Bosnia - România ne-a adâncit angoasa, suntem iar pe calmante! Există o repriză mai tulburătoare decât ce am văzut la Zenica după pauză? Deplorabilă atitudinea naționalei impacientate brusc la adăpostul tabelei. Paralizați de o spaimă viscerală și hipnotizați în instincte, „tricolorii” contaminați de frică și-au arătat limitele fix când ar fi trebuit să confirme că Austria n-a fost un accident. Cu așa mentalitate, statul acasă devine brusc o soluție mai avantajoasă.
Și acum, întrebările.
De ce Ianis, Rațiu și mai nou Dragomir nu-și pot accesa decât o dată pe an versiunile cu care defilează la echipa de club? Primul, căpitan, a fost inexistent sâmbătă, al doilea și-a arătat din plin carențele - vezi plasamentul de la golul lui Dzeko -, „cipriotul” a fost umbra mijlocașului din meciul cu Austria. Mai are rost să vorbim despre Man?
De unde blazarea cu care Mihăilă a tratat pasa greșită care a dus la 1-1? Unde e vitezistul care speria Lucerna campania trecută?
Test de maturitate picat de Ghiță și Racovițan, depășiți adesea, lenți, greoi, bâjbâind nepermis și oferindu-le spații berechet bosniacilor. Racovițan, aerian la golul lui Dzeko, Ghiță, pe nicăieri la 1-3. Absența lui Burcă ne-a usturat tare în luptele de gherilă de la Zenica, unde dârzenia lui Adi Rus ar fi fost poate mai inspirată.
De ce „reformatorul” Lucescu rămâne blocat în tipare și nu-și asumă un moment zero în flancul stâng? A fost pe deplin justificată „sacrificarea” lui Bancu în favoarea lui Chipciu?
De ce a trebuit să fie schimbat după doar 65 de minute cineva obișnuit să ducă 80-90 de minute inclusiv la nivel european? Bîrligea chiar nu mai avea resurse? De ce Drăguș - zero minute în ultima lună și jumătate - și nu Louis Munteanu, catapultat cu aceeași ignoranță în afara lotului? Nu cumva tot o idee preconcepută?
Drăguș, ratangiul meciului tur, și-a completat acum „opera”. Cu toată scena lacrimogenă de pe tunel (indiscutabil sinceră), e principalul responsabil pentru înfrângere. E greu să ma vorbești de clemență și să disculpi pe cineva care-ți „amputează”, incoerent și kamikaze, șansele minuscule de care te mai agățai. Speranță transformată în deziluzie, Drăguș confirmă că s-a plafonat la 26 de ani și că, de aici înainte, un reviriment e mai degrabă iluzoriu. Mai țineți minte execuția freestyle din amicalul cu Canada? Explicațiile inutile sunt doar o corvoadă. De ce, Denis?
Două faze aproape succesive, doi coechipieri la PSV, două deznodăminte diferite. Șutul târșâit al lui Man, mult pe lângă, urmat de capodopera lui Bajraktarevic. Atât.
„Ne-am relaxat după pauză”, se demască nonșalant Bîrligea, cu poftă de șotii încă de la gol, când a insistat să repete gestul-sfidare de la Sibiu. De ce-am merita să fim la Mondiale dacă nu putem rămâne concentrați 90 de minute într-un meci de o importanță crucială?
Făcuți franjuri de Bosnia în dublă manșă, egalii Ciprului și locul 3 într-o grupă pe care o preaslăveam în decembrie 2024. Tabloul nefardat al unei campanii ce se voia triumfală. Mai există marjă de progres sau martie 2026 va fi doar un city break efemer? Cine își asumă un nou eșec de magnitudine și modul în care au fost gestionate preliminariile? Și, în fond, de ce am merita viza de State?
{{text}}