Șucu de jos și Șucu de sus

Primul e cel care ține în brațe lanterna din Serie A, al doilea e co-lider în România

„Italianul” Șucu n-a fost spectaculos niciodată. Acolo, în Il Calcio, spectaculoșii sunt alții. Americanul de la Parma, de pildă. Sau De Laurentis. Ei urcă mereu pe prima pagină, indiferent de locul din clasament al echipelor lor. Ca apariții publice, Dan Șucu nu e departe de poziția pe care se află Genoa. Adică a coadă de tot.

Subiectul nu e el, ci Vieira

Nimeni nu se dă în vânt să intervieveze un acționar român al clubului fără victorie în primele opt etape, cu doar trei puncte dobândite din remize, situat pe ultimul loc în Serie A, cel puțin până la meciul cu Cremonese, de miercuri seara.

Ce ar putea spune din această postură? Că a luat un club de Serie A cu 45 de milioane de euro, dar care mai are în spate datorii de vreo 150 de milioane? Arid, prea multe cifre.

Il Romeno di Liguria poate fi interesant doar atunci când declară că, în ciuda poziției groaznice din clasament, postul lui Patrick Vieira nu e în pericol. Dar și în acest caz numele care vinde e al lui Vieira, nu al lui Șucu.

Parizerul e departe

În paralel cu discreția sa din Italia, Dan Șucu a început de-o vreme încoace, (imposibil să nu fi observat cu toții schimbarea), să fie la fel de discret și în România. Nu mai intră în direct la emisiuni, nu mai dă interviuri ample, așa cum făcea în urmă cu un an-doi, la ieșirea de la meciuri e în cel mai bun caz laconic, dacă nu complet tăcut.

Sigur, mai apar acele tandrețuri diafane cu doamna, de după golurile Rapidului, dar vremurile parizerului mâncat pe capotă, alături de suporteri, par îndepărtate, de parcă nici n-ar fi existat. Poate că și-a dat seama că de la înfulecarea acelui parizer și până la ieșitul cu turma de mioare pe stradă, prin Pipera, drumul nu e foarte lung.

Angelescu, purtător de cuvânt

Iată însă că acest comportament mediatic al principalului acționar, mult atenuat față de trecut, concide cu cel mai bun sezon al Rapidului de aproape două decenii încoace. De vorbit despre echipa din Giulești, vorbește mai ales Victor Angelescu, pentru că nici pe Costel Gâlcă nu-l dă locvacitatea afară din casă. Discreția de data recentă a patronului e comparabilă cu discreția eternă a antrenorului, și poate că de aici rezultă și locul din clasament.

Nu jignește rivalele

În momentul în care l-a ales pe Gâlcă (pentru că doar el l-a ales, nimeni altcineva), Dan Șucu i-a asumat să ofere tribunei giuleștene fie performanță, fie carnea crudă a unui stelist pursânge, numai bun de sfâșiat, într-un loc unde nu există clemență, de vreme ce până și rapidistul get-beget Șumudică a avut de suferit.

Până acum e valabilă doar varianta cu performanța, ceea ce înseamnă că alegerea a fost bună, iar stelistul Costel n-are probleme cu peluza, nici măcar atunci când refuză să scandeze măscări la adresa rivalelor.

Costel, discreție molipsitoare

Poate că discreția lui Gâlcă a fost motorul care l-a tras și pe patron spre rărirea ieșirilor sale la rampă. Gâlcă e atât de discret încât și problemele sale personale se rezumă la câteva fraze, apoi subiectul devine fotbalul.

Acum o lună și ceva Costel și-a pierdut un frate, apoi recent a sărit în aer blocul din Rahova în care a copilărit și în care locuiește tatăl său, dar comentariile antrenorului pe seama acestor tragedii, deși emoționante, au fost scurte. Poți fi altfel decât discret lângă un om precum Costel, care nu și-a scos niciodată viața pe tarabă și care, culmea, îți și duce echipa mult mai sus decât ai fi crezut?