În 2001, la Wimbledon, croatul Goran Ivanisevic, pe atunci în vârstă de 28 de ani, a uimit lumea tenisului, devenind primul jucător care triumfă la un turneu de Grand Slam din postura de invitat.
Aflat pe locul 125 mondial, acesta ar fi trebuit să ia startul încă din calificări la Wimbledon. Organizatorii au hotărît însă să îi acorde o invitație (wild-card) datorită performanțelor sale din anii trecuți, trei finale.
Goran Ivanisevic și un început în forță de Wimbledon
Ivanisevic a reușit să răsplătească încrederea britanicilor. În primul tur a dispus lejer de Jonsson, venit din calificări, cu scorul de 6-4 6-4 6-4. A urmat apoi victoria în fața ibericului Carlos Moya, învingător la Roland Garros cu trei ani în urmă.
Turul trei i l-a adus în față pe tînăra speranță americană, Andy Roddick. Ivanisevic l-a eliminat în patru seturi, 7-6(1) 6-1 4-6 7-6(3). Favoritul gazdelor, Greg Rusedski a fost și el învins de croat, 7-6(5) 6-4 6-4.
Marat Safin, Tim Henman și „farfuria aia” de la Wimbledon
În sferturi a trecut de Marat Safin, 7-6(2) 7-5 3-6 7-6(3), doar pentru a da de ultima speranță a britanicilor la cîștigarea turneului, Tim Henman. Ivanisevici a trecut și de acest hop cu mari emoții, asigurînduși calificarea în finală după cinci seturi, scor 7-5 6-7(6) 0-6 7-6(5) 6-3.
Croatul ajungea în cea de-a patra finală la Wimbledon, după cele pierdute în 1992, 1994 și 1998, unde avea să îl înfrunte pe Patrick Rafter, favoritul numărul 3 la cîștigarea turneului. Rafter se afla la a doua prezență consecutivă în ultimul act de la Wimbledon și era anunțat ca mare favorit la cîștigarea trofeului, pînă în finală cedînd doar două seturi.
O finală pe muchie de cuțit și un Goran Ivanisevic pe val
Goran a cîștigat în doar 29 de minute primul set, scor 6-3, dar Rafter a reușit rapid breakul în setul doi și a egalat situația la seturi, cîștigînd cu 6-3. Ivanisevic își însușea al treilea set și se apropia cu pași repezi de visul său. Înainte de finala cu Rafter, Ivanisevici ar fi spus: „Nu mai vreau farfuria aia”.
Croatul este recunoscut pentru firea sa temperamentală, el primind numeroase amenzi din cauza rachetelor rupte în timpul meciurilor.
Setul 4 i-a revenit australianului, scor 6-2, iar titlul de la Wimbledon urma să se decidă în decisiv. Mergînd cap la cap, Rafter ajunsese să conducă cu 7-6 și se afla la doar două mingi cîștigătoare de victorie. Ivanisevici nu s-a pierdut și a reușit să își facă serviciul, obținînd și breakul pe serviciul lui Rafter.
Conducînd 8-7 și avînd serviciul de partea sa, Goran a ajuns imediat la 40-0. Emoțiile și-au spus cuvîntul, acesta făcînd două duble greșeli. A urmat apoi un retur fantastic al lui Rafter care anula și cea de-a treia minge de turneu.
În cele din urmă, succesul care părea să-l ocolească pe croat, l-a îmbrățișat. 9-7 și pentru el, a patra oară a ieșit cu bucurie. După meci, Rafter era dezamăgit: „A fost o finală pe cinste, dar cineva trebuia să o piardă și eu am fost acela. Dar sprijinul publicului a fost fantastic și pentru asta jucăm tenis”, declara atunci australianul.
Omul care spunea în timpul turneului că „bunul Goran, răul Goran și urgențe 911 Goran” se distra la Wimbledon, își vedea munca de o viață răsplătită: „Acesta a fost visul meu toată viața”, concluziona singurul cîștigător de turneu de Grand Slam beneficiar de wild-card.
De ce a purtat Serena Williams plasturi negri pe obrazul drept în primul tur la Wimbledon 2022
FOTO Serena Williams, anunț de ultimă oră după eliminarea de la Wimbledon
{{text}}