Invitatul emisiunii „Prietenii lui Ovidiu”, Eugen Neagoe, antrenorul Petrolului Ploiești, a vorbit despre echipă, obiective, presiune, dar și despre viața dincolo de teren. Despre rivalități, prietenii și momentele care l-au făcut mai puternic.
Eugen Neagoe (58 ani) are în spate peste două decenii de antrenorat, începându-și cariera la echipa la care s-a consacrat și ca jucător, Universitatea Craiova. Le-a pregătit, mai apoi, pe Pandurii Tg. Jiu, FC Drobeta Tr. Severin, ASIL Lysi (Cipru), Aris Limassol (Cipru), Nea Salamis (Cipru), ACSM Politehnica Iași, Sepsi, Dinamo, Hermannstadt, Astra Giurgiu, U Cluj, U Craiova, FC Argeș și Gloria Buzău.
În perioada 2011-2014 a făcut parte din staff-ul lui Victor Pițurcă, la echipa națională a României. Iată câteva replici interesante din dialogul cu Ovidiu Ioanițoaia, despre Petrolul și Universitatea Craiova, echipa de care este atașat emoțional:
„Săptămâna trecută s-au plătit salariile plus prima de la meciul cu Argeș”
- Dle Neagoe, treabă multă la Ploiești?
- Foarte multă! Dormim puțin, lucrăm mult.
- Ăsta e stilul tău de a te arunca în bazine în care încă nu s-a băgat apă.
- Dacă era bine și frumos, conducătorii nu mă căutau. Am avut discuții cu Claudiu Tudor, apoi cu Cristi Fogarassy. Am stat ore întregi de vorbă.
- Contract mai bun decât la Buzău?
- Nu!
- Dar acolo ce s-a întâmplat?
- Echipa putea fi salvată foarte ușor, dar nu știu care au fost lucrurile care s-au întâmplat prin spate. Este păcat pentru orice echipă care ajunge la nivel de Superligă și după fug oamenii în stânga și-n dreapta. Așa se întâmplă când nu faci lucrurile normal.
- E de domeniul trecutului…
- Eu am încercat să găsim o cale să ne dăm mâna. Aveam clauză, nu puteam să plec de capul meu, dar n-am cerut niciun leu în plus. Am cerut ca eu și stafful să fim plătiți până în ziua în care muncim acolo. Nu am cerut niciun moment altceva.
- La Ploiești sunt probleme cu banii?
- Săptămâna trecută s-au plătit salariile plus prima de la meciul cu Argeș. Nu s-a plătit doar prima de la partida cu CFR Cluj. Băieții și-au primit salariile pe septembrie. Totul e plătit la timp, nu există mari probleme. Nu sunt probleme nici la hotelurile în care stăm, la meniu… Echipa este respectată, suntem tratați așa cum este normal să fie o echipă de prima ligă. Galeria e aproape de echipă, și așa este normal. Le-am spus băieților din cele două facțiuni că doar împreună putem să reușim. Petrolul Ploiești este un nume mare în România.
- Este o echipă cu istorie, cu tradiție, o fostă campioană.
- Da, dar se poate dezbina foarte ușor… Lumea creează o atmosferă frumoasă. Sigur că și noi trebuie să îi mai atragem în continuare. Numărul suporterilor să crească, pentru că și evoluția noastră este foarte importantă.
- Tu faci naveta București-Ploiești?
- Rămân și acolo două-trei zile pe săptămână. Familia este în București. Fac o oră până aici, în funcție de aglomerație.
- Când te-ai lăsat de fotbal, în 2000, ce te-a determinat să te faci antrenor?
- Eram pregătit, pentru că făcusem Școala de Antrenori. Ultimii mei ani au fost la Extensiv Craiova. Frații Mihăilescu, cei care conduceau clubul, m-au chemat pe mine și pe Pavel Badea. „De astăzi, rugămintea e să preluați voi echipa”. Mie, fiind prieten cu „Bădiță”, mi-a fost foarte ușor. Dar Bădiță n-a vrut.
- Acum e om de afaceri.
- Important, important. Am vorbit zilele trecute cu el. Vorbim permanent. Este unul dintre prietenii mei.
- Cu cine ai mai rămas prieten din echipa Craiovei aia din ’91?
- Vorbesc cu Cârțu. Sunt prieten cu Silvian Cristescu, cu Adrian Pigulea, cu Emil Săndoi. Cu Gică Craioveanu sunt în relații foarte bune.
„Dacă nu ajungem în play-off, în 2027 se termină contractul meu”
- Iese Craiova campioană?
- Dacă nu iese Petrolul, da.
- Ce obiectiv aveți?
- Vă spun exact cum este contractul meu. Ca să se prelungească pentru campionatul următor, deci când se termină acest campionat 2025–2026, trebuie să fim în Liga 1. Să rămânem în Liga 1.
- Deci salvarea de la retrogradare.
- Inclusiv să nu ajungem la baraj. Se prelungește automat contractul. Iar în următorul an, 2026-2027, să ajungem în play-off. Dacă nu ajungem în play-off, în 2027 se termină contractul meu. Sunt obiective normale. E un contract serios din toate punctele de vedere.
- Craiova începuse tare, în forță… A luat-o ușor, ușor în jos.
- Da, am văzut inclusiv partida de la Clinceni, cu Metaloglobus. Un rezultat clar nesatisfăcător, pentru că își doreau să câștige, asta e clar.
- E adevărat că Metaloglobus a bătut FCSB-ul. Și a făcut egal cu CFR Cluj.
- Metaloglobus e o echipă care a crescut în ultima perioadă. Bravo lui Teja! Universitatea Craiova a tratat cu lejeritate jocul. Eu am jucat de curând cu CFR și are în componența lotului jucători valoroși. Ei nu formează o echipă în acest moment.
- Jucătorii luați individual sunt valoroși. Când îi aduni într-o echipă, nu mai joacă nimic.
- Sunt jucători valoroși. Dar e foarte greu să prindă play-off-ul.
„Dacă ne gândim ce s-a întâmplat cu mulți, mulți ani în urmă, cu Urziceni, cu Oțelul Galați”
- Cine se va lupta la titlu?
- Universitatea Craiova, una dintre protagoniste. Rapid, Dinamo, dar are fluctuații. Chiar dacă au pierdut cu Rapid, au avut un joc bun, au controlat, au avut ratări. În schimb, cu Argeș, un joc modest!
- Botoșani va rezista acolo sus?
- Nu au experiență, pentru că Botoșaniul nu a fost niciodată în primele trei locuri. Dar, dacă ne gândim ce s-a întâmplat cu mulți, mulți ani în urmă, cu Urziceni, cu Oțelul Galați, e posibil să ne trezim…
- Te gândești chiar că Botoșaniul ar putea termina pe primul loc?
- Leo Grozavu e un antrenor bun, un antrenor cu experiență. El știe să țină echipa în frâu. Nu știu dacă va fi principala candidată, dar dacă mai câștigă câteva puncte, nu-i poate scoate nimeni. Eu cred că vor rămâne în play-off!
- Vreau să trecem la alt subiect. Cum ești cu sănătatea?
- A fost un stop cardiorespirator, nu infarct! Eu am pățit exact ce a pățit Christian Eriksen. După aceea am aflat, pentru că nu știam… Două zile am stat internat la Spitalul Floreasca, după aceea m-au tot dus niște oameni formidabili la analize, pentru că nu știau ce mi s-a întâmplat. Eu aveam vasele curate… Nu am făcut infarct. Acest stop cardiorespirator l-am făcut pe, mă rog, pe "partea electrică".
- La un meci cu Universitatea Craiova.
- Ca să vedeți, da… Știți foarte bine cum am crescut noi la Craiova. Echipa care era, mă rog, nu dușmanul, dar rivalitatea cea mai mare dintotdeauna a fost împotriva lui Dinamo. Nu contra Stelei! Dinamo era inamicul public numărul 1.
- Unde ai și semnat ca antrenor.
- După perioada de la Sepsi. Nici nu mi-a trecut prin cap unde se va ajunge. A fost cineva în spate care a orchestrat totul… Mă rog, n-are nicio importanță.
„Acei băieți din galerie, care conduceau galeria, au fost montați de către… ”
- Galeria nu prea te-a agreat.
- Din secunda unu…
- Dar de ce?
- Știu foarte bine tot ce s-a întâmplat. Acei băieți din galerie, care conduceau galeria, au fost montați de către… Mă rog, n-are importanță de către ce persoană.
- Are importanță de către cine?
- Sincer, nu pot să spun. Nu-mi face nicio plăcere să vorbesc de…
- Un dușman de-al tău?
- Nu l-am considerat niciodată dușman. Dar pentru mine este la trecut. Chiar nu mă interesează… Asta a fost soarta!
- Ai făcut stop cardiorespirator când galeria te fluiera.
- Da, da. Nici nu începea jocul și mă fluierau. Băieții au fost montați. De morți, numai de bine!
„Rugămintea medicilor a fost să mă las de fumat. Fumam un pachet și ceva pe zi”
- Dar din momentul de la stadion îți mai amintești?
- Absolut tot. Sigur! Au fost fracțiuni de secundă când nu mi-aduc aminte. Inclusiv când i-am cerut apă doctorului Bătineanu, că-mi venea amețeala, că nu m-a durut absolut nimic, n-am avut absolut nimic. Doar au fost fracțiuni de secundă… Am simțit când vine amețeala, eram în picioare la marginea terenului. Am stat pe bancă și am spus să-mi dea puțină apă doctorul, că sunt amețit. El mi-a luat pulsul, iar după aceea, sigur, n-am mai știut.
- Te-ai trezit la spital, nu?
- Mi-am revenit în Salvare. A venit Prunea la ușa salvării și a vorbit cu mine atunci, i-am spus să aibă grijă de băieți. Știu absolut tot și acum mi-aduc aminte perfect ce am discutat.
- În spital ți-a pus stent?
- Nu, nu. Un pacemaker. E sub piele, nu m-a deranjat absolut deloc. De șase ani și ceva n-am mai avut nicio problemă.
- Ai vreo restricție acum?
- Rugămintea medicilor a fost să mă las de fumat. Fumam un pachet și ceva pe zi. Ultima țigară am fumat-o chiar înaintea meciului cu Craiova. Deci în 2019.
- Mergi la controale, nu?
- Merg, la șase luni.
- Deci a fost o experiență nefericită la Dinamo!
- Nefericită din toate punctele de vedere. Dacă știam ce va urma, nu mergeam niciodată. Nu dădeam curs ofertei. Era o situație complicată din mai multe puncte de vedere, dar nu aia m-a speriat. Singurul lucru… mă rog, niște anumite lucruri care s-au întâmplat și nu vreau să ne mai aducem aminte de ele. Veneam după perioade foarte bune. Poli Iași, Sepsi… Chiar nu-mi trebuia să se întâmple ce s-a întâmplat, dar asta a fost situația.
„Sunt antrenori străini care au echipe mai multe decât mine în România”
- Nu te-a iubit lumea la Dinamo?
- Absolut deloc! Nu trebuie să mă iubească suporterii lui Dinamo. Cu toate că nu am absolut nimic de împărțit cu ei. Și atunci a fost vorba de galerie, nu de dinamoviști! Dinamo este un club mare. Eu mă întâlnesc și astăzi cu oameni care simpatizează Dinamo. Stăm de vorbă, facem poze… O parte a galeriei, ei știu foarte bine ce s-a întâmplat.
- Unde te-ai simțit cel mai bine?
- Peste tot. N-am avut probleme. Și la U Cluj, chiar dacă am stat patru luni, m-am simțit foarte bine, apreciat. Chiar dacă s-au supărat pe mine când am plecat la Craiova. Acolo crescusem, era orașul meu… Inclusiv domnul primar Boc s-a supărat. Sunt în relații foarte bune și acum cu președintele clubului. Cred că i-a trecut domnului primar. Era foarte supărat, nu voia sub nicio formă să mă lase să plec… Asta a fost situația.
- Ai fost și tu globetrotter.
- Sunt antrenori străini care au echipe mai multe decât mine în România.
- Tu te consideri un antrenor dur?
- Depinde ce înțeleg jucătorii și oamenii care își dau cu părerea. Sunt un antrenor care respectă niște reguli, un antrenor care respectă jucătorii, dar, în același timp, cere să fie respectat. Eu le-am spus și lor: respectul cel mai mare pe care îl vreau din partea lor, nu mă interesează cum mi se adresează. Vreau să văd respectul lor pe teren, cum ne antrenăm și cum jucăm.
- Am înțeles.
- Putem să discutăm orice. Ușa e deschisă la mine. Eu vorbesc în fiecare zi, în permanență, cu 4-5 jucători. Nu trece zi fără să nu vorbesc individual cu 4-5 jucători.
„Le spun jucătorilor când nu joacă, de ce nu joacă. Nu-i amăgesc, nu-i mint”
- Știi de ce te-am întrebat? Pentru că tu ai lucrat multă vreme cu Pițurcă, un antrenor fără jumătăți de măsură.
- Nu este un antrenor dur; și el este un antrenor care respectă jucătorii și regulile.
- Ai învățat multe de la Pițurcă?
- Sunt lucruri importante învățate. În primul rând, trebuie să fii foarte corect cu jucătorii. Eu nu-i mint pe jucători. Eu, când discut cu jucătorii, le spun de ce nu joacă, ce trebuie să facă să revină cât mai rapid în echipă dacă nu sunt în primii 11. Le spun când nu joacă, de ce nu joacă. Nu-i amăgesc, nu-i mint.
- Cum reacționează când le spui de ce nu joacă?
- Când îi spui unui jucător corect de ce nu joacă și ești sincer cu el, n-ai nicio problemă. N-am avut niciun conflict cu jucătorii. Să vă dau și un exemplu.
- Așa.
- Am renunțat la un jucător foarte valoros pe care eu îl adusesem la echipă, Adnan Guso. Venise de la FC Argeș, la Pandurii. A primit salariu mai mare, a apărat un an și jumătate foarte bine. A prins naționala Bosniei. Au bătut în Norvegia, 1-0, jucătorul meciului. Meciul fusese miercuri. Apoi, sâmbătă sau duminică, am jucat cu Farul, acasă. Am dominat, am avut ocazii, două bare. Și-am luat un gol dintr-o lovitură laterală, bătută de Maxim, antrenorul de la Corvinul. Guso a vrut s-o prindă și i-a scăpat în poartă.
- Am înțeles.
- După joc am intrat în cabină supărat pe atitudinea lui. Eu nu-i cert pe jucători. Și i-am spus: "Băi, Guso! Tu ești portar de echipă națională. Nu ai voie să faci asemenea greșeală. Nu este de explicat…". Și el, în vestiar, îmi spune în fața tuturor colegilor: "Păi ce, din cauza mea am pierdut?!", dar s-a răstit… "Guso, ai dreptate! Nu din cauza ta, ci din cauza mea că te-am băgat în poartă. Dar greșeala asta n-o s-o mai fac." A doua zi am făcut antrenament și i-am spus: "Tu, de astăzi, te antrenezi cu echipa a doua. Nu mai faci antrenament cu mine. Oriunde vrei, dar nu cu mine." A stat Condescu după mine vreo două săptămâni, s-a rugat de mine.
- Ca să-l reprimești.
- Da. Și i-am spus că e exclus! Cu mine nu mai face antrenament. Ai două variante: ori îi rupi contractul lui Guso, ori mi-l rupi mie. S-a înțeles cu Guso și și-a rupt contractul. A venit la mine și mi-a spus: "Îmi pare rău, eu am fost de vină! Am greșit".
- Victor Pițurcă nu mai vrea să fie antrenor?
- Nu vrea să antreneze decât Al Hilal, Al Ittihad, Al Nassr prin Arabia Saudită. A avut oferte multe… Dar nu vrea altceva. Știu că a avut de la Zamalek din Egipt și n-a vrut să meargă.
- Tu ai fost în Cipru.
- Da, da, dar nu erau banii de acum. Aris Limassol este la un nivel foarte înalt, cum este și Pafos. Pot să plătească salarii de 800.000, de 1.000.000 de euro. Aduc jucători importanți și se văd și rezultatele.
- Doar noi batem pasul pe loc.
- Păi au trei echipe calificate în Europa. Dacă ai buget, aduci jucători de valoare. Îți permiți. Când nu ai o bază materială, este foarte greu.
- Acum 20 de ani erau clienții noștri…
- Ei, anul trecut, au avut trei echipe în Europa, noi una singură. Anul ăsta noi avem două. Ei au tot trei. Ei au în Champions League…
„M-a sunat odată Gigi Becali. Mi-a zis: «Gata, mâine să fii aici, să vii!»"
- Ai antrenat atâtea echipe, dar la FCSB n-ai ajuns niciodată.
- M-a sunat odată Gigi Becali. Am vorbit cu el. Să nu greșesc, cred că eram la U Cluj. Cred că în noiembrie 2022. Cred că aveau un meci cu Rapid și m-a sunat cu două zile înainte. Mi-a zis: "Gata, mâine să fii aici, să vii!".
- Tu erai sub contract cu U Cluj.
- Da, da. I-am spus: "Ai meci, e important. Trebuie să te gândești la meci. Lasă-mă pe mine…". Mă gândeam că discutăm în iarnă, dacă e să discutăm ceva. Dar n-a mai fost cazul, pentru că am primit oferta de la Craiova, de la domnul Rotaru.
- Cu Rotaru cum te-ai înțeles?
- Bine. N-am avut absolut nicio problemă.
„Rotaru a pus mâna pe telefon: «Mister, te rog frumos, pe ăsta nu vreau să-l iei în lot!»”
- E conducător care ascultă antrenorul sau care bate cu pumnul în masă și impune punctul de vedere?
- Am avut discuții. Nu se băga în tactică. Nu am avut probleme niciodată cu el. O singură dată m-a rugat să nu iau un jucător în lot. Și este vorba de Markovic, că avea kilograme în plus. Avea un kilogram și ceva în plus, un kilogram jumătate. El oricum era amendat dacă avea un kilogram în plus, ca toți ceilalți jucători. Și asta s-a întâmplat cu două zile înaintea unui meci. Era chiar din play-off. Jucam la București cu FCSB. Și…
- Ți-a zis să nu-l bagi?
- "Mister, te rog frumos, pe ăsta nu vreau să-l iei în lot!". Vă spun un secret, acum! Și i-am zis: "Patroane, nu am anunțat lotul, mâine îl anunțăm." Când am anunțat lotul și l-a văzut că este în lot Markovic, a zis: "Mister, te-am rugat și eu odată ceva și nu m-ai ascultat." Asta a fost tot.
- Apropo de Markovic, părea un jucător talentat, un jucător cu calități.
- Un atacant cum rar se întâlnește. Un atacant care știe să dribleze, care este foarte periculos când are mingea la picior în careul advers. Acum, el a avut o perioadă bună cu mine în cele șapte luni cât am lucrat împreună, din 3 ianuarie până la sfârșitul lui iulie. Și a jucat și discutam foarte mult cu el. Mie îmi pare rău, sincer, pentru că foarte rar găsim jucători de genul ăsta, cum era Markovic. Dar cred că și el a greșit foarte mult. Mi-e foarte greu să cred că toți ceilalți antrenori au fost de vină. Nu există!
- Mai greșește un antrenor, dar toți greșesc?!
- Cea mai mare parte de vină el o are. El nu reușește să depășească, mă rog, anumite momente.
- Zici că e un jucător cu multe calități.
- Foarte, foarte, foarte bune calități, cum rar se găsesc. Același lucru pot să spun și despre Andrei Ivan. Și Ivan la fel. Un jucător cu calități formidabile, cu o viteză deosebită, cu forță. Acum e în Grecia, la o echipă mică…
- Deci e vina lor!
- În mare, da. Nu cred că renunță nimeni la jucători cu calități deosebite. Pe Markovic trebuia să stai tot timpul cu gura pe el. Eu stăteam cu gura pe el. Tot timpul, discutam în fiecare zi.
„Nu știu dacă Gigi Becali sună pe bancă, nu-mi vine să cred!”
- Crezi că ai fi putut să lucrezi cu Becali? Face echipa, schimbările…
- Cu ce se aude în presă este destul de dificil. Dar nu știu dacă este așa, sincer! Nu știu dacă sună pe bancă, nu-mi vine să cred.
- Ție nu ți s-a întâmplat?
- Nu, nu. Niciodată.
- Niciodată?
- Niciodată! Eram la Poli Iași și era președinte Florin Prunea. Și, înaintea unui joc în București – jucam cu Voluntari –, a venit și el la hotel, la masa de prânz. Și eu am vrut să-i spun echipa. "Nu mă interesează cu cine joci, pe mine mă interesează rezultatul".
- La vreun blat ai participat? La un meci aranjat ca jucător, ca antrenor?
- Ca antrenor, nu. Astea sunt povești! Mai auzisem una când eram eu la Sf. Gheorghe, că Sepsi și CFR… N-a existat niciodată! Domnului Dioszegi îi e frică și de umbra lui!
- Dar ca jucător?
- Nu mai știu exact anul. 1992 sau 1993. Aveam meci cu Electroputere, eu eram la Craiova. Ne-a fost transmis să-i ajutăm să nu retrogradeze. "Nu există asta, nu sunt de acord! Dacă pot să dau trei goluri, le dau. Mai bine nu mă băgați", așa le-am spus. Niciodată n-am fost de acord cu asta.
- Am ajuns pe final. Ce părere ai de echipa națională, de Mircea Lucescu?
- Am fost întotdeauna pentru selecționerul actual. Să-i dăm credit! Noi, românii, ar trebui să fim alături de echipa națională. Acolo este o muncă foarte grea. Este foarte complicat. Nu este ușor deloc. Am fost secundul lui Pițurcă trei ani și jumătate la echipa națională și este o muncă titanică.
- Corect!
- Acum cu atât mai mult, cu cât este vorba despre Mircea Lucescu. Chiar dacă au fost anumite decizii, pe care le-a recunoscut și selecționerul. Acea discuție cu Moldovan… Dar asta nu înseamnă că trebuie să aruncăm cu pietre. Nu este momentul, suntem în cursă pentru calificarea la Campionatul Mondial.
- Ar trebui să fie liniște.
- Indiferent de numele selecționerului, dar cu atât mai mult că este Mircea Lucescu, unul dintre cei mai titrați antrenori din România. Cred că putem ajunge la Campionatul Mondial, cum putem să câștigăm și la Zenica.
{{text}}