Rapid a câștigat cu Farul, 3-1, s-a suit pe primul loc și tot ce a rămas în memorie nu e scorul, nici golurile, ci scandarea lui Alexandru Dobre: „Dinamo, m... Dinamo!”, urlată cu entuziasm de căpitanul giuleștean în fața galeriei, cu camerele de filmat pe el și cu steagul de lider la braț.
Dobre a confundat momentul în care trebuie să fii lider cu momentul în care vrei să fii băiat de peluză. Iar când o faci în calitate de căpitan, nu mai e folclor de derby, e penibil pur și simplu.
Cireașa de pe tort: în urmă cu un an, același Dobre aproape semna cu Dinamo. „Câinii” îi aruncaseră pe masă 100.000 de euro la semnătură și 18.000 de euro pe lună, cea mai mare ofertă pe care a primit-o atunci. Când clubul i-a redus propunerea la 8.000 de euro și fără primă, a cotit-o spre Rapid.
Deci ai vrut să te îmbraci în alb-roșu pentru un salariu mai gras, dar azi cânți obscen împotriva celor cu care aproape ai bătut palma. Nu e rivalitate, e ipocrizie cu iz de frustrare financiară.
Căpitan de galerie, coleg de vestiar cu „câinii”
Dobre a fost convocat la națională. Acolo îi va întâlni pe Opruț și pe Cîrjan, legitimați la Dinamo. Ce le va spune în vestiar? Le dă noroc și-apoi dă drumul la refrenul suburban? Poate își începe discursul motivațional cu „m... Dinamo” înainte de imnul României. Apropo, Cîrjan a fost la Rapid, dar nu l-am văzut niciodată să scandeze cu galeria anti-Dinamo, anti-FCSB sau chiar azi anti-Rapid.
La echipa națională nu e Rapid, nu e Dinamo, nu e galerie, e România. Dar Dobre n-a priceput încă asta. Doar la asta trebuie să te gândești, că nu mai ești jucătorul nebăgat în seamă, ești un exemplu și mai mult de atât îmbraci și tricoul primei reprezentative. E genul de fotbalist care nu și-a scos ghetele din cartier și nici mintea din peluză.
Liderii adevărați nu urlă, inspiră
Când porți banderola, trebuie să fii primul care înțelege că fotbalul nu se joacă cu gura, ci cu mintea și cu picioarele. Nu-ți câștigi respectul prin injurii, ci prin joc și atitudine.
În loc să fie exemplul de calm și maturitate al Rapidului, Dobre e exemplul perfect de imaturitate cu ecou pe stadion. Rapid are nevoie de un căpitan, nu de un șef de galerie.
E simplu: dacă vrei să fii fotbalist mare, lasă orgoliile ieftine la ușa vestiarului. La națională nu e loc pentru glumițe de stadion, iar tricoul tricolor cere respect.
Dobre are talent, dar cu astfel de ieșiri demonstrează că mai are mult până să fie lider adevărat. În momentul în care un jucător cheamă la ură pe rivali în loc să celebreze victoria, arată că e mai preocupat de circ decât de fotbal.
Alexandru Dobre n-are nevoie de rivali ca să-și facă de râs adversarii. O face singur, cu fiecare ieșire de genul acesta. Dacă nu pricepe diferența dintre stadion și vestiar, atunci „căpitanul” Rapidului va rămâne doar un fotbalist bun cu gura mare și mintea mică.
{{text}}