S-a supărat ca văcarul pe sat

Meciul Craiova-CFR de duminică, terminat 1-1, a demonstrat că fotbalul e uneori nedrept. În sensul în care, deși superioară la toate capitolele (11-2 la șuturi pe poartă, posesie 62% etc), Universitatea a trebuit să se mulțumească cu un singur punct. Și să rămână în afara podiumului, pe locul 4. O dată în plus s-a dovedit că în fotbal nu hotărăsc meritele și impresiile, ci golurile.

În ciuda dominării și a ocaziilor de gol, Craiova n-a reușit să câștige deoarece a întâlnit un portar, Otto Hindrich, aflat într-o zi de grație. Inspirat, dar și norocos, acesta a intervenit în 3-4 rânduri providențial, el fiind, de departe, MVP-ul partidei.

Pe rând, au irosit ocazii imense Bancu, Teles, Nsimba, Anzor, Romanchuck, Etim, Houri și, în prelungiri, în 90+4, din nou, Romanchuck, fundașul ucrainean care a reluat din apropiere pe lângă poarta goală!

Lesne de dedus din această enumerare că Universitatea a atacat și a ratat cu jucători din toate compartimentele.

Spre necazul celor 23.000 de fani de pe „Oblemenco”, și șansa l-a ajutat pe Hindrich. Ca atare, nici Bancu et Co și nici antrenorul portughez cu nume de scriitor celebru (acela însă brazilian), Coelho, n-ar trebui arătați cu degetul.

N-a fost să fie, poate că golurile vor apărea joi, în confruntarea cu Sparta Praga din Conference League, succes!

Într-un moment delicat pentru gruparea clujeană, rătăcită spre coada ierarhiei, egalul din Bănie a venit ca o gură de oxigen. Chiar ca un cadou nesperat, menit să dezmorțească, să anime, o echipă ce continuă să-și caute ritmul din sezoanele precedente și nu-l găsește.

Dacă va întârzia să se pună pe picioare, vicecampioana en titre riscă să nu prindă play-off-ul, aflându-se în prezent la 13 lungimi de locul 5 (FC Argeș). Iar pentru ocuparea locului 6 (Oțelul), ultimul, va concura cu FCSB, luptă ce se anunță la baionetă, care pe care.

Redescoperindu-și vocația, Louis Munteanu, golgheterul din stagiunea trecută, a adus egalarea în minutul 51, deschisese scorul T. Băluță în 37, după care a oferit o scenă ciudată. De neînțeles.

Nu doar că nu s-a bucurat, când Pancu intrase, entuziasmat, până la jumătatea terenului ("centralul" Szabolcz Kovacs s-a prefăcut că nu-l vede!), ba chiar i-a respins pe coechipierii ce alergaseră să-l felicite și să-l îmbrățișeze!

De parcă ei, Camora ori Muhar, Cordea ori Hindrich, ceilalți, ar fi fost vinovați că Neluțu Varga nu l-a lăsat pe el să se transfere toamna asta peste hotare. Ca și când colegii săi ar fi avut vreun cuvânt de spus când patronul s-a opus plecării sale în Franța ori în altă parte.

Imaginându-ne că avea motive să fie supărat, de presupus că avea, nu astfel trebuia să se manifeste. Să mă scuze Louis, dar s-a supărat ca văcarul pe sat, sigur cunoașteți povestea.