Nadia Comăneci (64 de ani) se află în aceste zile în Spania și a acordat un interviu celor de la cotidianul AS, în care a atins mai multe subiecte.
Anul viitor se împlinesc 50 de ani de când Nadia Comăneci a uimit o lume întreagă cu evoluțiile sale la Jocurile Olimpice de la Montreal, pentru care a obținut șapte note de zece, românca fiind prima gimnastă care a primit nota perfectă pentru prima oară în istoria Jocurilor Olimpice.
Aflată în Spania, Nadia a acordat un interviu celor de la AS, fiind întrebată cum privește acum ce s-a întâmplat acum aproape 50 de ani.
„Mă simt mândră. Cred că nota 10 este o evaluare, o apreciere a ceea ce s-a întâmplat acum 50 de ani, o apreciere a ceva ce am făcut la Jocurile Olimpice, când arbitrii au considerat că nu se poate mai bine de atât. Cuvântul «perfecțiune» este ceva care continuă să evolueze. Este o scară pe care nu încetezi niciodată să urci pentru a ajunge la cea mai bună versiune a ta”, a spus Nadia.
Poate recupera gimnastica nota zece? „Va fi foarte greu Este foarte dificil în acest moment, deoarece regulile s-au schimbat puțin. Se poate obține nota 10 la execuție, dar gimnaștii sunt încă puțin departe de asta. Este foarte dificil să obții nota 10, care definește frumusețea sportului, nu-i așa? În plus, este mult mai ușor pentru fani să înțeleagă ce înseamnă sau cât de bun este exercițiul când obții nota 10.”
Nadia a fost întrebată și dacă o vede pe Simone Biles drept cea mai bună gimnastă de la ea încoace: „Da, da, cu siguranță. Cred că la fiecare 40 sau 50 de ani apare un fenomen care este mult mai bun decât restul și care definește sportul respectiv. Ea a făcut lucruri care sunt extrem de dificile în gimnastică. Nu cred că altcineva, în afară de ea, ar fi capabil să le facă în acest moment.”
Jurnalistul spaniol a întrebat-o apoi pe Nadia despre sănătatea mintală și ce crede ea că s-ar fi întâmplat dacă ar fi vorbit despre acest aspect când era încă o gimnastă activă. „Sunt multe zile în viață în care nu ne simțim bine. Cred că noi gestionam asta altfel. Dacă aveam o zi de antrenament în care nu mă simțeam bine, mă gândeam: «Ce se întâmplă dacă am aceeași zi în timpul Jocurilor?». Și îmi pregăteam planurile B și C, ceea ce înseamnă să fac exerciții puțin mai puțin dificile”.
Cvintupla campioană olimpică a adăugat: „Poate că în acel moment nu alegeam sau nu puteam decide să nu concurez, pentru că era o altă epocă. Dar ceea ce i s-a întâmplat lui Simone i s-a întâmplat chiar în mijlocul Jocurilor, când toată lumea privea. Când eu concuram, erau alte vremuri și oamenii nu știau nimic despre mine. Când ea concurează, toată lumea se așteaptă să câștige. Este mai multă presiune și mai multă responsabilitate. Și când combini toate acestea, anxietatea este mult mai mare și este dificil să practici un sport dacă corpul tău nu este în armonie cu mintea ta. Ea a prezentat tuturor această situație și le-a arătat că este în regulă să simți asta.”
Nadia Comăneci: „Nu aș fi spus nimănui că am o problemă cu mintea mea”
I-ar fi plăcut să existe și în vremea sa atâtea voci care să vorbească despre aceste probleme? „Cred că este foarte bine să comunici cu persoanele care te pot ajuta. Înainte nu puteam face asta, pentru că nu aș fi spus deschis nimănui că am o problemă cu mintea mea. Nu puteam face asta pentru că era considerată o slăbiciune de către arbitri. Dacă ar fi știut, ar fi gândit automat: «Nu este în formă bună, mintea ei nu este unde ar trebui să fie». Acum 40 sau 50 de ani, toată lumea simțea acea anxietate înainte de competiție și un pic de presiune, dar cred că este normal”, a subliniat Nadia.
Ea a continuat: „Diferența acum este că se poate vorbi despre asta, deși nu toată lumea vrea să o facă public. Mesajul este că este în regulă, și toți adolescenții, indiferent dacă practică sport sau nu, vor trece printr-o fază în care vor experimenta acest tip de anxietate. Cine ești, identificarea, toate aceste lucruri. Nimeni nu va scăpa de acest drum, și a vorbi despre asta poate ajuta la ameliorarea presiunii.”
I-am cunoscut pe majoritatea jucătorilor de tenis. I-am cunoscut pe Nadal și Alcaraz la Premiile Laureus. Indiferent de sportul pe care îl practicăm, ne respectăm reciproc. Pentru că a fi sportiv de elită este foarte greu, așa că, în final, există mult respect reciproc – Nadia Comăneci
Nadia Comăneci: „Sportul poate aduce pace în lume”
Întrebată dacă sportul face îndeajuns de mult pentru a pune capăt conflictului din Palestina, Nadia a răspuns: „Simt că sportul poate aduce pace în lume și sper să continue să o facă, fiind capabil să îi includă pe toți. Pentru sportivi nu contează de unde vii, suntem întotdeauna deschiși. Sportul nu are bariere și cred că aceasta este direcția în care trebuie să mergem. Avem nevoie de această conexiune, de această comunicare, iar sportul este cea mai bună modalitate de a le obține”.
Vede vreo asemănare cu situația actuală în care ne aflăm cu ce a trăit ea în tinerețe? „Nu sunt sigură că se poate compara perioada în care am crescut eu, era un sistem diferit. În prezent, toată lumea este îngrijorată de război. Pacea sună mult mai bine, nu-i așa? Așadar, sper că vom găsi o modalitate prin care toată lumea să se poată reconecta și să trăiască în pace.”
{{text}}