Medic, despre cancerul de prostată: „În România de astăzi poate fi diagnosticat foarte devreme și tratat complet”

EPISODUL 57. Invitatul de astăzi al emisiunii Health Talks by GSP este Cristian Iatagan, medic primar urolog, cu o experiență de peste 20 de ani în domeniu și cu o supraspecializare în chirurgie robotică. El vorbește despre factorii de risc și simptomele cancerului de prostată și explică în ce constă tratamentul eficient al acestei boli.

• Această emisiune NU oferă sfaturi medicale de orice fel, ci doar prezintă experiența de viață și felul in care văd lucrurile invitații.

– Domnule doctor, care sunt cele mai frecvente probleme cu care vin bărbații la dumneavoastră?

– În principal, problemele care îi aduc pe bărbați la urolog sunt legate de prostată. Suntem „beneficiarii” acestei glande unice care, în mod inevitabil, în special după vârsta de 50 de ani, începe să-și facă simțită prezența.

– Care sunt cele mai dese probleme care apar la prostată?

– Odată cu înaintarea în vârstă, prostata își mărește dimensiunile. Este un proces fiziologic — adenomul de prostată. Practic, noi, bărbații, după 50 de ani, cu toții avem un mic adenom de prostată. Uneori, această mărire în volum cauzează simptomatologie urinară: urinări mai frecvente, mai dificile.

– De la ce vârstă recomandați să începem să facem analize legate de acest lucru și cât de des?

– Legat de prostată, vârsta de 50 de ani este cumva standard. Totuși, în ziua de azi recomandarea este ca după 45 de ani să facem un examen PSA — analiza aceea banală de sânge care reprezintă screeningul pentru cancerul de prostată. Iar în cazul în care există și simptomatologie urinară, o discuție cu un urolog după această vârstă este foarte utilă.

– Și cât de frecvent după 50 de ani?

– De obicei, după analizele și discuția inițială, frecvența recomandată este o dată pe an, la fel ca multe analize uzuale.

Cristian Iatagan: „Perioadele lungi de deshidratare sunt însă contraindicate”

– Cum afectează stilul de viață actual — cu stres, lipsă de somn și tentații alimentare — sănătatea urologică?

– Este perfect adevărat: modul de viață ne afectează sănătatea în general și, în mod particular, sănătatea urologică. Simplificând, un mod de viață măcar echilibrat — suficiente ore de somn, hidratare adecvată (foarte importantă în urologie) și evitarea exceselor alimentare sau a epuizării la serviciu — contribuie la o sănătate urologică mai bună.

– Vorbeați de hidratare. Există multe idei preconcepute. Ce înseamnă, de fapt, o hidratare adecvată? Este valabil sfatul cu „2 litri de apă pe zi” sau depinde de greutate?

– Sigur că lucrurile variază. Putem lua ca reper necesitatea de a consuma aproximativ 2 litri de lichide pe zi. Evident, în perioade caniculare sau în cazul persoanelor care depun efort fizic, cantitatea trebuie crescută. Important este nu doar să atingem cantitatea totală, ci să consumăm lichide pe parcursul întregii zile. Mulți oameni activi beau doar cafea, care deshidratează, și uită să consume apă. Cei 2 litri beți abia în a doua parte a zilei, după multe ore de deshidratare, nu sunt suficienți.

– Am citit un studiu care spunea că e mai indicat să bem mai mult dimineața, în primele ore ale zilei, când corpul asimilează apa cel mai bine.

– Este adevărat. Regimul actual de viață ne face uneori să inversăm acest ritm. Perioadele lungi de deshidratare sunt însă contraindicate. A doua patologie pentru care atât bărbații, cât și femeile se prezintă la urolog este litiaza renală — pietrele la rinichi.

– Care pornește de la o hidratare proastă, nu?

– Una dintre cauzele principale este hidratarea insuficientă. Pe lângă alți factori metabolici și alimentari, deshidratarea contribuie la formarea calculilor renali.

– Este adevărat că și excesul de apă poate fi dăunător?

– Orice exces este dăunător. În cazul apei, organismul este însă mai înțelept de atât: intoxicația cu apă este, practic, un mit. Cel mai mare disconfort ar fi senzația de prea plin și necesitatea de a merge des la toaletă. Este preferabil să bem puțin mai mult decât să bem prea puțin.

Cristian Iatagan, despre simptomatologia urinară

– Care sunt miturile cel mai des întâlnite în urologie și pe care le puteți demonta?

– Un prim mit este că o vizită la urolog pentru bărbați nu este necesară sau este foarte complicată. Din fericire, mentalitatea s-a schimbat. O vizită la urolog este astăzi extrem de simplă. Analizele necesare sunt, de cele mai multe ori, banale: analiză de urină, câteva analize de sânge, eventual o ecografie — minim invazivă și ușor de făcut. De cele mai multe ori, acestea sunt suficiente.

– Deci nu mai este un subiect tabu ca în trecut?

– Cu siguranță nu. Informarea medicală a pacienților din ziua de azi a schimbat paradigma. Pacientul modern este mai informat și se adresează medicului mai natural decât acum 10–20 de ani. Este un progres al popularizării informațiilor medicale.

– Care sunt cele mai comune semne că am putea avea o problemă cu prostata?

– Cel mai frecvent este simptomatologia urinară: urinări mai dese, mai dificile, urinări nocturne repetate sau modificări ale ritmului normal de urinare. Și reamintesc importanța unei vizite la urolog în jurul vârstei de 50 de ani, chiar și în absența simptomelor.

Cristian Iatagan: „Mulți bărbați consideră că micile neplăceri trebuie duse <<pe picioare>>”

– Ați întâlnit în carieră aspecte pe care bărbații tind să le ignore și nu ar trebui?

– Da. Doamnele sunt pacienți mai buni: mai organizate, mai responsabile și, uneori, mai curajoase social. Avantajul bărbaților este că, de obicei, există o doamnă în jurul lor care îi ajută și îi îndeamnă să meargă la medic. Mulți bărbați consideră că micile neplăceri trebuie duse „pe picioare” și merg la medic doar pentru probleme majore. Din fericire, în ultimul deceniu se observă o schimbare de mentalitate.

– Cum se depistează cancerul de prostată? Doar prin analiza PSA sau sunt mai multe metode?

– Cancerul de prostată este un subiect important pentru mine. Din fericire, în România de astăzi poate fi diagnosticat foarte devreme și tratat complet. Practic, orice cancer de prostată poate fi diagnosticat și vindecat în stadii incipiente. Chiar și în formele avansate, tratamentele moderne sunt extrem de eficiente. Este important ca bărbații între 45 și 50 de ani să știe că trebuie să facă screeningul prin analiza PSA, exact cum doamnele fac screening pentru cancerul de col uterin. PSA este instrumentul principal de screening: o analiză banală de sânge, dar esențială. Dacă valoarea ridică semne de întrebare, se continuă investigațiile prin RMN și alte metode specifice.

— Dar există și situații în care un nivel crescut de PSA să nu indice vreo problemă gravă?

— Sigur. Ați punctat foarte bine. Bărbații trebuie să rețină că trebuie să-și facă un PSA după vârsta de 45, hai să spunem 50 de ani, dar un PSA crescut nu înseamnă cancer de prostată. Un PSA crescut înseamnă ceva în neregulă la nivelul prostatei, care poate să fie o hipertrofie adenomatoasă, o inflamație cronică; toate infecțiile de la nivelul prostatei cresc nivelul PSA-ului. Un PSA mare nu înseamnă cancer de prostată, dar ne ridică un semn de întrebare și ne face să fim un pic mai atenți asupra acestui lucru.

3.000 de intervențiiendoscopice, laparoscopice si robotice a realizat doctorul Cristian Iatagan în cariera sa

— Și ca să mă duc în direcția cealaltă, un PSA normal ne absolvă de orice...

— În marea majoritate a cazurilor, sigur, în natură nimic nu este 100%, dar PSA-urile considerate normale în ziua de azi sunt acoperitoare până la următorul PSA, care de obicei se face anual.

Cristian Iatagan: „Un tratament local poate realmente vindeca cancerul incipient”

— Deci dacă ne iese PSA-ul normal, n-ar mai trebui să mai facem și alte analize legate de prostată?

— În principiu, este recomandat ca un bărbat fără nicio simptomatologie urinară — ca să iau cazul cel mai fericit — să treacă printr-un control urologic inițial, acesta însemnând acest PSA. Dar are sens și o discuție cu un urolog, fiindcă se completează cu analize de urină și cu o ecografie a aparatului urinar. După acest prim consult, în care lucrurile sunt stabile, urologul stabilește frecvența controalelor ulterioare, dar de cele mai multe ori este vorba doar de repetarea anuală a examenului PSA, care teoretic ar trebui făcut în cadrul analizelor anuale de sănătate.

- Spuneați că este foarte important că, dacă descoperim incipient cancerul, sunt șanse foarte mari de vindecare. Ce se întâmplă în cazul în care îl descoperim într-o fază mult avansată?

- Din fericire, chiar și în situațiile destul de rare în ziua de azi, în care un bărbat a neglijat mai mulți ani și ajunge diagnosticat într-un stadiu avansat, după stabilirea diagnosticului pozitiv — asta necesitând de obicei explorări imagistice suplimentare, gen RMN — este nevoie și de un examen histopatologic. Trebuie o confirmare prin analiză microscopică a unui fragment de prostată, care să confirme că există cancer. Luând scenariul cel mai grav, de cele mai multe ori e nevoie de un tratament sistemic, foarte eficient: tratament hormonal, eliberat de oncologul de oncologie medicală, inclus în Programul Național de Oncologie din România, deci gratuit. E vorba de o injecție la o lună sau trei luni și de pastiluțe orale. Este relativ ușor de tolerat, iar efectele sunt foarte bune — practic controlează boala pe termen foarte lung.

- Și este posibil ca, odată tratați, să revină problema?

- Când vorbim de vindecare, medical vorbind, lucrurile sunt privite altfel. O boală răspândită în organism, cum e un cancer avansat, de cele mai multe ori este ținută sub control o perioadă lungă, și în cazul cancerului de prostată tratamentele actuale îl controlează până când, practic, ajungem să facem altă boală de bătrânețe. Propriu-zis, “vindecare” e mult spus, dar boala este transformată într-o condiție cronică sau de vârstă. Când vorbim însă despre vindecarea cancerului de prostată cu adevărat, asta se întâmplă când este diagnosticat într-un stadiu localizat — adică la nivelul prostatei. Un tratament local, chirurgical sau radioterapie, poate realmente vindeca cancerul incipient.

Cristian Iatagan: „Cancerul descoperit incipient nu este o urgență”

- Am vorbit de cazul extrem, în care un bărbat descoperă târziu. Haideți să vorbim și de cazul în care află la timp. Care este protocolul din momentul în care află? Mă gândesc că prima reacție e de teamă.

- Sigur. O discuție despre cancer sperie pe oricine, cu atât mai mult pe un bărbat tânăr și altfel sănătos. Dar realitatea este diferită: în cele mai multe cazuri, cancerul de prostată se comportă ca o boală cronică, lentă și blândă. La un bărbat la care este descoperit incipient, există mai multe opțiuni terapeutice și aproape niciodată nu este o urgență. În cele mai multe cazuri, pacientul rămâne în același stadiu și peste o lună, și peste două. Tratamentul poate fi chirurgical — descoperirea precoce permite excizia completă a prostatei tumorale, oferind dovada că nu mai există celule tumorale. Poate fi radioterapie — celulele tumorale prostatice sunt foarte radiosensibile, iar radioterapia modernă are rezultate excelente. Există și tratamente complementare, dar simplificând: în formele localizate, pacientul poate fi vindecat prin chirurgie sau poate avea un control excelent al bolii prin radioterapie.

- Care este diferența între cele două metode?

- Din fericire, sunt două metode foarte bune, aplicate cu succes în România. Diagnosticul și tratamentul se fac în echipă multimodală. De obicei, diagnosticul este pus de urolog, care face biopsia și obține rezultatul histopatologic. Apoi urmează investigații de stadializare — scintigrafie osoasă, RMN — și, odată stabilită localizarea bolii, cazul este discutat într-o comisie multidisciplinară: urolog, radioterapeut, oncolog medical.

- Cine stabilește tratamentul cel mai potrivit?

- Împreună cu pacientul se alege cea mai bună metodă. Nu există o metodă universal “mai bună”. Fiecare are avantaje și dezavantaje și e potrivită pentru un anumit profil de pacient. Simplificat: pacienții tineri și cu stare generală bună, cu speranță de viață mare, sunt orientați spre chirurgie pentru vindecare completă. Pacienții cu boli asociate sau pentru care o intervenție chirurgicală nu e indicată sunt foarte bine tratați cu radioterapie, care asigură control excelent al bolii pe termen lung.

Cristian Iatagan: „Chirurgia laparoscopică asistată robotic este standardul de aur în cancerul de prostată”

- V-ați supraspecializat în chirurgie robotică. Cât durează o intervenție de acest fel și cât rămâne pacientul internat?

- Chirurgia laparoscopică asistată robotic este pasiunea mea și este standardul de aur astăzi în cancerul de prostată. Recuperarea este extraordinar de rapidă: aproape toți pacienții operați robotic sunt în picioare a doua zi, se alimentează, iar externarea se poate face după două-trei zile, uneori chiar a doua zi. În alte țări, precum SUA, se încearcă externarea chiar în aceeași zi, deși mi se pare un pic forțat.

- Care ar fi avantajul acestei intervenții?

- Avantajul principal nu este doar recuperarea minim invazivă, ci capacitatea de a păstra rezultatele funcționale — adică de a conserva țesutul sănătos astfel încât pacientul să revină la calitatea vieții pe care o avea anterior. Robotul chirurgical permite o precizie și o vizibilitate dincolo de limitele ochiului și mâinii umane: endoscop 3D HD, instrumente miniaturale, mișcări extrem de fine. În esență, robotul potențează chirurgul. Noi spunem că atunci când operăm robotic, în sală intră cea mai bună versiune a noastră.

- Este mult mai eficient, merge fix la problemă.

- Exact. Robotul chirurgical augmentă prestația chirurgului, oferind vizibilitate și precizie fără precedent, ceea ce face chirurgia mai sigură, mai flexibilă și mult mai eficientă.

10.000 este mediade cazuri noi de cancer de prostată care apar anual în România

Cristian Iatagan: „Limitările sunt, de obicei, ale pacientului, nu ale robotului”

- Cum arată un asemenea robot? Ca să glumin, nu cred că e unul ca în Terminator, nu?

- Sigur că nu. În esență, majoritatea sistemelor robotice din România sunt sistemele robotice Da Vinci, produse de Intuitive. Sunt de mai mult de 10 ani la noi în țară, iar în momentul actual sunt peste 20 de unități Da Vinci instalate. În ultimii ani au început să apară și alte sisteme robotice chirurgicale. Simplificând foarte mult, sunt niște mici brațe subțiri, cu instrumente milimetrice. Dacă vă imaginați două brațe minuscule, dar care au aceleași angulații ca mâinile umane - acelea sunt. Acestea intră prin incizii milimetrice în corpul pacientului. Imaginea din interior este obținută de o cameră la fel de mică, introdusă printr-o altă incizie. Camera oferă o imagine 3D HD, mult mărită.

- Ce rol are chirurgul?

- Instrumentele introduse în corp, care vin pe un braț robotic, sunt operate de chirurgul principal de la o consolă aflată în sala de operație, lângă masa pacientului. Chirurgul mișcă niște joystick-uri, iar robotul transferă mișcarea mâinilor sale către acele instrumente foarte fine și subțiri, care reproduc mișcarea în interiorul pacientului — dar filtrată și scalată. Practic, o mișcare mai amplă a chirurgului este tradusă într-o mișcare mult mai mică, mai fină și mai precisă în interiorul corpului, permițând o finețe superioară.

- Există și limitări ale chirurgiei robotice?

- Da. Deși majoritatea intervențiilor făcute laparoscopic sau deschis pot fi făcute și robotic, limitările sunt, de obicei, ale pacientului — nu ale robotului. În primul rând, stări de sănătate care nu permit anestezia generală. Uneori pacienții cu probleme respiratorii serioase nu pot beneficia de o operație laparoscopică, fie ea robotică sau convențională, și atunci e nevoie de chirurgie clasică. La ora actuală, în România și în lume, limitările sunt date în general de costurile materialelor consumabile, nu de costul robotului în sine.

Cristian Iatagan: „Costurile pot pleca de la 1.000–2.000 de euro și pot ajunge la 4.000–5.000 de euro”

- Asta voiam să vă întreb: care e diferența de cost între o operație convențională și una robotică?

- În principiu, consumabilele folosite într-o operație robotică variază în funcție de procedură și de câte brațe sunt utilizate. Costurile pot pleca de la 1.000–2.000 de euro și pot ajunge la 4.000–5.000 de euro. Evident, aceste costuri se adaugă la prețul total al operației pentru spital. Ne bucură faptul că există concurență pe piața roboților chirurgicali din România. Chirurgia robotică are deja peste 10 ani la noi, sunt peste 20 de sisteme da Vinci și au apărut și alte platforme. Unde există competiție, accesul devine mai larg.

- Acestea sunt prețurile în România?

- Da. În plus, în România există și se dezvoltă un Program Național de Chirurgie Robotică, prin care Casa de Asigurări de Sănătate acoperă parțial costurile unor intervenții robotice, atât pentru copii, cât și pentru cazuri oncologice. Este de apreciat că multe spitale au învățat să atragă fonduri prin programe de cercetare, achiziționând astfel roboți. Lucrurile evoluează bine, deși costurile rămân încă un impediment.

- Condițiile din România sunt aceleași ca în străinătate? Auzim des că trebuie să mergem la Viena, la Istanbul sau în alte locuri.

- În acest moment, în ceea ce privește chirurgia robotică, cel puțin în sfera urologică, nu există nicio intervenție care să nu poată fi făcută în România la același nivel ca în Europa sau America. Inclusiv recent s-au realizat transplanturi renale asistate robotic. Nu am în minte nicio procedură care să nu se poată face aici.

Cristian Iatagan: „Există roboți în toate marile centre universitare”

- Cât durează o intervenție robotică?

- De cele mai multe ori, timpul operator este de câteva ore, sigur, depinde de tipul operației. Tendința este să folosim robotul acolo unde este cea mai mare nevoie — în operații dificile, delicate, în spații mici, greu accesibile altfel. De aceea, chirurgia robotică se folosește frecvent în cazuri oncologice sau de reconstrucție. Nu partea robotică prelungește timpul, ci complexitatea operației în sine. Dar recuperarea este remarcabilă. Practic, dacă nu în prima zi, atunci în a doua zi după operație, toți pacienții sunt în picioare.

- Putem folosi acești roboți și în alte afecțiuni, nu doar la prostată?

- Bineînțeles. Cancerul de prostată este standardul de aur — probabil locul în care robotul își arată potențialul maxim. Dar toate operațiile care au un grad mare de dificultate sau delicatețe se pretează chirurgiei robotice. Un alt exemplu foarte bun este chirurgia tumorilor renale. În trecut, o tumoră renală însemna de multe ori scoaterea întregului rinichi afectat. Astăzi, chirurgia robotică a schimbat paradigma: tot mai des reușim să extirpăm doar tumora sau partea afectată, păstrând restul rinichiului sănătos.

Date despre cancerul de prostată în România

• Conform European Cancer Inequalities Registry / OECD — profilul “Country Cancer Profile 2025” — cancerul de prostată este unul dintre cele mai frecvente tipuri de cancer la bărbați în România, alături de cancerul pulmonar, colorectal și de vezică.
• În 2022, conform aceleiași surse, ponderea cancerului de prostată în totalul cancerelor diagnosticate la bărbați a fost ~ 20% în România (față de ~23% media UE).
• În raportul 2025, rata generală de mortalitate prin cancer (toate tipurile) în România rămâne peste media UE, și cancerul este a doua cauză principală de deces după bolile cardiovasculare.

- Care este percepția pacienților despre chirurgia robotică? Mai există teamă față de tehnologie?

- Da, dar mult mai puțin decât acum câțiva ani. Chirurgia robotică e prezentă în România de peste un deceniu și a ajuns la maturitate. Există roboți în toate marile centre universitare, iar pacienții sunt mult mai informați. Poate acum 10 ani, sau chiar acum 5 ani, exista o teamă mai mare. Astăzi, lucrurile au intrat în normalitate. Pacientul vede robotul ca pe un instrument extraordinar în mâinile unui chirurg.

Cristian Iatagan: „Este ca învățarea pilotajului unui avion”

- Înseamnă că nu simțiți o diferență în relația cu pacientul de când folosiți robotul?

- Nu, pacientul este pacientul meu, indiferent de tipul intervenției. Chirurgul se ocupă de pacient în permanență. Robotul este doar instrumentul pe care îl folosim în operațiile care beneficiază de această tehnologie, care este vârful chirurgiei actuale. Sigur. Un instrument fabulos, care ne-a schimbat și continuă să ne schimbe modul de lucru, dar, în esență, este un instrument în mâna chirurgului.

- Cât v-a luat să vă obișnuiți cu această metodă? Ce tip de antrenament presupune?

- Chirurgii care operează robotic sunt deja chirurgi formați în chirurgie clasică și laparoscopică. Majoritatea știu să facă operațiile și în manieră deschisă, și în manieră laparoscopică. Așa a fost și în cazul meu: după experiența în laparoscopie convențională, am trecut la cea robotică. Fără acest background, procesul ar fi mai dificil. Este ca învățarea pilotajului unui avion: cine vrea să zboare trece prin etape serioase, pentru că adevărata responsabilitate începe în momentul în care ridici avionul de la sol. La fel este și în chirurgia robotică.

- Care sunt aceste etape?

- Există o parte teoretică, despre funcționalitățile robotului. Apoi urmează multe ore de simulatoare — exact ca piloții. Apoi, câteva operații live sunt reproduse în laborator, pe modele biologice. Abia după această pregătire lungă — care înseamnă ani și sute de ore — chirurgul folosește robotul în operațiile reale.

- După ce ați obținut această abilitate, mai e nevoie să exersați sau devine reflex?

- Este ca mersul pe bicicletă, dar, la fel ca în aviație, există proceduri de menținere a abilităților. Robotul are simulatoare integrate, care permit exerciții periodice. Noi, cei care operăm zilnic, pierdem greu această abilitate, dar pauzele lungi pot fi compensate cu simulatoare. Tehnologia robotică este, de asemenea, un instrument excelent de învățare — operațiile pot fi filmate, transmise 3D și analizate.

Cristian Iatagan: „Nu există un program care să poată să înlocuiască chirurgul în medicină”

- Cam câte intervenții puteți face pe zi? Cât de obositoare este pentru creier?

- Chirurgia robotică a adus beneficii mari și pentru pacient, și pentru chirurg. Ergonomia este mult mai bună: dacă în laparoscopie chirurgul stă în picioare, în poziții incomode, uneori ore întregi, la robot stă pe scaun, cu mâinile și ochii perfect aliniați. Asta permite o stare mult mai bună și mai puțină oboseală. Numărul operațiilor pe zi nu e limitat de ergonomie, ci de complexitatea cazurilor pe care le abordăm robotic.

– Cum vedeți viitorul chirurgiei robotice, mai ales acum când s-a dezvoltat foarte mult inteligența artificială? Credeți că se va ajunge în punctul în care o intervenție să fie 100% robotică, fără intervenția unui om?

– Foarte greu de crezut lucrul ăsta, deși, sigur, evoluția tehnologiei este exponențială. Totuși, ce am văzut în ultimii 10-20 de ani nu mă face să ajung acolo. Dar toate beneficiile tehnologice sunt cumva încorporate și aduse. Nu există un program care să poată să înlocuiască chirurgul în medicină. Sigur, aplicațiile inteligenței artificiale în medicină sunt acolo. Sunt programe de inteligență artificială, spre exemplu, pentru interpretarea unor RMN-uri sau unor lame de anatomie patologică, foarte bune, sub supervizarea medicilor. În cadrul chirurgiei încă nu s-a ajuns acolo, dar roboții chirurgicali din ziua de azi au niște feature-uri care ne ajută să facem o chirurgie dincolo de ceea ce știam.

- Ne puteți da un exemplu?

- Există un sistem – firefly îi spunem noi – de imunofluorescență. Imaginea pe care o vedem este în culorile uzuale, dar putem, injectând substanțe fluorescente și folosind lumină near-infrared, să vedem structuri „din spate”. Ca să nu compar cu vederea lui Superman, dar asta se poate deja face cu robotul chirurgical. În plus, se pretează foarte bine la telemedicină, proctoring și chirurgie la distanță. Odată cu dezvoltarea roboților și a rețelelor 5G, deja de câțiva ani se fac operații la distanță. Există un chirurg cu robotul în sala de operație, pacientul este pregătit, dar chirurgul care operează se află la o altă consolă, uneori la mii de kilometri distanță, iar mișcările sunt reproduse în sub 500 milisecunde. Aceste operații prin telechirurgie sunt deja o realitate și, în plus, imaginea din timpul intervenției poate fi văzută și comentată de specialiști de oriunde, în timp real. Este un avantaj enorm.

– Dumneavoastră ați făcut asemenea operații la distanță?

– Nu, dar depinde foarte mult de conexiunea 5G, care trebuie să ofere o viteză foarte mare, și de securitatea hub-urilor. În Europa, în centrele mari și în cadrul congreselor, demonstrativ, se fac astfel de intervenții. Deocamdată, în România nu s-au făcut.

Cristian Iatagan: „Medicina viitorului va folosi tot mai mult AI-ul”

– Vorbeam de inteligență artificială și citisem niște previziuni: că vor dispărea anumite specializări, dar cei mai buni în domeniul lor nu vor dispărea niciodată, pentru că este nevoie de capacitatea umană. Sunteți de acord?

– Cu siguranță. Nu văd în viitorul apropiat – adică în următorii 10-20 de ani – o înlocuire a medicului. Inteligența artificială este un instrument extraordinar, de-abia acum înțelegem cum îl putem folosi util. Cu siguranță medicina viitorului va folosi tot mai mult AI-ul, care, pe baza imaginilor și a Big Data – o cazuistică de zeci de mii de imagini – poate să comunice chirurgului, de exemplu, cu o probabilitate de 80% că ceea ce vede este o tumoră renală. Ajută foarte mult, dar decizia terapeutică tot chirurgul o ia.

– Și ca să încheiem cu inteligența artificială: ați observat în rândul pacienților o orientare spre ChatGPT, de exemplu?

– În ultimul an, ChatGPT-ul sau ce doriți dumneavoastră a înlocuit Google Search. Pacientul care acum câțiva ani căuta pe Google, astăzi caută prin AI. Nu e un lucru rău: accesul la informație de calitate este benefic. Programele AI învață să ofere informații sigure și corecte, ceea ce e foarte bine. Sigur, poate deveni o avalanșă informațională, greu de gestionat de pacient, dar un pacient care caută informații este întotdeauna un pacient mai bun decât unul care refuză să se informeze. Rolul medicului este să-l ajute să navigheze prin informațiile esențiale și de calitate.

Emisiunea integrală cu Cristian Iatagan

– Am ajuns la final și aș vrea, în încheiere, să ne transmiteți un mesaj despre obiceiuri pe care le putem adopta pentru o sănătate oncologică mai bună.

– Referitor la sănătatea urologică, aș insista pe consumul suficient de lichide. Este specific urologiei și, din păcate, îl uităm des. Apoi, necesitatea unui consult urologic: orice bărbat în jurul vârstei de 50 de ani ar trebui să meargă la urolog. La fel și orice persoană care simte o neregulă urinară. Consultația urologică este accesibilă și simplă și poate clarifica rapid situația. Iar în privința stilului de viață, moderația rămâne baza pentru orice afecțiune.