Într-adevăr, "centralul" Michael Oliver a folosit unități de măsură diferite. Nici măcar nu l-a avertizat pe Tabakovic când i-a rupt cu cotul urechea lui Marius Marin și l-a umplut de sânge, dar n-a ezitat să-l elimine pe Drăguș, intrat de doar trei minute!, deoarece acesta a ridicat piciorul prea sus și l-ar fi lovit în cap pe Memic.
În faza a doua, Oliver a refuzat să meargă la VAR. Atât că, să fim corecți!, a avut acoperire regulamentară să scoată cartonașul roșu, deși Drăguș nu și-a văzut adversarul, venit din spate. Totuși, nu din pricina arbitrajului au pierdut băieții noștri la Zenica și nici a atmosferei ostile. Creată de bosniacii din teren, agresivi până la intimidare, dar și de cei din tribune.
Spectatorii s-au purtat mitocănește, dovadă că au huiduit din răsputeri "Deșteaptă-te, române!" și au scandat în repetate rânduri "Țiganii, țiganii!". Nu ne-au tratat ca parteneri de întrecere demni de respect, ci ca dușmani și, din păcate, și-au atins scopul. Unul care, și în acest caz, a scuzat mijloacele. Trebuia să fi înțeles asta din capul locului și să fi reacționat în consecință. Ianis și colegii lui să-și fi păstrat sângele rece, stăpânirea de sine.
Adică să fi prestat și după pauză același fotbal coerent și spectaculos, avântat, din prima repriză. Care a fost, oare e numai părerea mea?, cea mai bună din actualul mandat al lui Mircea Lucescu.
Atunci Bîrligea a înscris un gol superb, după ce mingea a circulat ca pe ață pe traseul Chipciu - Mihăilă. În general, "tricolorii" au dictat ritmul și direcția. Regretabil e că n-au reușit să se desprindă convingător, Mihăilă (minutul 13) și Man (42) ratând din poziții excelente. Nimeni nu s-ar fi mirat însă dacă tabela de marcaj ar fi indicat la pauză 2-0 ori chiar 3-0 pentru români. Ar fi reflectat fidel realitatea.
Ce s-a întâmplat la pauză ar trebui să ni se spună întrucât naționala a ieșit de la cabine schimbată în rău. Șovăitoare, moale, vulnerabilă, pradă ușoară pentru o echipă adversă invitată să atace și, în final, să învingă. După ce ea va fi scăpat, norocoasă, doar cu 0-1 la jumătatea partidei.
A apărut o națională a României de-a dreptul prăbușită, de nerecunoscut, căzută fizic și moral. Scuze, parcă speriată de bombe. Incapabilă să mai lege pasele, rătăcită în spațiu. Hagi și Mihăilă n-au mai contat, plătind, probabil, pentru efortul susținut de până atunci, iar Man a redevenit egoistul ce nu se mai desparte de minge.
Tinerii fundași centrali Ghiță și Racovițan au început să greșească ori măcar să întârzie și până la urmă s-au lăsat păcăliți de Dzeko, veteranul ce va sărbători în martie 40 de ani! Și așa, pe nesimțite, Bosnia a întors rezultatul și s-a îndreptat, să admitem asta!, spre o victorie din ce în ce mai clară. Vorba aceea, pe cine nu lași să moară nu te lasă să trăiești. I-am iertat pe bosniaci timp de o repriză, ei ne-au executat prompt pe parcursul celei secunde.
Dincolo de eliminarea lui Drăguș, decizie controversată, rămâne întrebarea de ce a trebuit schimbat Bîrligea, singurul dintre elevii lui Lucescu egal adversarilor din punct de vedere fizic? Capitol la care, surprinzător, nici măcar "Sonic" Rațiu nu s-a distins ca altădată.
Ne place ori nu, s-ar cuveni să realizăm că nu la Zenica s-a ratat calificarea, ci în duelul cu Bosnia de la București. Câștigat de oaspeți împotriva cursului jocului dominat copios de "tricolori". N-are rost însă să tot privim înapoi, fie și cu mânie, pentru că nu mai ajută cu nimic. Ultima șansă, cu realism s-o numim mică, e cea oferită de barajul din Liga Națiunilor, să ne concentrăm asupra ei și să sperăm. Poate că de data asta nu vom spera zadarnic, ce ziceți?
{{text}}