Eduard Coreișa abia a trecut de vârsta majoratului și face tenis de când se știe. A început la patru ani, din curiozitate și joacă, dar astăzi sportul a devenit pentru el o parte esențială din viață. Cu disciplină, ambiție și un caracter format pe teren, Edi și-a construit pas cu pas drumul spre performanță.
Nu vorbește despre talent, ci despre muncă, despre răbdare și despre dorința de a se autodepăși. L-am provocat pe Eduard, 18 ani, la un dialog despre începuturile sale, provocările din drumul spre performanță și visul de a ajunge printre cei mai buni.
„Pasiune pură” este un serial în care GSP.ro și-a propus să aducă în prim-plan cazurile excepționale din sportul juvenil, inclusiv din disciplinele mai puțin mediatizate.
Edi Coreișa: „Am început să joc datorită mamei mele”
- Edi, cum a început povestea ta cu tenisul? Cine te-a dus prima dată pe teren și ce ți-a plăcut de la început la sportul ăsta?
- Prima oară am ajuns pe teren datorită mamei mele. Ea a fost cea care și-a dorit să mă apuc de tenis încă de la 4 ani. Cu timpul, când am decis să fac performanță, am început să-l urmăresc pe Nadal, iar el m-a făcut să mă îndrăgostesc de acest sport. Mereu mi-a plăcut competitivitatea, adrenalina și complexitatea tenisului.
- Îți amintești primul meci? Ce ai simțit atunci și cum ți s-a părut competiția?
- Eram foarte mic când am avut primul meci, deci nu mai țin minte prea multe. Dar știu sigur că eram foarte emoționat și, în același timp, fericit că intrasem în competiție.
- Care e motivația ta principală când intri pe teren? Ce te împinge să tragi mai tare, chiar și în zilele grele?
- Nu sunt un copil talentat și cred că tocmai de aceea dau tot ce am tenisului, chiar și în momentele în care nu simt să o fac. Vreau să îmi ating potențialul maxim și să văd cât de departe poate ajunge cineva care se dăruiește total în ceea ce face. Gândul ăla de „cum ar fi dacă...” îmi dă puterea să trec peste toate inconvenientele.
2133este locul ocupat de Eduard în clasamentul ITF pentru juniori în acest moment, cu 627 cea mai bună clasare (la începutul lui 2025).
„Au fost momente în care am simțit că nu mai pot mental”
- Ai avut vreun moment în care ai vrut să renunți la tenis? Dacă da, ce te-a făcut să mergi mai departe?
- Sincer să fiu, da. Au fost momente în care am simțit că nu mai pot mental, pur și simplu se adunaseră foarte multe trăiri pe care simțeam că nu le mai pot gestiona. Dar, cum am spus mai sus, sunt o fire foarte ambițioasă. Îmi place să împing peste toate greutățile care îmi ies în cale pentru a mă dezvolta nu doar ca sportiv, ci și ca om.
- Cum arată o zi din viața ta de jucător? Cât timp petreci la antrenamente, la pregătire fizică, la recuperare?
- În mod normal petrec între 2 și 4 ore pe zi pe terenul de tenis și încă o oră și jumătate la pregătirea fizică și stretching, pe care le fac acasă sau la clinică. Acum, fiind în clasa a 12-a, încerc să îmbin cât mai bine tenisul cu școala.
- Care este principalul sprijin financiar pe care îl ai? Părinții? Există sponsori?
- Singurul meu sprijin financiar sunt părinții. De când sunt mic, ei au fost cei care m-au susținut complet. Le sunt foarte recunoscător pentru tot ce fac pentru mine, pentru că știu cât de greu e să întreții acest sport fără ajutoare financiare.
- Care au fost cele mai mari sacrificii pe care le-ai făcut până acum pentru sport?
- Am sacrificat multe ore petrecute cu prietenii și familia. Am avut foarte multe antrenamente și turnee, uneori simțeam că nu mai am timp deloc pentru mine. Dar nu regret nimic, pentru că știu scopul meu final și ce trebuie să fac pentru a-l atinge.
- Ai vreun obicei sau ritual înainte de meci? Gen o melodie, o mâncare, o superstiție?
- Da, înainte de fiecare meci îmi place să ascult muzică, să fac o rugăciune și să îmi vizualizez meciul. Îmi creez propriile scenarii înainte să intru pe teren.
- Cine e idolul tău din tenisul mondial? Și de ce te regăsești în stilul lui de joc?
- La început, idolul meu a fost Nadal. M-a atras felul în care luptă pentru fiecare punct, energia și mentalitatea lui.
- Dacă ai compara stilul tău cu al unui jucător din circuitul actual, cu cine crezi că semeni, păstrând proporțiile?
- La momentul actual, aș spune că semăn puțin cu Medvedev, tocmai pentru că am un stil mai defensiv, dar încerc mereu să mă adaptez tuturor situațiilor.
- Din generația nouă, Alcaraz, Sinner, Rune etc., cine îți place cel mai mult și de ce?
- Alcaraz este cu siguranță preferatul meu, pentru că are cel mai complet și interesant stil de joc. Poate lovi aproape orice minge din orice colț al terenului. În plus, este foarte echilibrat și conștient că fără pauze și momente de respiro nu poți menține un nivel înalt pe termen lung.
- Care e cel mai frumos moment trăit până acum pe teren?
- Cel mai frumos moment a fost când am câștigat un turneu Tennis Europe, ultimul din acea categorie. L-am sărbătorit cu unul dintre cei mai apropiați oameni din viața mea, fostul meu antrenor, Rareș Mercean.
Turneele Tennis Europe sunt competiții internaționale pentru juniori (U12, U14, U16), organizate de federația europeană.
Acolo joacă puștii talentați din toată Europa, strâng puncte pentru clasamentul Tennis Europe și se pregătesc pentru trecerea la nivelul mare (ITF, apoi ATP/WTA). E ca un „campionat european permanent” pentru copii și adolescenți, împărțit pe categorii de turnee.
- Cum te vezi peste 5 ani? Ce visuri ai legate de tenis?
- Peste 5 ani mi-aș dori să fiu cât mai sus în clasamentul ATP, să joc turnee mari și să evoluez cât de mult pot, atât ca sportiv, cât și ca om. Vreau să învăț să mă adaptez oricărei situații și, mai ales, să am susținerea de care am nevoie pentru a continua să joc tenis.
În prezent, România nu are niciun reprezentant în Top 100 ATP! Cel mai bine clasat jucător este Filip Jianu, aflat abia pe locul 277 mondial.
În urma lui se află Gabriel Boitan (340), Cezar Crețu (415), Nicholas David Ionel (461) și Dan Alexandru Tomescu (532).
{{text}}