Xabi Alonso pare depășit de toanele lui Vinicius, pe care tot Carletto pare să le poată pune la punct de dincolo de Atlantic.
„Dacă nu va fi 100%, prefer să iau pe altcineva la Cupa Mondială”, spune selecționerul Braziliei referindu-se la șeptarul Realului, pe care l-a pregătit la Madrid vreme de patru ani și cu ajutorul căruia a câștigat în acel răstimp tot ce se putea câștiga.
Fumegă paiele!
De câteva luni, Vinicius pare în război cu toată lumea, dar mai ales cu Xabi Alonso. Punctul culminant al relației lor electrice a fost atins la ultimul El Clasico (și primul al lui Xabi în calitate de antrenor al Realului), acel 2-1 cu Barcelona, din final de octombrie.
S-a vorbit mult mai puțin despre acea victorie decât despre țâfna brazilianului, care a făcut tărăboi atunci când a fost înlocuit. De atunci a trecut o lună și ceva, cei doi, antrenorul și jucătorul, și-au trimis frânturi de declarații care se doreau elegante, dar e clar că în spatele cuvintelor se zăreau paiele fumegând.
Foto: Imago ImagesSprânceana
În cei patru ani petrecuți împreună, Ancelotti l-a scos de nenumărate ori pe Vini de pe teren înainte de finalurile meciurilor. Normal, de regulă schimbi oamenii de atac. Dar niciodată năbădăiosul șeptar n-a cutezat să recurgă la circul din ultimul El Clasico. Nu-l lăsa personalitatea antrenorului. Pe Xabi, Vinicius l-a simțit slab.
La Ancelotti ajungea o sprânceană ridicată, aceea era echivalentă cu supărarea supremă. Și niciodată n-ar fi existat o lună și ceva de declarații de o parte și de cealaltă pe tema unui posibil conflict, pentru că Ancelotti, prin simpla sa prezență, nu permitea astfel de conflicte.
O declarație lămuritoare
Acum, de dincolo de Atlantic, Ancelotti mai antrenează pentru câteva minute Realul, deși a plecat de pe „Bernabeu” din mai. În cele câteva minute îl pune la punct pe Vinicius mai mult decât a reușit s-o facă Alonso într-o jumătate de an. Pur și simplu, cu vorbe meșteșugite, italianul îl amenință, practic, pe Vini că dacă nu-și bagă mințile în cap, nu-l selecționează la Cupa Mondială! A-și băga mințile în cap înseamnă și a-și asculta antrenorul de la club, se subînțelege.
Acel „ceva”
Xabi Alonso a fost un jucător bun, chiar mare (Real 5 sezoane, Bayern, Liverpool), e un antrenor la modă, pentru că n-ai cum să nu fii la modă când îi sufli titlul de sub nas lui Bayern, cu rafturile de farmacie de la Leverkusen. Dar pentru vestiarul Realului e nevoie de mai mult.
Minusul lui Xabi în acest moment nu e neapărat că a făcut trei remize consecutive nedemne de dimensiunea clubului, cu Rayo, cu Elche și cu Girona, pentru că puncte s-au mai pierdut și se vor mai pierde. Ci incapacitatea de a domina niște situații care la un club imens sunt mai dificile decât la „aspirine”.
Ca să fii antrenor la Real trebuie să ai acel „ceva” care să-l oprească pe Vinicius sau pe vreun alt zurbagiu (oricât de mare fotbalist ar fi!) să vină la margine și să facă pe precupeața cu tine. Acel „ceva” e, de exemplu, sprânceana ușor ridicată a lui Carlo Ancelotti.
{{text}}