Mircea Lucescu, înger și demon

Nu cred că un antrenor de club sau un selecționer trebuie judecat definitiv după discurs. Rezultatele sunt tot ceea ce contează. La fel și în cazul jucătorilor. Sunt fotbaliști care au ajuns idoli pe la noi doar pentru că știau să spună ce vor fanii să audă. Altfel, ei erau niște fotbaliști de clasă medie, nu erau niște jucători speciali.

În acest mandat, Mircea Lucescu a câștigat o grupă din Liga C din Nations League. A fost ca o lună de miere în noul mariaj dintre Lucescu și România. Apoi, când a început căsnicia pe bune, ne-am ales cu bătăi în serie chiar dacă nu am întâlnit adversari de top din fotbalul european sau mondial. Cel mai negru an din istoria naționalei a fost salvat ca impresie de victoria cu Austria.

Dar chiar și Lucescu admite, involuntar, că a eșuat spunând că Austria nu va mai pierde meciuri luna viitoare. Deci nu vom câștiga grupa. Bine, încă mai sperăm că Lucescu se poate înșela și că se va produce un miracol prin care noi să sărim de pe locul trei pe primul în ultimele două etape.

Regresul naționalei cu Lucescu

Obiectiv, Lucescu nu este de crucificat dacă nu câștigă această grupă. Austria are fotbaliști care evoluează la cluburi de un nivel superior față de cele la care joacă ai noștri. Numai că predecesorul său, Edi Iordănescu, a câștigat o grupă cu o „Austrie”, naționala Elveției.

Ca să nu mai zicem că România lui Iordănescu s-a calificat în optimi la EURO. Așadar, naționala, cu Mircea Lucescu selecționer, este într-un regres. Chiar accentuat. În acest context, nu doar că a fost lipsit de eleganță, dar chiar a fost ridicol când Lucescu s-a apucat să critice jocul României cu Edi Iordănescu la conducere.

Nu ține scuza invocată de Lucescu cum că mulți jucători au avut dificultăți în carieră în ultima vreme. Ești adus să administrezi o situație și-ți asumi o responsabilitate la națională. Ce, noi stăm să analizăm contextul când elogiem performanța lui Lucescu de a duce România în ‘84 la un EURO cu 8 echipe după ce a depășit Italia, campioană mondială, Suedia și Cehoslovacia?

Ne apucăm să-i luăm din merite spunând că, spre deosebire de predecesorii săi, el a avut atunci Craiova Maxima ajunsă la apogeu și un Dinamo formidabil, adică prima echipă românească într-o semifinală de cupă europeană, respectiv prima echipă românească ce ajungea atunci în semifinalele Cupei Campionilor?

Execuția publică a lui Marin și Stanciu

Mircea Lucescu este unul dintre cei mai inteligenți oameni din istoria fotbalului românesc. Este un erudit, un pasionat de istorie universală și un om care a știut să aibă și o inteligență aplicată, dovadă fiind realizările lui extraordinare în fotbal. Dar Lucescu are tot mai multe ratări cu poarta goală când se exprimă în public. Poate e de la înaintarea în vârstă, deși selecționerul României este un octogenar excepțional.

Execuția publică a lui Nicolae Stanciu și Răzvan Marin produsă de Lucescu este neverosimilă. OK, nivelul lor de joc a scăzut în ultimul timp, dar cum să pui pe ei eșecurile din acest an? În meciul din Cipru, acolo unde Marin ar fi fost marele vinovat, el a dat o superbă pasă de gol.

Iar la Viena sau la Nicosia au jucat ceilalți foarte bine, iar Stanciu și Răzvan Marin au fost pietrele de moară? Și, chiar dacă ar fi fost așa, nu este și responsabilitatea selecționerului să nu avem jucători slabi pe teren? Spre deosebire de un antrenor de club, care operează cu un număr restrâns de jucători, selecționerul are toată țara la dispoziție.

Dar Lucescu nu a descoperit acum în Ianis Hagi și Dragomir niște fotbaliști de clasă mondială. S-ar putea ca forma lor viitoare să ceară alte soluții. Și oricum ai nevoie mereu de alternative pentru că fotbaliștii nu joacă meci de meci 90 de minute la națională. Cum le vei putea cere lui Stanciu sau Răzvan Marin, care n-au ajuns la final de carieră, încă mai pot fi soluții, să dea 150% când tu i-ai executat în piața publică?

Ce fel de relație între antrenor și jucător este această batjocură? Înlocuirea unui jucător în primul 11 se poate face firesc, direct, fără cuvinte și chiar minciuni care să demoleze o relație de încredere.

Mircea Lucescu, în primul rând sunt jucătorii

Domnule Lucescu, victoria nu poate fi a dumneavoastră în primul rând, iar eșecurile ale unor jucători. Aveți un merit incontestabil în acest triumf cu Austria așa cum aveți o responsabilitate incontestabilă în faptul că suntem pe locul 3 într-o grupă pe care noi, dacă ne puneam să ne-o alcătuim, nu ne putea ieși mai prietenoasă, având în vedere că nu eram capi de serie. În fotbal însă marii eroi sunt jucătorii că degeaba ne apucăm să explicăm la tablă în amănunt, totul se întâmplă, de fapt, pe teren.

De aceea pe jucători se plătesc 150, 180 sau chiar 220 de milioane de euro și nu pe antrenori. Și, apropo de bani, nu vă mai lamentați că v-a jignit FRF cu salariul actual. Nu v-a obligat nimeni să semnați. Ați acceptat pentru că nu v-a ofertat nimeni altcineva.

Atunci când Turcia v-a oferit un vagon de bani, România nu a mai existat. Iar mandatul dumneavoastră la turci a fost un eșec cu tot salariul de sultan. Nu vă mai alintați cu plecarea, rămâneți să luptați în baraje și demonstrați că victoria cu Austria nu a fost o întâmplare fericită din minutul 90+5.