Curiozitate şi dor

După mai bine de două luni fără fotbal, 8.000 de rapidişti au venit să-i vadă pe conchistadorii lui Peseiro

"Rapid nu se schimbă, aşa cum marea nu capătă culoarea ochilor iubitei comandantului de vas!", le-a strigat Păunescu celor 8.000 de oameni din tribune. O ştiau şi ei şi-au arătat-o şi aseară. Cu Şumudică sau Julio Cesar pe gazon, cîntecele au rămas aceleaşi pe Giuleşti. Şi stadionul, la fel, plus uzura zecilor de ani, plus mii de locuri închise de teama unui cutremur fatal pentru arena bătrînă.

Podiumul a fost umplut de străini, primiţi cu speranţe şi aplaudaţi. Excentricul Pitbull şi-a vînturat mîinile în tonul scandărilor împotriva Stelei, a salutat tribunele ţopăind. Manea, Damaschin , Năsturescu, numele pomenite de Copos în discursurile cu care-şi argumentează "farmecul vieţii", priveau de pe margine.

Crainicul i-a zis Dumitru lui Emil Dumitriu, după ce pronunţase perfect numele transferurilor sud-americane. "A fost mai tehnic şi decît Dobrin!", au ţipat rapidiştii mai în vîrstă. Impresionat ca de o jucărie nou-nouţă şi strălucitoare, Taher a coborît pe teren şi s-a înclinat în faţa echipei, pe ritmul imnului cîntat de Victor Socaciu.