La noi, gustul cu care rămâi după meciuri precum FCSB – Craiova nu e al fotbalului în sine, ci al altor întâmplări colaterale.
Două echipe care au pierdut joi în Europa fără să dea gol n-aveau cum să descarce basculante de spectacol duminică, la meciul lor direct. Nici n-au făcut-o, și chiar dacă au fost, fazele de fotbal s-au pierdut printre decizii VAR, declarații, polemici și chiar abordări jurnalistice menite să aducă perplexitate. Le vom trece în revistă pe rând.
De ce n-a fost lumea la meci?
Doar 11 mii de oameni pe un stadion cu de cinci ori mai multe locuri arată rău. Altădată, un meci al FCSB-ului cu Craiova aducea lejer 35-40 de mii de spectatori, au fost și cazuri când s-a jucat cu casa închisă. De ce au fost atât de puțini acum? Nu din cauza frigului, ci din cauza jocului celor de la FCSB.
Cu Young Boys au asistat 25 de mii, iar eșecul i-a convins pe mulți dintre aceștia să rămână acasă. La o berică, așa cum i-au acuzat șefii clubului roș-albastru. Dar aceiași șefi uită că băutorii de berică de acum sunt cotizanții de odinioară, cei care au băgat în ultimii doi-trei ani milioane de euro în contul campioanei!
De ce se vorbește mai mult decât se joacă?
În mod normal, această frază n-ar fi trebuit să vină din partea unui jurnalist cu experiență precum semnatarul acestor rânduri. Ar trebui să ne bucurăm că se vorbește mult, pentru că avem ce comenta. Jocul, așa puțin cum este, îl terminăm de comentat repede, dar replicile de după meciuri rămân, și avem ce vorbi și ce scrie.
Însă când temele sunt aceleași, unii victimizându-se din cauza arbitrajului (cu erori de ambele părți, nu într-o singură direcție, cum se pretinde) mai mult decât e cazul, ceilalți (de fapt celălalt, pentru că e unul singur, strategul Ferguson de Pipera) distrugându-și sau ridicându-și în slăvi jucătorii pentru a mia oară sau explicând schimbările pe care le-a făcut EL în locul antrenorilor, atunci totul devine plictisitor, pentru că e atât de previzibil....
Sufragerie – redacție – stadion
Poate că nu e tocmai colegial, dar e din cale afară de deranjant când tu, deținător de drepturi, faci un studio la stadion, inviți acolo analiști îmbrăcați elegant și la doar după câteva minute de la debutul prestației, în loc să ceri părerea invitaților despre meci, le curmi și ne curmi elanul cu impetuosul anunț că „îl avem la telefon pe....bună seara, domnule GB!”.
Și minute întregi pe ecran apar, în spatele geamului luxoasei cabine, tribunele golite ale arenei, peste care se așază vocea cea mai ascultată din România, cu sentințele ei de sufragerie cu tot. Pentru un astfel de act jurnalistic nu era nevoie de deplasarea atâtor oameni la stadion, alegațiile tactice ale omniscientului puteau fi ascultate și în studioul din redacție.
Dar poate că lumea s-a schimbat și un perimat ca deasuprasemnatul nu mai e în pas cu vremea, nu mai înțelege rigorile ratingului și prioritatea acțiunilor din jurnalism. A-l suna mereu și de peste tot pe același personaj e condimentul care dă gust unic tocăniței noastre pe care noi o tot credem că e un preparat culinar de lux.
{{text}}