Sorana Cîrstea, dezvăluiri emoționante despre cariera care se va încheia în 2026: „Nu m-a învățat nimeni cum să pierd” + cum a depășit momentele dure

Jucătoarea română Sorana Cîrstea (35 de ani, locul 43 mondial) a anunțat că 2026 la fi ultimul an al carierei. Fostul număr 21 WTA a vorbit pe larg în podcastul Tennis Insider Club despre începuturi, gestionarea succesului timpuriu, indicând care au fost antrenorii care au ajutat-o de-a lungul timpului și explicându-și decizia de retragere.

Pentru Sorana Cîrstea, una dintre jucătoarele române cu cel mai mare succes în ultimele decenii, finalul carierei se apropie. Ea a hotărât să-și mai acorde un sezon, 2026, pentru a se despărți în termenii proprii de tenisul competițional.

Decizia a surprins și nu tocmai. Va împlini 36 de ani în aprilie 2026 și are mult timp petrecut în circuit încă din adolescență. Despre cele mai interesante aspecte ale acestui interval fascinant a vorbit în cadrul podcastului Tennis Insider Club, găzduit de Caroline Garcia, fost număr 4 mondial, retrasă anul acesta din tenis, și soțul ei, Borja Duran.

Sorana a cunoscut un succes timpuriu în circuitul mondial: a disputat prima finală WTA la numai 17 ani, la Budapesta, în aprilie 2007. Apoi totul a fost urcare, culminând cu ceea ce multă vreme a rămas un reper: cel mai bun rezultat al ei într-un turneu de Grand Slam, sferturile de finală de la Roland Garros 2009.

Sorana Cîrstea: „19 ani, eram aproape locul 20 în lume, nu era rău deloc”

„19 ani, eram aproape locul 20 în lume, nu era rău deloc”, a cântărit jucătoarea română. „Apoi, la 20, a fost primul an în care am avut un pic de...”, a continuat Cîrstea, făcând un gest care indică o coborâre. „Pentru că atunci când ești junioară, mergi mereu în sus, sus, sus. Apoi intri la seniori și poate că în primul an te descurci extraordinar pentru că nimeni nu te cunoaște. Îi surprinzi pe toți. Ești nou intrată, nu ai așteptări. Nu există presiune. Ești nou venita la petrecere”, a continuat ea descrierea începuturilor în lumea profesionistă.

Sorana a indicat apoi că toată lumea începe să te studieze, că începi să pui mai multă presiune pe tine și că așteptările încep să se schimbe.

„La 20 de ani am avut primul sezon în care a trebuit să apăr rezultate. Și de atunci încolo au fost câțiva ani dificili până când m-am regăsit”. De unde această pierdere a busolei? Pentru că de când avea 4 ani a știut doar cum e să câștigi. „Nu m-a învățat nimeni cum să pierd sau cum să gestionez înfrângerile. Aceasta a fost pentru mine, la începutul carierei, cea mai mare problemă”, a recunoscut ea.

În cele câteva sezoane de tatonări și învățare, s-a maturizat, a spus Cîrstea în același podcast. „Am încercat totul astăzi? Mi-am făcut treaba? Am luptat? Aș fi putut să fac mai mult? Nu. Atunci OK. Adversara a fost mai bună decât mine azi. Hm, ai voie să și pierzi, și celelalte fete muncesc din greu”, e revelația avută în cele din urmă.

De asemenea, fostul număr 21 mondial a afirmat că și-a dorit să fi știut cât de lungă îi va fi cariera. „Anul următor va fi al 20-lea și ultimul pentru mine în circuit. Niciodată nu mi-am închipuit că voi fi jucătoare profesionistă timp de 20 de ani. Dar, încă o dată, sunt recunoscătoare pentru această călătorie”, a subliniat ea.

În anul următor celui în care a decolat, atingând poziția a 21-a în clasamentul mondial – care a rămas și până în prezent clasarea ei de vârf – Cîrstea se gândea deja la Top 10: „acesta era pasul următor”.

Sorana Cîrstea și momentul dur: „Acum sunt ușor de antrenat, la 20 de ani nu era așa”

Nu s-a întâmplat așa, dimpotrivă, au venit înfrângerile pe care nu a știut cum să le gestioneze. „M-am simțit ca o ratată că nu eram deja acolo, sus. De asemenea, am avut în perioada aceea antrenori care nu au știut cum să se descurce cu mine din punct de vedere emoțional”.

În continuare, Sorana a vorbit despre relațiile cu tehnicienii cu care a lucrat și cum s-a raportat la ei odată cu trecerea anilor. „Am fost mereu destul de dură pentru că sunt perfecționistă și pun multă presiune pe mine. Lucrurile s-au îmbunătățit în timp, acum sunt ușor de antrenat, o bucurie pentru antrenor. Dar la 20 de ani nu era așa”, a mărturisit românca.

„Uneori mă uit în urmă și mă simt prost din cauza unor lucruri care s-au întâmplat. În același timp, sunt recunoscătoare față de cei care au avut răbdare cu mine. Nu m-am purtat așa cu intenții rele. Doar că nu știam cum să mă comport altfel, înțelegi?”, a accentuat ea.

Un episod nefericit din anii următori a fost însă și semnalul de trezire. Anul era 2015, ea avea 25 și o accidentare dură la umărul drept. A stat nouă luni pe margine, însă, stând pe canapea și urmărind meciurile de la US Open, a realizat că își dorește să fie acolo, să joace la acel turneu, „indiferent de rezultat”.

Accidentarea și antrenorul care i-au schimbat viziunea

Acea accidentare a schimbat totul în mintea ei. „Am fost norocoasă să am un antrenor român atunci, care a venit la momentul potrivit”, a spus Sorana, referindu-se la Marius Comănescu. „El m-a învățat cum să trăiesc, nu doar cum să joc tenis”, a adăugat, oferind un exemplu revelator.

„Dacă aveam un antrenament prost sau pierdeam un meci, nu ieșeam la cină. Lui nu-i păsa, spunea: «Mergem să cinăm. Încă nu s-a întâmplat nimic pentru mâine. Soarele va fi tot sus, pe cer. Ne antrenăm. Și dacă pierzi, și dacă bați, tot va trebui să ne antrenăm. Restul rămâne la fel». M-a ajutat să înțeleg că viața înseamnă mult mai mult decât un rezultat. Și să mă bucur de fiecare zi”.

Până atunci, toată viața mea însemna tenis, nu mai știam altceva. Nu aveam viață personală. Până la 25 de ani nu-mi luasem nicio vacanță. A fost o relație de iubire-ură – Sorana Cîrstea

Sunt norocoasă pentru că eu iubesc tenisul. Am multă pasiune și dragoste și am descoperit mai târziu în carieră că de aceea am rămas atât de mult în circuit, pentru că pot juca având un zâmbet pe chip – Sorana Cîrstea

Sorana Cîrstea și antrenorii cu care a lucrat și au impresionat-o

Cîrstea a spus că i-ar plăcea să ajute copii după ce se va retrage. „Vreau să dau ceva înapoi pentru că eu nu am avut pe nimeni când eram mică. De asemenea, venind din România, o țară mică, nu am avut atât de mulți jucători și multă experiență în tenis. Nu am avut un mentor, cineva care să mă ghideze”, a subliniat ea.

„Am fost suficient de norocoasă în cariera mea să pot lucra cu antrenori precum Darren Cahill sau Thomas Johansson, pentru mine, ei sunt cei mai buni. Și nu au fost doar antrenori incredibili, ci de asemenea persoane extraordinare, mă bucur că am avut șansa de a petrece timp alături de ei”, a dezvăluit Sorana.

3titluri WTA are Sorana Cîrstea în palmares: Tașkent 2008, Istanbul 2021 și Cleveland 2025

Ea a indicat o afirmație comună a celor doi: aceea că antrenezi diferit o femeie față de un bărbat. „Abordarea este diferită. Partea emoțională este diferită, felul în care pui problema. Este important să ai lângă tine pe cineva care se poate adapta”.

Cu Cahill a colaborat în anii 2010, perioada în care românca a făcut parte din adidas Player Development Program. Atunci a reușit și cel mai important rezultat al ei într-un turneu WTA 1000, finala de la Toronto, pierdută în fața Serenei Williams. În ce-l privește pe Johansson, ei au lucrat din toamna lui 2022 până în februarie 2024, timp în care Cîrstea a disputat al doilea sfert de finală major al carierei, la US Open 2023, a jucat semifinale la Miami și „sferturi” la Indian Wells.

Sorana Cîrstea: „Nu mă așteptam să joc după 30 de ani, vedeam linia de sosire”

De ce 2026 va fi ultimul an al carierei? „Am scris timp de două zile mesajul pe care l-am postat. Multă lume mă întreba: «Ești sigură că vrei să faci asta? Ai avut un an grozav»”, a început explicația Sorana. Apoi a repetat ceva ce a spus și într-un interviu pentru GSP din luna iulie, că s-a gândit de ceva timp la acest moment și anume din perioada pandemiei, când a împlinit 30 de ani în izolare.

„Nu mă așteptam să joc după 30 de ani, vedeam linia de sosire, de aceea am început să savurez totul, fiecare lucru mic, fiecare moment. Și am început să joc mai bine. Jucam liberă. De aceea acești ultimi doi ani au fost o bucurie absolută pentru mine, dar și o lecție de viață. Că, indiferent ce faci, trebuie să faci cu bucurie. Da, există presiune, trebuie să găsești partea pozitivă. Așa am mers de la an la an, dar cu decizia prezentă în minte de mult timp. Acum însă, indiferent cum voi juca, 2026 va fi ultimul an”, a punctat jucătoarea română.

„Am fost crescută cu ținta de a fi numărul unu, de a câștiga Grand Slam-uri. Am avut o carieră frumoasă, dar nu am reușit aceste lucruri. A trebuit să muncesc ca să fiu împăcată cu acest lucru și să nu simt că am eșuat. Am regrete, cred că aș fi putut să fiu mai disciplinată, aș fi putut să ascult mai mult, să lupt mai bine. Sunt multe lucruri pe care aș fi putut să le fac mai bine, dar sunt împăcată. Nu pot schimba trecutul, doar prezentul”, a explicat ea.