EPISODUL 51. Invitata de astăzi a emisiunii Health Talks by GSP este Cristina Lascu, antrenoare de fitness și practicantă de bodybuilding natural. Ea povestește cum a reușit să slăbească peste 40 de kilograme, cum și-a îmbunătățit viața pe toate planurile și cum a ajuns să practice culturismul.
Această emisiune NU oferă sfaturi medicale de orice fel, ci doar prezintă experiența de viață și felul in care văd lucrurile invitații.
- Cristina, cum a început drumul tău în sport?
- A început acum câțiva ani, prin 2018, din dorința de a mă dezvolta personal, de a slăbi și de a-mi construi o viață mai bună.
- De ce? Care a fost motivația din spate — încrederea scăzută în tine, frustrările sau dorința de a fi mai sănătoasă?
- Frustrările, kilogramele, viața socială slabă, situația financiară precară... totul era la un nivel foarte jos.
- Și cum te-a ajutat sportul să treci peste acest episod mai puțin plăcut din viața ta?
- M-a ajutat să mă dezvolt mental, să mă schimb fizic și să mă echilibrez emoțional. Am lucrat la toate planurile, nu doar la cel fizic.
Cristina Lascu: „Aveam cam 96 de kilograme...”
- Câți ani aveai atunci și câte kilograme aveai față de acum?
- Kilograme... Ultima dată când m-am cântărit și îmi amintesc, cred că aveam 96, nu sunt sigură. Asta prin 2018, când am apelat la un antrenor personal și am mai slăbit vreo 12 kg. Apoi m-am antrenat singură, iar în prezent am 57 kg.
- Deci aproape 40 kg. În cât timp ai reușit să slăbești și să ajungi la o greutate pe care ai considerat-o potrivită?
- Din 2018 până în 2021, când am renunțat la antrenorul personal și mi-am făcut cursul de personal trainer. Atunci eram cam la greutatea pe care o am și acum, dar cu o altă structură corporală.
- Te-ai definit acum mai bine din punct de vedere muscular?
- Da, am mai multă masă musculară.
Cristina Lascu: „Mergeam zilnic la sală”
- Hai să le luăm pe rând. Cum a decurs procesul tău? Ai spus că te-ai axat pe exerciții fizice, alimentație și mental. Câte zile pe săptămână te antrenai?
- Mergeam zilnic la sală, stăteam chiar și peste două ore. Sâmbăta, duminica — nu exista weekend. Îmi plăcea foarte mult, pentru că începeam să socializez. Vedeam fete care arătau foarte bine și îmi spuneam: „Vreau și eu să ajung acolo.” Deși stăteam mai mult într-un colț al sălii, făceam exerciții pe care le vedeam pe internet.
- Pe ce exerciții te-ai axat — pe cardio sau pe forță?
- Făceam foarte mult cardio. Forță... acum, privind în urmă, făceam și nu făceam. Executam câteva exerciții pe aparate, dar nu aveam un plan de antrenament personalizat, pentru că nu știam cum se face. Ulterior, când am început să colaborez cu un antrenor, am înțeles ce înseamnă să ai o viziune clară asupra antrenamentului tău și să te antrenezi corect.
- Pe atunci exista și ideea preconcepută că, pentru a slăbi, trebuie să facem cardio, iar femeile evitau exercițiile de forță. Când ți-ai dat seama că e important și pentru femei să facă antrenamente cu greutăți?
- În momentul în care aprecierile din jur nu mai erau de tipul „ce bine arăți, ești slabă, ești fit”, ci dimpotrivă: „nu mai ai forme, nu mai ai nimic”. Unii îmi spuneau chiar că arătam mai bine înainte, când eram mai plinuță. Eu, însă, mă bucuram că slăbisem, pentru că, după ani cu multe kilograme în plus, îmi doream să fiu slabă. Atunci am înțeles că e bine să fii suplu, dar nu e vorba doar despre asta. Am făcut un pas în spate și am realizat că trebuie să intru într-o perioadă de bulking, să acumulez masă musculară.
Cristina Lascu: „Mă interesa doar numărul total de calorii. Am greșit”
- Cu alimentaţia cum a fost?
- În privința alimentației, sincer, la început nu m-am axat cum trebuia. De aceea am avut și grupe deficitare, cum a fost fesierul, pentru că, deși îmi notam ce mâncam, macronutrienții mei nu erau la valorile de care aveam nevoie.
- Mă gândesc că un macronutrient pe care îl neglijai era proteina.
- Nu-mi amintesc exact cât mâncam din fiecare categorie, dar știu că foloseam o aplicație de „food tracking”. Mă interesa doar numărul total de calorii. Cu siguranță nu consumam suficiente proteine, pentru că, după ce am slăbit, am pierdut foarte multă masă musculară și a trebuit să reconstruiesc totul de la zero.
- Ești adepta ideii că, atunci când slăbim, e mai bine să pierdem mai întâi kilogramele și apoi să ne modelăm corpul? Sau putem slăbi și, în același timp, să păstrăm masa musculară?
- Dacă vorbim despre un începător, da, se pot face ambele — puțin slăbit și puțină masă musculară. Dacă vorbim despre un profesionist, acela are deja o bază musculară și poate slăbi fără probleme. Deci, da, se pot face ambele în paralel.
Cristina Lascu: „Am slăbit, dar am rămas cu sechele fizice”
- Eu mă refer la amatori, la cei care se uită acum la emisiune, care au câteva kilograme în plus, dar nu vor să piardă din masa musculară. Cât de greu este? E mai ușor să slăbim întâi și apoi să construim?
- Am făcut asta și nu a fost bine. Am slăbit, dar am rămas cu sechele fizice, pentru că nu mi-am păstrat masa musculară. Ideal este să păstrăm masa musculară pe care o avem și să mai adăugăm treptat, nu să o pierdem concentrându-ne doar pe slăbit.
- Am citit tot felul de studii care arată că putem slăbi sănătos mâncând destul de mult, atâta timp cât suntem atenți la ce mâncăm — mai ales la aportul de proteine. Mult timp s-a pus accent doar pe calorii, dar acum trendul este să ne uităm la macronutrienți. Așa procedezi și tu cu clienții tăi?
- Da, clar. Asta este metoda cea mai bună.
- Care este raportul între proteine, grăsimi și carbohidrați pe care îl recomanzi? De exemplu, pentru un bărbat care vrea să slăbească, dar să-și păstreze masa musculară.
- Le calculez cam așa: 2 grame de proteine per kilogram corp, 1 gram de grăsimi per kilogram corp, iar restul din carbohidrați, în funcție de obiectiv.
Cristina Lascu: „Eram la plajă și iubitul meu se uita la toate celelalte fete”
- Ce ți se pare mai greu: să slăbești sau să acumulezi masă musculară?
- Nici una, nici alta. Nu mi s-a părut greu nici când am slăbit prima dată. Eram atât de concentrată încât nimic nu părea dificil. Când am intrat în bulking, nu a fost greu — mâncam mai mult, eram în surplus caloric. Singura provocare era antrenamentul, care trebuia să fie intens. În rest, nu am văzut nimic greu.
- Asta a fost în cazul tău, dar știm că nu e ușor pentru toată lumea să facă acest pas. Îți amintești momentul în care ai spus „Gata, trebuie să fac o schimbare în viața mea”? Ții minte ziua aceea?
- Da. Aveam un prieten și am mers la mare — trei zile de neuitat. Îi fugeau ochii după tot ce eu nu eram. Am stat acel weekend și am analizat: „Trebuie să fiu așa, trebuie să devin aia.” Când am ajuns acasă, i-am spus: „Ok, tu trăiește-ți viața, eu am de lucrat la mine.” Interesant e că nu m-am uitat spre el, ci spre mine. Mi-am asumat că eu trebuia să mă schimb. Privind acum înapoi, știu că nu era doar vina mea, dar atunci așa am perceput.
- Înainte să te apuci de sport, aveai vreo tangență cu activitatea fizică?
- Absolut deloc. Sunt o fată crescută la țară, obișnuită cu munca de acolo. Cred că am făcut de toate — prășit, plivit buruieni — dar nu am făcut niciun sport de performanță. Înainte nici nu știam cum arată o sală de fitness, nu știam absolut nimic despre acest domeniu.
- Ce părere crezi că are fostul tău iubit acum, când te vede cum te-ai transformat?
- Nu știu pentru că nu mai păstrăm legătura și, sincer, nici nu-mi pasă.
Cristina Lascu: „Nu am avut încredere în mine”
- Care crezi că a fost o greșeală pe care ai făcut-o atunci? Dacă te gândești acum, cu mintea și experiența de acum — ai făcut greșeli? În afară de cea legată de nutriție, că nu ai avut grijă de...
- Da, asta e principala greșeală: nutriția. Și a doua — faptul că nu am avut încredere în mine. Deși disciplina mea a venit din dorința arzătoare de a-mi schimba viața, corpul și standardele, nu aveam suficientă încredere. Chiar și când am făcut cursul de antrenor și am aplicat să lucrez într-o sală, m-am întrebat zile întregi dacă eu, o corporatistă cu un job full-time, pot face acest switch de domeniu. Ce să caut eu să antrenez? De unde până unde?
- Și acum cum stai cu nivelul de încredere în tine?
- Este mult mai ridicat — incomparabil. Dar mai am de lucrat, recunosc.
- Da, e un subiect delicat, pentru că toată lumea spune „ai încredere în tine”, dar e ușor de zis și greu de făcut. Ți-ai dat seama când ai început să câștigi încredere în tine și cum?
- Da, prin rezultate. În momentul în care îți demonstrezi că poți — că poți să te abții de la alimente nesănătoase, că poți să fii disciplinat și să obții rezultate — aceste reușite îți oferă foarte multă încredere în tine.
- Rezultatele bazate pe muncă și disciplină — acolo e cheia. Așa, privind în urmă, ce crezi că ți-a schimbat sportul mai mult: mintea sau corpul?
- Ambele. Și mintea, și corpul. Mi-a schimbat gândirea, perspectiva, modul de a găsi soluții. Nu există probleme, există doar situații neașteptate pe care nu știi încă să le gestionezi — dar înveți. Nu există ceva fără rezolvare.
Cristina Lascu: „Meditez și îmi place foarte mult”
- Ai făcut și exerciții mentale, gen meditație sau terapie, care să te ajute?
- Da, am făcut și terapie. Am avut o perioadă de aproximativ șase luni în care am făcut și regresii, pentru a mă elibera de anumite traume. Consider că trebuie să lucrezi la toate ariile vieții, nu doar la trup, în sală. Meditez și îmi place foarte mult — mă liniștește, mai ales când sunt anxioasă. Sportul și alimentația sunt baza, dar și partea mentală contează enorm.
- Cât de mulțumită ești acum de viața ta, de nivelul la care ai ajuns din toate punctele de vedere?
- Sunt doar mulțumită.
- Se poate și mai bine?
- Se poate și mai bine, exact.
Cristina Lascu: „Oricine poate să lucreze cu sine și să se dezvolte”
- Crezi că experiența ta poate fi ușor repetată și de alții? Sau ai avut tu ceva special față de cei care nu reușesc o astfel de transformare?
- Oricine poate să lucreze cu sine și să se dezvolte. Nu am fost o excepție. Trebuie doar să-ți dorești suficient de tare și să ai un scop — în sală, dar și în viață, în general.
- Și mereu altul, presupun. Pentru că, odată ce ți-ai atins scopul, există riscul să te oprești.
- Exact. De aceea îmi stabilesc mereu noi obiective.
- Așa ți-a venit și ideea de a participa la concursurile de bodybuilding natural?
- Da. Îmi place să evoluez constant. Nu suport senzația de stagnare. Simt că trăiesc degeaba dacă nu progresez. Îmi doresc mereu să mă îmbunătățesc, să învăț ceva nou — dar practic, nu doar teoretic. Nu sunt genul care stă să citească și apoi uită peste o lună. Prefer să experimentez.
Cristina Lascu: „A fost mult mai dificil pe plan emoțional și mental”
- Cât de greu a fost să te pregătești de concurs?
- Îmi doream asta încă din 2018, de când am realizat că îmi place sala, îmi plac antrenamentele grele și că am potențial. Pregătirea a fost grea — am început în noiembrie și am ținut-o până în septembrie, când a fost concursul. A fost mult mai dificil pe plan emoțional și mental decât pe cel fizic sau alimentar. Eram deja obișnuită cu antrenamentele și dieta, dar partea emoțională m-a surprins, am subestimat-o complet.
- Care au fost cele mai mari provocări mentale și emoționale?
- Faptul că am devenit foarte sensibilă și mi s-a distorsionat percepția realității. Din cauza restricțiilor alimentare, corpul intră într-o stare de supraviețuire, iar mintea începe să perceapă lucrurile diferit. Mi-a fost greu să accept că acea realitate nu era reală. Apoi, a fost autocontrolul — să-ți stăpânești nervii, anxietatea, să nu verși frustrările pe cei din jur, pe apropiați, pe clienți. Dar am reușit. Aici pot spune că mi-a ieșit 100%.
- Ai continuat să lucrezi ca antrenoare de fitness în timp ce te pregăteai pentru concurs?
- Da, dar cu trei săptămâni înainte am renunțat, pentru că eram extrem de epuizată fizic. Nu mai puteam sta efectiv în picioare.
Cristina Lascu: „A fost o adevărată lecție de viață”
- Cum a fost concursul? Ce impresii ai avut și care a fost rezultatul?
- Greu până în ultima secundă, până în backstage. A fost o adevărată lecție de viață. Concursul a fost foarte frumos, iar locurile au fost meritate. Am obținut un loc trei pe podium — celelalte poziții nu mă încântă la fel, dar le consider meritate. A fost o experiență intensă, pentru că în urma kilogramelor pierdute am rămas cu mici sechele la nivelul fesierului, pielea fiind puțin lăsată, lucru care, desigur, a fost depunctat. A trebuit să accept asta. Am conștientizat-o cu câteva minute înainte să urc pe scenă.
- Cum a fost pe scenă?
- Când am urcat, nu eram prezentă acolo — eram prinsă în gânduri, emoții, autoanaliză. M-am pierdut complet, iar categoriile din ziua de vineri nu au fost cele mai bune pentru mine. Vineri noapte am plâns continuu, pentru că a trebuit să accept realitatea — pe care, sincer, nici acum nu știu dacă am acceptat-o complet. A doua zi am fost mult mai relaxată. Per total, competiția a fost frumoasă, chiar dacă eu am trăit-o mult mai emoțional decât era necesar.
- Sunt multe fete care participă la astfel de concursuri?
- Da, acum sunt destul de multe. La ediția respectivă am fost cam zece pe fiecare categorie — și chiar mai multe, în unele cazuri.
Cristina Lascu: „Odihna are același rol esențial”
- De câte ori te-ai antrenat pe săptămână pentru concurs și de câte ori te antrenezi în mod normal, când nu te pregătești pentru competiții?
- De regulă, am două „split-uri”: patru zile antrenament, o zi pauză, apoi iar patru zile. La fel și în perioada de pregătire, doar că diferă intensitatea și nutriția. Atât. În rest... odihnă.
- Mulți cred că trebuie să te antrenezi zilnic, dar în realitate, când te pregătești pentru un concurs, odihna e foarte, foarte importantă.
- Exact. Și antrenamentul este important, ca să-ți păstrezi masa musculară, dar odihna are același rol esențial.
- Acum, când ai terminat cu concursul, îți păstrezi același ritm?
- Nu, intri în off-season. Îți setezi alt antrenament în funcție de ceea ce vrei să îmbunătățești, iar nutriția, din nou, trebuie readaptată.
- La nivel mental, ai reușit să-ți revii un pic, să nu mai fii atât de agitată și de sensibilă?
- Nu în totalitate, recunosc. Încă mă mai zbat cu acceptarea faptului că nu a ieșit cum mi-am dorit și cu faptul că, încă, realitatea e ușor distorsionată. Sunt momente în care sunt un pic cam sensibilă, dar o să intru într-un mers normal treptat.
Cristina Lascu: „Dacă am o dispoziție proastă, mă antrenez oricum”
- Adică ai realizat că e normal să se întâmple lucrul ăsta și aștepți să treacă de la sine.
- Da.
- Cum gestionezi zilele în care nu ai chef să mergi să te antrenezi?
- Merg și fac picioare. Nu există zile în care nu ai chef să te antrenezi. Dacă am o dispoziție proastă, mă antrenez oricum. Dacă, într-adevăr, se întâmplă să nu am chef, nu merg. Ies afară, îmi fac pașii, merg până în parc sau până în mall, sau, depinde, la cumpărături, dar întotdeauna mă asigur că am pașii făcuți.
- Câți?
- În jur de 10.000. Rar scad sub 10.000 de pași pe zi.
Cristina Lascu: „În spatele succesului unui om nu știi ce stă”
- Ai avut vreo persoană sau model care te-a inspirat atunci când te-ai apucat sau acum, când te-ai apucat de concursurile de bodybuilding?
- În general, nu am astfel de persoane pe care să le pun mai sus decât aș putea să mă pun pe mine, pentru că trăim diferit. Și în spatele succesului unui om nu știi ce stă. Și nu știi ce admiri acolo. Că admir un rezultat, pot să-l admir și pe al meu. Dar, în pregătire, am avut două persoane care m-au inspirat puternic: antrenorul meu, Radu Florea, și antrenoarea de posing, Andreea Velica.
- Clienții tăi au aceeași mentalitate sau stau și se uită, își caută modele pe social media și vor să obțină rezultate cât mai repede?
- Depinde. Eu mă adaptez după fiecare în parte, fiecare are un ritm. Și nu toată lumea intră în sală pentru a avea niște rezultate fizice. Unii intră pentru că au nevoie de atenție, au nevoie de înțelegere, și atunci ești acolo pentru ce are nevoie fiecare.
- De multe ori ești și un fel de terapeut.
- Da, da.
Cristina Lascu: „Toți intrăm în sală cu o problemă”
- Cât de mult contează partea asta emoțională atunci când te apropii de un client?
- Foarte mult. Foarte mult, pentru că așa ajungi să-l înțelegi și să știi cum să-l ajuți mai bine. Fără partea asta eu nu am cum să ajut un om. Pentru că, dacă nu simți și nu-i simți problema... Pentru că intrăm în sală cu o problemă. Nu vine nimeni... toți sunt... „Hai să mai fac și niște sală în plus.” Toți intrăm acolo cu o problemă, fie ea fizică sau emoțională.
- Te-a ajutat experiența ta de viață în relația cu clienții tăi?
- Da, și experiența de viață, și experiența faptului că am trecut și prin slăbit, și prin acumulat kilograme, și prin pregătire competițională. Cumva am trecut prin toate etapele prin care ei urmează să treacă sau prin care vor să treacă.
- Care e cel mai important sfat pe care l-ai da cuiva care se uită la noi, la emisiune, și încă nu s-a apucat să facă sport?
- Cel mai important sfat... Să aibă încredere în ei, indiferent. Că merg în sală, că merg... Asta este cel mai important: dacă merg undeva cu încredere în tine că poți și că vrei, poți să faci cam orice.
Cristina Lascu: „Mănânc aceleași alimente de ani de zile”
- Cum arată o zi obișnuită din viața ta acum, după concurs?
- Acum, după concurs, este un pic mai lejer, pentru că încă îmi reiau mersul la antrenamentele din sală. Am aceleași patru mese și nimic special. Am un pic mai multă odihnă și refacere mentală. Fizic sunt ok.
- Mesele cum sunt? Cum ți le împarți? Ți le pregătești de acasă pentru toată ziua?
- Da. Prima masă este întotdeauna ovăzul. Masa principală de la prânz este întotdeauna gătită. Îmi fac meal prep pentru cel puțin patru zile. Nu-mi place să gătesc și nici nu-mi place să nu am pregătit în momentul în care mi-e foame și să mănânc altceva. Nu-mi place să-mi dau voie să greșesc, și atunci întotdeauna am mesele pregătite. Apoi, în prezent, am ceva mai mulți carbohidrați și mănânc din nou ovăz, pentru că vreau să mănânc dulce. Și ultima masă este întotdeauna în funcție de cum trebuie să-mi reglez macronutrienții. Ce mi-a rămas de mâncat, aia voi mânca.
- Care sunt alimentele tale preferate?
- Mănânc aceleași alimente de ani de zile. Nu ies din ele, mă simt bine cu ele și rar le schimb. Ovăz, făină de in, făină din fibre, chia, piept de pui sau orice alt tip de carne. Nu mănânc pește, în schimb. Nu-mi place, nu mănânc de când eram copil. Salată, legume și fructe. Și uleiurile.
Cristina Lascu: „Alimentația contează cel mai mult”
- Am vorbit de greșelile pe care le-ai făcut tu. Poți să ne spui cam care sunt greșelile pe care le vezi la oamenii care vin la sală?
- Subestimează din start nutriția, indiferent de scop. Au impresia că dacă vin în sală și lucrează trei aparate, gata, apar rezultatele. Nu e important. Când, de fapt, poți să lucrezi cât vrei în sală — dacă nu vii să ajustezi alimentația, fizic nu o să se vadă nimic. Și apa, lichidele, din nou, sunt cele mai subestimate.
- Ești de acord că nutriția contează cel mai mult în tot acest proces?
- Da.
- Pentru că degeaba ne antrenăm dacă nu ne alimentăm.
- Dacă nu mănânci suficienți macronutrienți ca să te refaci, să pui masă musculară sau să slăbești.
Cristina Lascu: „Am zile când lucrez de la 8 dimineața până la 10 seara”
- Cu câți clienți lucrezi pe zi?
- Depinde. Pot să am și toată ziua, efectiv, de dimineața, când încep de la 8, până seara la 10 pot să stau în sală, sau pot să am doar o ședință. Eu lucrez doar one-to-one. Dacă contractul cere să lucrez cu mai multe persoane în același timp, o fac. Altfel nu, pentru că fiecare, cum spuneam mai înainte, are nevoi diferite, și atunci vreau să fiu acolo pentru tine, pentru că de asta vii — nu să-ți zic „Ai trei serii acolo.”
- Dacă ai putea să transmiți un mesaj fetelor pe care le pregătești tu, care ar fi acesta?
- E un pic mai greu, pentru că eu transmit mesajele în funcție de fiecare — ce simt pentru fiecare în parte. Vreau doar să le spun că le iubesc și le mulțumesc că au încredere în mine.
- Acum, după ce ai terminat cu concursul, care e următorul target pe care ți l-ai impus?
- Următorul target este stabilit împreună cu antrenorul cu care am colaborat și cu care voi colabora și pe viitor: să vedem cât putem să rezolvăm din acel defect sau acea sechelă fizică rămasă. Deci, da, e un deficit.
- Ți se pare greu de rezolvat?
- Mi se pare imposibil în momentul de față, dar sunt deschisă să încerc. Întotdeauna, când am vrut o schimbare, am fost deschisă să încerc și, ulterior, pe parcurs, vezi dacă funcționează sau nu. Până nu încerci, nu ai de unde să știi.
Cristina Lascu: „O traumă nu poate fi rezolvată”
- Ai niște povești interesante cu cliente de-ale tale care au reușit o schimbare ca a ta? Pentru că acum mă uit față de acum foarte mulți ani — sunt din ce în ce mai mulți oameni care merg la sală, sunt din ce în ce mai mulți oameni interesați de sănătate și de sport. Voiam să te întreb dacă această percepție o vezi și tu, de acolo, din sală, stând toată ziua.
- Da, da, da. Sălile sunt mai populate și sunt din ce în ce mai mulți tineri, dar și oameni mai în vârstă, care vin să facă mișcare, să se simtă sănătoși. Am avut și persoane destul de în vârstă, cred că peste 70 de ani, care veneau să facă gimnastică sau cu care făceam gimnastică tocmai pentru a rămâne funcționali. Dar rezultatele, pentru fiecare, pot fi diferite. Pentru una dintre fete poate să însemne 10 kg — ceea ce s-a și întâmplat, poate să însemne 30 kg — ceea ce s-a și întâmplat, sau poate să însemne echilibru emoțional.
- Ultima întrebare e una specială. Dacă te-ai întâlni acum cu Cristina mică, cea care a fost frustrată și a trăit o perioadă foarte dură, ce i-ai spune acum?
- I-aș mulțumi că a luptat și că nu s-a lăsat învinsă, și i-aș spune să aibă mai multă încredere în ea. Că se poate.
- Ți se pare acum că, prin toată munca ta, ai avut grijă și de ea? Știi că se spune, e ideea asta că trebuie să avem grijă de copilul nostru interior. Ți se pare că ai reușit, prin sport, să ai grijă de copilul tău interior?
- Da, am reușit, dar nu neapărat prin sport, ci prin dezvoltare personală.
Emisiunea integrală cu Cristina Lascu
- Aici, la dezvoltare personală, în momentul de față, ce mai faci?
- În prezent doar atât. Sport am făcut, dar în trecut am făcut terapie, regresii, am lucrat cu mine destul de mult ca să mă înțeleg, să mă folosesc, să nu mă gândesc la traume. Nu încerc să le „rezolv”, eu consider că o traumă nu poate fi rezolvată — ea e acolo pentru totdeauna. Trebuie doar să înveți să o folosești în favoarea ta și să trăiești cu ea, să o accepți.
{{text}}