Flavius Daniliuc (24 de ani), jucător născut la Viena, din părinți români, integralist în centrul apărării lui Basel în victoria cu FCSB, scor 3-1, a declarat că nu este exclus să aleagă să joace pentru echipa națională a României, deși a adunat până acum 3 apariții pentru prima reprezentativă a Austriei.
Crescut la academia lui Bayern Munchen, Daniliuc a mai evoluat pentru Nice, Salernitana, Salzburg și Verona, înainte de a ajunge la FC Basel. În acest an calendaristic, apărătorul central nu a primit nicio convocare la naționala mare a Austriei, pentru care a bifat 3 apariții, și nu exclude o eventuală convocare la echipa națională a României.
Flavius Daniliuc nu exclude o eventuală convocare la echipa națională a României: „Nu închid niciodată ușa”
„E un sentiment frumos, a fost și familia la stadion, m-am bucurat cu ei. Au fost și prieteni din România, care mi-au cerut bilete. Am început foarte bine, după am avut un pic de noroc, cartonașul roșu, apoi 11 metri... Nu mă așteptam să începem așa de bine. Echipa Steaua (n.r.- FCSB), tot respectul!
Am vorbit și la pauză că trebuie să ne ținem tari, pentru că ei luptă mai mult decât ne așteptam. Am știut că e o echipă foarte bună, dar nu ne așteptam să fie atât de bună după cartonașul roșu. Căpitanul Olaru, mai ales pentru golul pe care l-a dat. Poate ar fi trebuit să-l atac și eu un pic mai mult, dar nu m-am așteptat să șuteze.
Un gol minunat, respect! Viața e frumoasă în Elveția, mulțumesc Domnului pentru tot! Părinții români, prieteni români, am doar sentimente pozitive pentru țară, am fost de multe ori, m-am simțit foarte bine. Am rude în Arad, în Suceava, niciodată nu aș putea spune ceva negativ”, a declarat Flavius Daniliuc, potrivit digisport.ro.
Referitor la eventualitatea de a accepta convocarea la echipa națională a României, fundașul central a punctat: „Am primit foarte multe mesaje de încurajare: «Hai în România!», «Hai la națională!». Mai este opțiunea (n.r. de a juca pentru România), am avut doar 3 meciuri (n.r. la naționala Austriei), nu închid niciodată ușa. Încă sunt discuții, n-am închis ușa complet”.
{{text}}