Cu ce șanse mergem la baraj?

Deși au început prost, primind gol chiar în minutul 2, „tricolorii" și-au demonstrat superioritatea și i-au surclasat pe cei din San Marino cu 7-1.

Din păcate, după eșecul din Bosnia care a însemnat ieșirea din cursa calificării pe calea preliminariilor, meciul contra Serenissimei Republici a avut o importanță de palmares. Dar și una de moral, căci era de văzut dacă și cât de marcați vor fi elevii lui Mircea Lucescu de acel dureros 1-3 de la Zenica.

Chiar dacă într-o formulă inedită, între altele, fără M. Marin, Drăguș și Mihăilă, dar cu Bancu, Screciu și Baiaram din start, naționala și-a recăpătat pofta de joc și fantezia. Ca atare, i-a răsplătit pe spectatorii ploieșteni care au înfruntat ploaia și frigul cu o victorie la scor. Obținută însă, trebuie spus, în fața ultimei clasate în ierarhia FIFA, San Marino fiind ocupanta locului 210 din 210. Atât că pe ea, întâlnind-o tot la Zenica, Bosnia a bătut-o chinuit, doar cu 1-0!

Cum duelul cu San Marino conta mai puțin spre deloc, confruntarea de marți seara urma să răspundă la întrebarea dacă Mircea Lucescu va continua ca selecționer ori, cum el însuși a deschis discuția, va lăsa naționala pe mâinile unui tehnician mai tânăr? Asta și în sens autocritic, de recunoaștere a unor decizii greșite, ori măcar discutabile, pe care Lucescu și le-a asumat. Și care i-au încurajat pe contestatarii lui, parcă mai numeroși ca oricând și sigur mai vocali.

Declarând că miercuri după-amiază va pleca la Zurich pentru a asista la tragerea la sorți a barajelor din martie 2026, știți la ce mă refer, Lucescu a dat de înțeles că rămâne pe poziții. Că nu intenționează să renunțe. De altfel, Mihai Stoichiță, directorul tehnic al Federației, a ținut să precizeze despre Mircea Lucescu că „Are susținere, a fost tot timpul susținut de FRF... Numai dumnealui a vorbit despre plecare, noi n-am vorbit niciodată de demitere sau de altceva". QED

Adevărat că, pe lângă unele decizii privind selecția și alcătuirea echipei, lui Lucescu i se poate reproșa ratarea calificării din preliminarii. În asemenea cazuri, exemplele abundă, antrenorul plătește primul. De regulă, cu postul.

Pe de altă parte însă, Lucescu a început drumul spre Mondialele 2026 și normal ar fi să-l ducă până capăt. Cu atât mai mult cu cât el are încredere în actualul lot și pare convins că naționala merită să fie prezentă la turneul final de peste Atlantic și că va fi! Ș-apoi, ce alt tehnician s-ar încumeta să ia echipa din mers și când ar avea el timpul necesar să se familiarizeze cu ea ca s-o facă învingătoare?!

Să fim însă realiști și să admitem că, urmând să jucăm în martie 2026 cu una dintre Italia, Turcia, Ucraina sau Danemarca în barajul 1 de Liga Națiunilor, ba și într-un singur meci programat în deplasare (ciudat regulament!), pornim ca outsideri, nu ca favoriți în semifinală. Cotați de fiecare dată cu șansa a doua. Fie și pentru că toate posibilele adversare sunt mai bine clasate în ierarhia FIFA pe octombrie: Italia pe 9, Danemarca pe 20, Turcia pe 26 și Ucraina pe 27, peste România situată pe locul 47.

Personal, apreciez că ne-ar conveni să cădem cu Ucraina din mai multe motive. Pentru că în ultima partidă directă, disputată la Euro 2024, am învins-o fără drept de apel, cu 3-0. Dar și pentru că, spre deosebire de celelalte, Ucraina nu joacă la ea în țară, cunoașteți situația, ci peste hotare. Preliminariile le-a găzduit în Polonia, la Wroclaw, la Cracovia și la Varșovia. De presupus că nu va opta, cum s-a auzit, pentru Germania, acolo unde, s-a dovedit cu prisosință la CE 2024, fanii români au învățat să ia cu asalt stadioanele și să le îmbrace în galben.

Acestea fiind zise, să privim înapoi cu mânie, dar și înainte cu speranță. Cât mai avem o șansă, fie și mică, să credem în ea!