe Florentin Petre, Ionuț Lupescu, Adrian Mihalcea, Gică Mihali, Liviu Ciobotariu, Giani Kiriță, Ion Vlădoiu sau Adi Mutu, Dinamo a câștigat autoritar campionatul, primul după o pauză de opt ani, la 12 puncte distanță de Rapid.

A jucat în 29 partide, reușind un gol. Mai mult, a semnat și reușita care a consemnat eventul dinamoviștilor din acel an, izbutind să marcheze pe final în ultimul act al Cupei României, 2-0 cu Universitatea Craiova.

6 goluria reușit Cătălin Hîldan în 138 partide de Liga 1 pentru Dinamo

„Câine” și la națională: a fost în lot la Euro 2000

Pe 3 martie 1999, sub comanda lui Victor Pițurcă, și-a făcut debutul și pentru prima reprezentativă, pentru care a îmbrăcat de opt ori tricoul, de fiecare dată în partide de pregătire. L-a înlocuit atunci pe Gică Popescu într-o victorie cu 2-0 în fața Estoniei. A și marcat la începutul lui 2000: 1-1 cu Georgia pe 4 februarie. A făcut parte din echipa României la Campionatul European din 2000, fără să bifeze însă vreun minut.

Cu toate acestea, statisticile lui sunt umbrite de ceea ce a inspirat. Junețea lui zgomotoasă avea să inspire generații întregi care au pășit în incinta parcului sportiv din Șoseaua Ștefan cel Mare. Astăzi se împlinesc 25 ani de la tragedie, cu unul mai mult decât avea Cătălin în acea zi rece de la Oltenița.

„Dacă voi simți că voi obosi, o să fac semn să mă schimbați”

Dinamo programase pentru începutul lunii octombrie două amicale, la Cîmpulung și la Oltenița. În seara zilei de 4 octombrie, se mergea la ziua lui Vali Năstase.

Iar Adrian Mihalcea a povestit în cartea jurnalistului Ioan Chilom: „Abia acum îmi dau seama că, în seara aceea, Cătălin a avut o stare specială. Curios că s-a făcut remarcat doar printr-o preferință cam ciudată pentru o petrecere, solicitând orchestrei să cânte o melodie a Ilenei Sărăroiu. «Dacă moartea nu vrea bani, vrea copii și oameni mari». A ascultat-o o dată, a mai cerut s-o audă încă o dată, după care a plecat. Este clar că el se afla pe un teritoriu străin nouă, atunci”.

Pe 5 octombrie 2000, în amicalul cu Șantierul Naval Oltenița, scorul era 5-0 pentru roș-albi în fatidicul minut 74. La Cernica, fratele său, Cristi, fostul rugbyst, se roagă pentru sănătatea familiei. La Oltenița, la pauză, secundul lui Cornel Dinu, Cornel Țălnar, l-a anunțat pe Cătălin că nu are rost să mai intre și pentru repriza a doua. Fusese un sezon extenuant, iar Hîldan mersese și la Euro 2000 cu prima reprezentativă.

Replica lui Cătălin către antrenor. „Domnule, dar mă simt într-o formă excelentă, vreau să continui și, dacă voi simți că voi obosi, o să fac semne să mă schimbați!”. N-a mai putut face nici un semn. S-a prăbușit din senin, după ce plecase cu mingea de la 16 metri spre centrul terenului.

De atunci, orice meci se termină pentru Dinamo în minutul 74, însă mai continuă puțin.

Tu nu ești o amintire. Ești o prezență. 5 octombrie 2000. Ziua în care timpul s-a oprit. Au trecut 25 de ani, dar rana e la fel de adâncă.

Țin minte că visam să jucăm împreună până la final. Dar finalul a venit prea repede pentru tine. Pentru că Dumnezeu avea nevoie acolo sus de un căpitan adevărat.

Astăzi aprind o lumânare și mă rog pentru tine. Tu nu ești o amintire. Ești o prezență. În fiecare băiat care îmbracă tricoul lui Dinamo.

În fiecare inimă care bate pentru culorile astea. În fiecare meci, în fiecare comentariu, în fiecare inimă dinamovistă, tu ești prezent.

Te port cu mine, mereu!



- Florentin Petre, bun prieten al lui Cătălin Hîldan și antrenor secund la Dinamo

În urmă cu 25 de ani, pe un teren de fotbal dintr-un oraș din sudul României, Cătălin Hîldan îmbrăca pentru ultima dată tricoul clubului Dinamo.

Totul s-a petrecut fulgerător, în repriza secundă a meciului amical dintre Navol Oltenița și Dinamo București. Cătălin Hîldan s-a prăbușit la centrul terenului.

Nimeni nu se aștepta, nimeni nu putea să creadă, în momentul în care vestea cutremurătoare a sosit de la spitalul din localitate: Cătălin Hîldan a trecut în eternitate.

Deși avea doar 24 de ani, Cătălin devenise nu doar un adevărat lider pe teren, ci un simbol - un exemplu sportiv demn de urmat. El reprezenta un model și prin comportamentul său din afara terenului de joc sau al antrenamentului.

Au trecut 25 de ani, însă flacăra pe care a purtat-o cu atâta mândrie pe teren arde și astăzi. Atât suporterii, cât și clubul îi aduc omagiu meci de meci - fie prin prezența chipului său pe echipamentul de joc sau pe banderola de căpitan, fie prin numele Peluzei Cătălin Hîldan și prin steagurile fluturate pe stadion, cu chipul său.

Astăzi, pe bancă stă bunul tău prieten, Cătăline! Florentin Petre este cel care are grijă ca legenda ta să rămână vie, iar jucătorii tineri, care vin din urmă, să știe cu adevărat ce ai însemnat - atât în vestiar, cât și pe terenul de joc.

Vei rămâne etern, Cătălin Hîldan!

Ai fost și vei rămâne cu adevărat Unicul Căpitan!



- Dinamo București