Ioan Sdrobiș, cunoscut antrenor din anii '90 și început de 2000, a murit azi, la vârsta de 79 de ani. Leo Doană, unul dintre jucătorii talentați din frumoasa echipă a lui Sdrobiș de la CSM Reșița, a povestit mai multe momente speciale cu fostul lui tehnician.
Leontin Doană (55 ani), fostul play-maker al rossonerilor, „Milanul de Banat”, cum li se zicea celor de la CSM Reșița la finalul anilor '90, se numără și el printre jucătorii care spun că „nea Nelu Sdrobiș mi-a influențat foarte mult și în bine cariera. A fost un dur blând, dar ca un părinte pentru noi”.
Acum, Leo este antrenor la grupa U19 a celor de la CSM Reșița și urmărește atent cariera fiului său, Ianis (18 ani), cel care a început deja să se remarce la echipa de seniori a celor de la Steaua.
Leo Doană: „N-am uitat de «fondantele» lui”
Pe Doană l-a afectat vestea că fostul său antrenor, „Părintele” Sdrobiș, a decedat în această dimineață. Își amintește că „nea Nelu a venit la noi imediat după promovare, în '97. Și cu el am avut un prim tur de campionat foarte bun, am terminat pe 7, deși eram o echipă mică, nou-promovată. Ca antrenor l-am avut vreo trei ani. Era dur, ținea la pregătire și la disciplină, ne «omora» la antrenamente.
N-am uitat de «fondantele» lui, așa le zicea la turele de teren și la reprizele de sprinturi. Tactic lucra mai puțin, dar fizic ne pregătea «beton». De aceea am și putut face față rigorilor primului eșalon. Însă în afara terenului chiar ne vorbea ca un părinte”.
Leo Doană: „Nea Nelu m-a pus căpitan la Reșița și așa am rămas”
Când îl întrebi despre amintiri cu Ioan Sdrobiș, prima care îi vine în minte este de la un meci cu FC Național, în deplasare: „Seara, m-a chemat la el în cameră și mi-a zis, «Domnul Doană, vreau să te pun căpitan de echipă!». M-am panicat un pic, că erau alții mai bătrâni la echipă și nu știam cum or să reacționeze.
I-am zis: «Or să zică băieții că sunt „sifonu'” matale la echipă». A râs, dar mi-a zis că luase deja decizia. Că vrea să mă pună în valoare și m-a avertizat că «O să fie televiziunile pe tine!». Și așa am rămas, căpitan, vreo trei ani. Chiar mi-a dat încredere, iar băieții, colegii, n-au avut nicio problemă cu asta”.
Ioan Sdrobiș a promovat U Cluj în prima divizie în 1992, apoi s-a trezit dat afară din cauza intervenției universitarilor din Consiliul de Administrație / foto: Arhivă GSP„Când câștigam, era fericit, când pierdeam, ne acuza că l-am trădat!”
Leo mai spune că cel mai rău era după înfrângeri: „Atunci ne acuza pe toți că l-am trădat. Mai ales pe noi, cei mai vechi și care jucam cel mai mult. Eu, că aveam personalitate, mă mai luam cu el în gură, ne mai certam. Noi îi spuneam că nu există așa ceva, ne făceam și cruce, el nu ne credea.
Mai ieșeam nervos din vestiar. Dar după aceea îi trecea. Punea foarte mult suflet. Păi, eu n-am mai văzut așa ceva. Se trezea la 5 dimineață și se ducea la primărie, să vorbească să ne ude terenul, să îl tăvălugească, să avem toate condițiile de joc. Aveam la vremea aia gazon bun ca pe marile arene din București”.
Doană a mai spus că „Sdrobiș a fost ca un tată pentru mulți dintre noi. Îmi aminteasc cum l-a promovat pe Cristi Chivu, fundaș stânga, la un meci la Bacău, în deplasare. La ședința de pregătire a jocului mi-a zis: «Domnu' căpitan, dacă dai gol, te aștept la bancă, poți să-ți dai șortul jos și eu te pup, de față cu toată lumea».
L-am avertizat că vin la bancă, dacă se întâmplă. Râdea. Am câștigat cu 1-0, chiar eu am dat gol, dar nu m-am dus la bancă... Era cu totul alt om când câștigam, când ne vedea că alergăm, că sufocăm adversarul. Mare antrenor! Dumnezeu să-l odihnească!".
{{text}}