Cătălin Chirilă (27 de ani), campion european în proba de canoe simplu 1.000 m, a avut un 2025 cu multe emoții negative, dar se concentrează pe sezonul care vine. Canoistul a povestit cum, în ultimii 400 de metri ai cursei în care a câștigat pentru a treia oară la rând titlul european, a văzut negru în fața ochilor.
Cătălin Chirilă încheie un 2025 cu multe provocări. Este anul în care a căutat confirmare și poate alinare pentru ce s-a întâmplat la Jocurile Olimpice de la Paris, dar în care spune că a răzbit datorită curajului de a lua decizii și de a vâsli chiar și când corpul i se împotrivea.
A început pregătirea pentru acest sezon în octombrie 2024 cu Marcel Glăvan, fost canoist, vicecampion olimpic în 1996 în proba de dublu 1.000 m și campion mondial în cea de patru, 1.000 m, în 1995 și 1996. Lucrurile nu au funcționat, Cătălin Chirilă simțind nevoia unei separări. A continuat pregătirea cu Florin Scoică, fost kaiacist, vicecampion mondial în kaiacul de patru pe distanțele de 200 și 400 de metri în 1994.
În luna iunie, Cătălin Chirilă a cucerit al treilea titlu european consecutiv în proba de canoe simplu 1.000 de metri, învingându-l pe Martin Fuksa, campionul olimpic, chiar la el acasă, la Racice. A zâmbit, a urcat pe podium, s-a izolat de tot și de toate când i-a fost cântat imnul, dar acel aur spune că a fost un dar de la Dumnezeu, pentru că nu se simțea pregătit.
2 medaliia cucerit Cătălin Chirilă la Campionatele Europene de la Racice, aur la 1000 metri și bronz la 500
Iar senzațiile sale nu aveau să fie contrazise. La Campionatele Mondiale a încheiat cursa de 1.000 de metri pe locul al patrulea, iar în cea de 500 de metri nu a prins finala A. Prezent din 2022 pe podiumul mondial fără întrerupere, Cătălin Chirilă încheia sezonul știind unde s-au produs fisurile.
Din luna octombrie a început pregătirea pentru anul 2026. Vremea blândă i-a permis să se antreneze pe apă până în decembrie, iar acum este într-un cantonament la Cheile Grădiștei. Pentru Cătălin Chirilă, drumul către Jocurile Olimpice de la Los Angeles începe de anul viitor, forul internațional care guvernează acest sport venind cu o nouă abordare privind calificarea pentru întrecerea olimpică. După un 2024 în care a fost la pământ, ratând finala olimpică, și după un 2025 în care lucrurile nu au stat cum și-a dorit el, Cătălin Chirilă privește cu încredere spre anul care vine.
- Cătălin, unde te găsește acest final de an?
- La Cheile Grădiștei, avem trei săptămâni de cantonament, pe 20 decembrie ne întoarcem la Snagov. Am reușit să ne antrenăm bine începând cu luna octombrie. De atunci și până pe 1 decembrie, aproape în fiecare zi am reușit să ieșim pe apă, ceea ce e îmbucurător.
Cătălin Chirilă în cantonamentul de la Cheile Grădiștei
- Pauză de Sărbători aveți?
- Da, vin sărbătorile, ne vom relaxa, dar nu în totalitate, o să fie mai mult o perioadă de antrenamente de descărcare, vreau să mă mențin. Ianuarie va fi… încă nu știm cum va fi, de fapt, luna, dar, în principiu, cred că ne vom antrena în BAC. O să vâslim în interior, pe un bazin temporar cu apă. Și sper că, din februarie, pentru a prinde continuitate de ieșit pe apă, vom merge în Turcia, în cantonament, unde am mai fost. Cam asta e așa pentru început. Urmează un an greu, un an plin de competiții, plin de noutăți.
- Și cum a fost anul ăsta așa pentru tine, dacă stai să te uiți în urmă?
- A fost un an foarte reușit. Oricine m-ar întreba îi răspund același lucru, pentru că veneam după episodul Paris, nu a fost unul foarte plăcut, multă lume mă vedea în genunchi și poate mulți credeau că nu mă voi ridica prea curând. A fost o cădere destul de bruscă la pământ acolo, la Jocurile Olimpice. Revenirea mea s-a întâmplat la Campionatele Europene, dar a fost posibilă datorită curajului pe care l-am avut și datorită încrederii pe care mi-au acordat-o oamenii din jurul meu; până la urmă, despre asta e vorba.
- Care sunt aceștia?
- Domnul antrenor Florin Scoică a avut încredere în mine, a avut încredere să meargă cu mine, să ne pregătim în continuare, și rezultatul a fost confirmarea pe care probabil o așteptam cu toții, că, de fapt, Paris a fost un accident. Din punct de vedere al pregătirii și al antrenamentelor, nu a fost un an tocmai reușit, pentru că s-au produs schimbările acelea de staff tehnic. Nu m-am înțeles sau nu am fost pe aceeași lungime de undă în ceea ce privește pregătirea cu antrenorul care a venit după Paris.
- Cum așa?
- Mai pe scurt spus, a venit în mediul în care mă pregăteam deja, în trecut reușind să obțin titluri mondiale, europene, și nu a încercat să se adapteze oarecum la ce făceam eu până atunci. Mi-a schimbat cu totul mediul în care trăiam, nu doar cel în care mă antrenam. Totul pentru mine a fost schimbat, am simțit că nu a fost eficient și a trebuit, cam de la 1 martie, să produc ruptura.
- A fost inițiativa ta?
- Da, a fost inițiativa mea în mare parte. Am avut sprijinul inclusiv al Comitetului Olimpic, adică au înțeles că nu mă simt bine la antrenament și că această colaborare nu duce într-o direcție pozitivă. Domnul antrenor Florin Scoică a avut încredere în mine și a fost principalul om care a mers cu mine odată cu această decizie. Și, da, de aceea spun că a fost un an bazat pe curaj, pe încredere. Dar, în linii mari, cel mai important factor a fost curajul, că am avut curaj să luăm atâtea decizii și să mergem înainte.
- Deci pregătirea ta de la început de sezon a fost afectată?
- N-a fost ceea ce trebuia. Neavând toți acești factori, pe care nu prea vreau să-i privesc ca pe o scuză, nici nu prea voiam să vorbesc neapărat despre ei, dar, real vorbind, cred că m-aș fi putut pregăti mai bine, iar acest lucru s-a simțit. În prima parte a pregătirii, când era nevoie să ne antrenăm partea de bază, partea care îți oferă longevitatea într-un an competițional, nu a fost ce trebuie. Eu n-am mai reușit să ajung la Campionatele Mondiale într-o formă bună; cel puțin, de fapt, eu am simțit și la Campionatele Europene că nu am fost într-o formă prea bună.
- Acolo ai câștigat cu sufletul, ca să zic așa.
- Da, eu am zis că victoria de la 1.000 de metri a fost de fapt un dar de la Dumnezeu, să-mi ofere, să-mi demonstreze că, de fapt, locul meu nu e acela de la Paris, ci ce a fost până atunci. De fapt, eu sunt acolo, în top, și, până la urmă, am câștigat acolo al treilea titlu consecutiv în simplu. Pentru mine a fost un lucru mare asta, că de patru ani, pentru că un an nu s-a ținut proba de 1.000, domin această probă la nivel european.
- Practic ai aceiași adversari, adică nu sunt foarte mulți schimbați și la Mondiale.
- Da, și după aceea l-am auzit pe domnul antrenor zicând că e un lucru foarte important să vii după Paris, să mergi la campionul olimpic acasă, în Cehia, și să-l învingi. Era destul de dificil și, totuși, s-a întâmplat chestia asta. Am numit victoria ca pe un dar de la Dumnezeu de asta. Nu știu dacă am mai tras vreodată cum am tras în cursa aceea. Atât de greu să-mi fie. Dacă aș încerca să descriu ce am simțit, pentru ca oricine să înțeleagă, este că, în ultimii 400 de metri din 1.000, eu am văzut întunecat în față. Un astfel de moment de hipoxie, în normalitate, poate interveni în ultimii 100 de metri.
Cătălin Chirilă: „Trebuie să fii una cu barca”
- Păi și cum ai scos-o la capăt?
- Pur și simplu. Nu știu cum am scos-o la capăt, dar am avut tărie de caracter, nu m-am pierdut. Și mi-am văzut de ce am învățat eu să fac mai bine în barcă. Până la urmă, eu de fiecare dată am zis că e vorba de măiestrie în barcă înainte de toate. Trebuie să fii una cu barca, să nu o încurci, și eu cred că asta am făcut. Am reușit să nu o încurc atunci, în momentele grele. La Mondiale nu mi-a mai ajuns. Au fost mai mulți factori, de fapt, care au dus la o evoluție ceva mai slabă în competiția aceea, însă principalul factor, cred, a fost pregătirea, care nu s-a desfășurat tocmai cum trebuia.
7 medalii europeneare în palmares Cătălin Chirilă: trei de aur, una de argint, trei de bronz.
- Care trebuia să fie cu punct final acolo la Campionatele Mondiale, nu?
- Da, am și vorbit cu domnul antrenor de-a lungul pregătirii. Spuneam că ne imaginăm, eu știu, anul competițional acum ca pe un circuit cu jaloane, cu obstacole, și încercăm să mergem printre jaloane. Încercăm să nu ne împiedicăm și să ajungem la punctul final, oricare ar fi rezultatele. La Campionatele Europene stilul meu competitiv și-a spus cuvântul, dar nu m-am mai dus, ca la alte Campionate Europene, să câștig. M-am dus acolo să văd ce va ieși, ce voi face. Am simțit la un moment dat că o să fie bine, nu știam că va fi aur, nu puteam să mă bat cu pumnii în piept ca altădată. Au fost dăți în care am simțit că se poate câștiga, dar la Campionatele Mondiale am simțit că sunt ceva mai slab pregătit față de cursele precedente și trebuie să subliniez că m-am simțit mai slab pregătit inclusiv față de cursa de la Paris. Am fost departe de forma aceea fizică.
Cătălin Chirilă: „Nu m-am regăsit în schimbările propuse”
- Poate asta te-a și influențat, totuși, că te gândeai că nu ești pregătit la Mondiale?
- Eu cred că da, cred că m-a influențat, pentru că simțeam, de-a lungul pregătirii, că nu am ajuns la forma maximă. În canoe e despre a simți apa, despre a simți lovitura. Simțeam că nu mă regăsesc acolo. Lovitura mea se schimbase, pentru că lucrasem inclusiv la detaliile tehnice care, pentru mine, s-au dovedit a fi mai puțin eficiente. Poate sunt un sportiv atipic din punct de vedere tehnic și mi se potrivește altceva.
- Despre ce este vorba?
- Am făcut o mică schimbare în care nu m-am regăsit, începând cu pregătirea din toamnă pentru următorul an. Acum am început să lucrez deja la tehnică, adică la revenirea la lovitura pe care o știam, la lovitura care s-a dovedit a fi foarte eficientă, lovitura cu care am devenit campion mondial și european, și e clar pentru mine lovitura cea bună, iar abordarea, strategia curselor, e una bună.
- Astea te-au deturnat?
- Toate astea au dus la un an competițional dificil, un an competițional, așa cum spuneam cu domnul antrenor, pe care l-am jalonat. A mers destul de bine, eficient, nu ne-am împiedicat pe drum, dar, cum spuneam mai devreme, nu a fost cel mai bun campionat mondial. Au fost multe emoții negative, s-a și plâns, au fost încercări emoționale multe. Mi-am dat seama din timp că o să merg la Campionatele Mondiale și nu o să primesc confirmările pozitive pe care le caut și că nu o să fie bune. Într-un final mi-am dat seama, datorită curajului pe care l-am avut, că drumul meu nu s-a încheiat. A fost doar un pas. Am făcut un pas puțin greșit acolo, la Jocurile Olimpice, dar mergem înainte, cu mai multă încredere.
- A fost complicat, venind și după Jocurile Olimpice, să ai și perioada asta? Cred că e greu de gestionat din punct de vedere al psihicului…
- Ar fi fost poate mult mai greu dacă nu i-aș fi avut pe acești oameni lângă mine, care au avut cu adevărat încredere în mine. Și, când spun asta, mă refer la toți oamenii din staff, oamenii cu care m-am pregătit până atunci, plecând de la maseur, de la kinetoterapeut, la antrenorul secund, care la ora actuală e principal, domnul Florin Scoică, soția mea, care a fost în staff și a văzut în permanență evoluția mea. Pe lângă ei, toți ceilalți oameni care au văzut Paris ca pe un accident m-au ajutat să trec foarte ușor peste asta și să nu mă scufund în emoțiile negative. Acum, sigur, a fost destul de greu; mi-ar fi fost mult mai ușor să am un plan de pregătire cu care să mă înțeleg și să fie totul roz de la început.
5 medalii mondialeare în palmares Cătălin Chirilă: două de aur, două de argint și una de bronz.
- Cât de greu a fost?
- Am trăit destul de multe emoții negative din octombrie până în martie, până au realizat toți cei care puteau lua o decizie cu adevărat, în sensul unei schimbări. A durat ceva timp și m-a afectat atunci, pe moment, însă a fost doar atunci o stare emoțională destul de urâtă. Dar, imediat cum s-a schimbat placa, ne-am revenit, a fost totul în regulă. La un moment dat, poate mulți credeau că am căzut psihic după episodul Paris și, de acolo, că nu mai merge pregătirea. De fapt, se căutau soluții pe ambele planuri, cum era și normal. Eu încercam să-mi dau seama dacă este greșit ceva în planul de pregătire sau de ce nu mi se potrivește. Alți oameni căutau la mine greșeala. Poate, din partea mea, era o gestionare greșită a emoțiilor.
Încerc să mă regăsesc întru tot, de la lovitură până la, eu știu, abordarea antrenamentelor
– Cătălin Chirilă
- Ai mai schimbat ceva, faci mai multă sală sau chestii de genul ăsta? Alimentație? Ai mai schimbat lucruri?
- Trebuie să recunosc că devin tot mai atent la alimentație, pentru că sunt mulți oameni cu care am discutat despre acest factor, care, cu siguranță, este unul important, care influențează foarte mult performanțele sportive. Încerc să fiu foarte atent la ce mănânc înainte de fiecare antrenament. Schimbări în pregătire nu prea am făcut. Mă bazez pe planul de pregătire pe care l-a gândit domnul antrenor Florin Scoică. Până la urmă, la bază stă încrederea; domnul antrenor știe să mă ghideze într-un an care se anunță a fi unul foarte lung, un an cu mai multe competiții decât în anii precedenți.
- Sunt Campionate Europene, Mondiale și Cupe Mondiale, nu?
- Sunt nevoit să particip la toate cele trei Cupe Mondiale, plus Campionatele Europene și Mondiale, pentru că fiecare competiție va cântări cu un punctaj pentru calificarea la Jocurile Olimpice de la Los Angeles 2028.
Calendarul competițional 2026 pentru Cătălin Chirilă
8–10 mai – Cupa Mondială – Szeged (Ungaria)
14–17 mai – Cupa Mondială – Brandenburg (Germania)
10–14 iunie – Campionate Europene – Montemor-o-Velho (Portugalia)
9–11 iulie – Cupa Mondială – Montreal (Canada)
26–30 august – Campionate Mondiale – Poznan (Polonia)
- Deci s-a schimbat un pic sistemul de calificare?
- Da, fiecare competiție pe care ai menționat-o, desfășurată între 2026 și 2028, aduce un punctaj. Eu trebuie să mă duc, să-mi fac treaba, să concurez, să privesc fiecare competiție ca pe un test de verificare, intermediar până la cele importante. De fapt, Cupele Mondiale le văd ca pe niște evaluări, iar de acolo stația finală a acestui an sunt Campionatele Mondiale.
Cătălin Chirilă: „Iubesc locul 1 și să mi se cânte imnul”
- Te-ai gândit la începutul pregătirii din octombrie că urmează încă un an, că trebuie să o iei de la capăt, poate să te întrebi ce-ți mai aduce acest an după doi ani complicați și plini de provocări?
- Nu m-am gândit neapărat la ce îmi poate aduce următorul an, ci mă întreb de fiecare dată ce mă motivează, știind că mă așteaptă greul, cel din toamnă, cu antrenamentele de anduranță, dar și cel al emoțiilor din competiții. După părerea mea, oricât de experimentat sau oricât de valoros ești ca sportiv, emoțiile nu-ți dispar.
- Și ce-ți răspunzi când te întrebi?
- Mă gândesc la sentimentele pe care ți le oferă victoria. Îmi place foarte mult. Eu sunt o fire foarte competitivă, adică există competiție în orice, dacă e nevoie. Și îmi place atât de mult sentimentul victoriilor; chiar dacă până acum am trecut și prin succese, și prin competiții ceva mai neplăcute, mereu caut acele sentimente plăcute. De multe ori am spus că îmi doresc să fiu pe primele trei locuri în cursele în care particip. Cred că am început să conștientizez că locul unu este, de fapt, cel special și cel pe care îl iubesc; deja am ajuns la nivelul în care iubesc să mi se intoneze imnul.
- Dar asta nu îți aduce și presiune?
- Nu neapărat. Dacă vine din partea mea, asta nu reprezintă o presiune. E doar o dorință. Dacă vine de la altcineva, care îmi spune că trebuie să câștig, poate aș putea-o privi ca pe o presiune, dar, atâta timp cât vine din interiorul meu și eu reușesc să-mi gestionez emoțiile care vin din interior, dorința asta de a câștiga nu e presiune.
- Așa…
- Am trecut prin atât de multe etape în cariera sportivă, încât pot spune că nu mă mai mișcă chiar orice. Adică am fost și la pământ la Paris. Și atunci, nu doar eu mi-am spus, sau mi-au spus-o și prietenii apropiați: sunt acum la pământ, mai jos de atât nu mai am unde merge. E simplu, trebuie să mă ridic și să merg înainte. Am primit atât de multe exemple, exemple de viață, exemple care m-au motivat și m-au făcut să merg înainte cu fruntea sus.
- De asta e frumos sportul, că îți dă tot timpul o șansă?
- Da, există acea șansă, acea revenire în noile competiții și te întorci din nou și din nou și te pui la start cu, poate, aceiași adversari. De-a lungul timpului nu prea s-au schimbat adversarii la simplu. Ne revedem cam aceiași sportivi. Ne studiem, ne cunoaștem tot mai bine.
- Ești încrezător?
- Da, chiar sunt încrezător pentru sezonul acesta. Dacă sezonul trecut l-am început cu stângul, bine, l-am început cu dreptul și, ușor-ușor, am mers mai mult pe stângul. Dar acum chiar am început bine. Ne încheiem cantonamentul de munte, ne petrecem sărbătorile, fac acea săptămână de descărcare și îmi doresc să vin cu forțe proaspete pentru luna ianuarie, pentru că mă așteaptă un 2026 dificil.
{{text}}