Evident că victoria în fața Austriei, una pe deplin meritată, se cuvine atribuită mai ales jucătorilor. Deoarece armatele câștigă bătăliile. Întâi ele și apoi comandanții lor, ale căror nume rămân însă în cărțile de istorie. Spre lauda ei, naționala României a arătat duminică seara ca o adevărată echipă și a acționat în consecință. Unită, decisă, conștiincioasă. De aceea mi-e greu, bănuiesc că și dumneavoastră, să remarc un "tricolor" înaintea altuia. Pe cine să prefer, pe Rațiu ori pe Bîrligea, pe Mihăilă ori pe Man? Toți au transpirat cu folos și toți trebuie felicitați.
Dar și, indiscutabil, Mircea Lucescu. Întrucât el a pregătit exemplar acest meci crucial, de quitte ou double. Ca la carte, profesionist. Asta în ciuda faptului că tocmai acum, când era mai mare nevoie de liniște și de concentrare, s-au găsit câțiva să-i reproșeze, voalat ori direct, că vârsta nu-l ajută. C-ar fi timpul, dacă n-a și trecut, să se retragă la 80 de ani.
Să schimbe banca de pe marginea terenului cu una din parc, de unde să hrănească porumbeii. Drept urmare, unii s-au pornit contra lui căutându-i noduri în papură. Inventându-i defecte, sugerând că ar fi depășit. Expirat. Că-i cazul, colocvial vorbind, să ne lase și să-și vadă de nepoți.
De aici, ca o ceață, ca o burniță, un val de insinuări la adresa lui menite să-l discrediteze. Să-l pună într-o lumină proastă și, în final, să-l scoată din joc. S-a spus, de pildă, c-a întârziat la un antrenament întrucât a adormit la masaj. Lucescu fiind, confirmă colaboratorii săi, unul care nu obișnuiește să facă masaj! La fel, altă invenție, că Screciu ar fi fost anunțat titular la urcarea în autocarul pentru Arena Națională și înlocuit pe drum cu Dragomir!
Ori că, aerian, selecționerul n-a știut care-i starea de sănătate a lui Răzvan Marin și a oferit pe tema respectivă declarații ce s-au bătut cap în cap! Răutăți menite să slăbească încrederea fanilor în capacitatea lui Mircea Lucescu de a controla situația. Implicit, de a lua hotărâri înțelepte. Toate, din păcate, scorneli răspândite cu rea-intenție. Fabulații, minciuni.
În paralel, s-a bătut monedă pe tema reîntoarcerii lui Edi Iordănescu la națională, subiect care nu i-a picat deloc bine lui Lucescu, lesne de imaginat. Jos pălăria pentru ce-a reușit Edi la echipa României, însă el se află acum sub contract în Polonia și are destule probleme la Legia Varșovia. A căzut din Europa League în Conference și ocupă doar locul 7 în campionat, cu 3 înfrângeri din 10 meciuri.
De presupus că nu-i mai arde de altceva. Fair, Edi însuși a dezmințit varianta revenirii, FRF și-a exprimat public susținerea pentru Lucescu, dar unii au continuat să bage bățul prin gard. Prins la mijloc, Lucescu s-a enervat și a cerut, pe lângă un plus de respect, sancționarea lansatorilor de zvonuri false. Trebuia să-i ignore pe cârcotași, nu să se ambaleze.
Obținând victoria în duelul cu Austria și reintrând în cărțile calificării cu șanse reale la locul 2, selecționerul le-a închis gura contestatarilor. Le-a trântit ușa-n nas după ce a câștigat toate pariurile legate de meciul cu pricina. Împotriva așteptărilor, l-a ținut în poartă pe Ionuț Radu. A uitat de autogolul din amicalul cu Moldova, convingerea lui fiind că jucătorii trebuie ajutați, nu vânați și pedepsiți.
L-a titularizat pe Chipciu la 36 de ani, altă bilă albă, dar și pe Ianis Hagi, căruia i-a dat și banderola de căpitan. Onorată prin centrarea de la golul lui Ghiță din prelungiri. A mers pe mâna lui Vlad Dragomir, aflat abia la a doua selecție, și n-a greșit, cum n-a greșit nici când l-a preferat pe Bîrligea lui Louis Munteanu etc.
Închei prin a reaminti că Mircea Lucescu a preluat naționala numai și numai pentru că șefii FRF, în frunte cu președintele, au insistat că e nevoie de el. Neapărată nevoie. A acceptat într-un târziu, dar n-a venit nici pentru glorie, nici pentru bani. Avea destul din amândouă. A venit ca să ajute, din care motiv nu se agață de scaun. Vrea însă respect, cumva cere prea mult?!
{{text}}