Interviu de gală cu legenda Austriei, Andreas Herzog: „La București, vom obține calificarea la Mondiale după 27 de ani” + Amintiri inedite cu prietenul Lupescu: „Locuia la noi acasă”

Supranumit „Maradona din Alpi” pentru formidabilele sale calități tehnice, Andreas Herzog e unul dintre oamenii care au făcut istorie în Bundesliga și în naționala Austriei. Face o avancronică concisă înainte de partida lui Das Team de pe Arena Națională și rememorează episoade petrecute în copilărie cu Ionuț Lupescu, la Viena

Andreas Herzog, 57 ani, e un monument în fotbalul austriac. A jucat la două Mondiale cu Das Team (1990, 1998), ocupă locul trei în topul all-time al selecțiilor în națională (103, depășit doar de Arnautovici -128 și Alaba – 110) și poziția 9 în clasamentul golgheterilor din toate timpurile pentru țara sa (26, la egalitate cu un alt monstru sacru, Sindelar).

A crescut la Rapid Viena, și-a încheiat cariera în 2003 la LA Galaxy, dar între cele două borne a adunat 9 sezoane în Bundesliga (8 la Werder, 1 la Bayern Munchen), unde i-a avut adversari pe Lupescu, Dorinel Munteanu, Ganea sau Răducioiu. De primul îl leagă amintiri speciale, căci au crescut împreună la Viena, unde Culae Lupescu era coleg cu tatăl lui Andy la Admira.

„Va fi cel mai greu meci din campanie pentru Austria”

Așadar, o scanare pe repede înainte despre România – Austria cu omul care are în palmares 3 titluri (2xRapid Viena, 1xWerder), două Cupe și o Supercupă a Germaniei (toate Werder), Cupa UEFA cu Bayern, plus titlul de fotbalistul austriac al anului în 1992.

- Herr Herzog, Austria e favorită certă în această seară la București, dar la ce replică vă așteptați din partea României?

- Va fi cel mai greu meci din această campanie pentru Austria. Ultimele două partide nu au fost atât de greu de câștigat, 10-0 cu San Marino și 2-1 în Bosnia, unde adversarul nu s-a ridicat totuși la un nivel înalt. Dar echipa a atins acum o formă foarte bună, încrederea e prezentă în vestiar și pe teren, iar antrenorul a reușit să imprime un ritm optim. Va fi dificil însă, fiindcă România își joacă ultima carte și știm cu toții că e o formație mai bună decât ceea ce a arătat la ultimele meciuri.

- România încă se hrănește din entuziasmul de la Euro 2024, în ciuda unei campanii fragile de Mondial. E acest tip de energie capabil să contrabalanseze forța și disciplina tactică a Austriei?

- Mă aștept să văd o națională a României de calitate, cel puțin la nivelul lui Euro 2024, euforică și entuziastă, tocmai fiindcă e obligată să câștige în această seară. Sunt convins că va fi și o atmosferă aprinsă în tribune. Va lupta până în ultima secundă, asta e sigur!, dar trebuie să știe că va avea în față o echipă austriacă extrem de motivată, capabilă să te pedepsească la cea mai mică eroare. O victorie ne asigură deja prezența la Mondial, unde nu am mai fost din 1998, iar asta energizează mentalul grupului.

„Principala provocare pentru România va fi să anuleze prima linie de presiune adversă”

- Care va fi cheia partidei: organizarea defensivă sau creativitatea?

- Principalul obiectiv pentru România ar trebui să fie să nu facă erori în propria jumătate, la construcție sau la posesie. Dacă Austria reușește să recupereze mingea, atacă direct poarta. Vor face un pressing avansat spre a forța adversarul să greșească. România va fi nevoită să găsească întâi soluții să spargă prima linie de presiune a adversarului și să păstreze mai departe balonul. Rangnick este renumit pentru această strategie. Lasă mingea adversarului, pe care caută să-l prindă în momentul în care e desfăcut pentru faza de construcție, ceea ce oferă culoare largi pe contre.

- Gegenpressingul lui Klopp!

- Și filozofia lui Red Bull Salzburg sau Leipzig. Ne lipsesc însă un pic de creativitate și oameni decisivi în duelurile unu contra unu, fiindcă educația din ultimul deceniu a fost mai mult fără minge, orientată către deprinderea acestui stil tactic de pressing-contrapressing. Asta înseamnă că s-a pus mai puțin accent pe dezvoltarea laturii driblingului, a momentelor personale. Un plan care a livrat, iată, o echipă foarte bună, cu Arnautovici, Alaba, Sabitzer, Schlager sau Laimer.

- E o capcană versiunea că Arnautovici nu va juca la București din rațiuni medicale?

- Nu! A fost clar că l-a păstrat tot meciul cu San Marino și pentru a-i oferi șansă să marcheze mult pentru a deveni cel mai bun marcator din istoria Austriei, doborând acum recordul lui Polster. Probabil că Rangnick nu se baza de la început pe titularizarea lui Arnautovici la București, într-o deplasare foarte grea, mai ales că el nu e obișnuit să joace două meciuri de la început într-un interval scurt de timp. Are într-adevăr și o mică accidentare, dar sperăm să nu fie nimic grav.

Nu am urmărit foarte atent România după Euro, unde au arătat o calitate defensivă ridicată și n-a fost ușor nimănui să joace contra acestei echipe. La modul general însă, știm că România sau Bulgaria furnizează constant jucători cu abilități tehnice, care pot decide orice partidă. Nu-mi explic însă de ce România n-a mai funcționat la nivelul Europeanului de anul trecut

Andreas Herzog, fost internațional Austria

„Mă uit cu un ochi special la Ianis Hagi. Tatăl lui era Maradona din Carpați, eu – Maradona din Alpi”

- V-a atras atenția vreun jucător din naționala de azi a României?

- Știu că sunt mulți accidentați, între care Stanciu de la Genoa. Dar am un ochi special către Ianis Hagi, mai ales că am și jucat într-un meci demonstrativ împotriva tatălui lui, la Barcelona, în anii ‘90. Îl știu pe Gheorghe, pentru că el era „Maradona din Carpați”, iar eu – „Maradona din Alpi”! Îmi place când unui jucător de talie mondială îi urmează un băiat care-i calcă pe urme. Sigur, Ianis nu e la același nivel, dar sunt convins că-l face mândru pe tatăl său.

- Știu că aveți o relație specială cu Ionuț Lupescu, cu care vă știți încă din copilărie, de la Viena. Ce amintiri aveți din acea perioadă?

- Tații noștri au fost coechipieri la Admira Wacker, iar noi, puștii, eram cei mai buni prieteni. Îmi aduc aminte că mama lui Ionuț se afla în spital ca să o nască pe sora cea mică, iar el locuia în casa noastră. Ne jucam, a căzut și și-a făcut o tăietură la bărbie, așa că, împreună cu mama mea, am alergat imediat la spital. Avea nevoie de copci. Plângea și țipa în limba română. Iar maică-mea era preocupată cum să-l facă să tacă pentru ca mama lui să poată fi concentrată pe naștere, nu pe mica rană a lui Ionuț.

- Ce poveste drăguță! Ați devenit apoi adversari în Bundesliga, nu? Dumneavoastră la Werder, la Bayern, iar Ionuț la Leverkusen sau Monchengladbach.

- Nu-mi amintesc un meci anume, dar a fost într-adevăr distractiv că ne jucam împreună de la cinci-șase ani, iar apoi, două decenii mai târziu, ne confruntam în Bundesliga. Ionuț? Un jucător fantastic, mai degrabă un număr șase decât un optar. Iar eu – mijlocaș ofensiv. E motivul pentru care am avut multe dueluri directe pe gazon.

„Mizez pe o seară mare din partea lui Baumgartner”

- Erați un jucător foarte tehnic. Mai vedeți azi aceeași creativitate sau totul alunecă inevitabil spre disciplină și organizare?

- Așa este! Cei mai tehnici jucători ai Austriei s-au născut la Viena: Prohaska, Polster, Krankl, Arnautovic, Alaba, eu. Restul – aplecați mai mult către partea fizică. Cum spuneam, în Austria s-a lucrat în ultimii 10-15 ani mai mult pe noțiunile fără minge, așa că a rezultat o formație după acest tipar. Sunt jucători aproape sau ajunși deja la pragul de 30 de ani pe această filozofie, dar, dacă mă uit în spate, la naționalele de juniori sau tineret, nu mai văd un mijlocaș ofensiv sau un atacant cu adevărat bun. Sper să mă înșel, dar în câțiva ani vor apărea destule probleme din acest motiv.

- Dacă ați mai juca azi, ce ați aprecia din fotbalul modern și ce v-ar lipsi din perioada de glorie?

- Aș păstra creativitatea anilor ‘90 și-mi place azi această strategie de a sta sus, de a economisi energie și de a acoperi spațiile mai avansat. Pe vremea mea, trebuia să merg mult în spate, să recuperăm, apoi alergam înapoi 50-60 de metri. Stăteam închiși în jumătatea noastră și încercam să blocăm spațiile. Dar acest stil impus de Rangnick, cu un pressing foarte ridicat, mi s-ar fi potrivit de minune.

- Un scor pentru România – Austria?

- Nu obișnuiesc să dau pronosticuri, dar mizez pe o seară mare a lui Baumgartner. N-a jucat cu San Marino. E un tip inteligent, un prădător pe spații libere, știe să se ascundă în spatele fundașilor și să primească acolo balonul prin evitarea ofsaidului. Va fi omul care ne va califica la Mondiale!