Sistemul olteano-lusitan 1-7-2-1

Până la arbitraj sau ghinion, meciul de la Atena s-au pierdut pentru că pe bancă a stat un tip care a crezut că fotbalul înseamnă să te joci de-a cazematele.

De ce renumita publicație britanică se numeșe Four-Four-Two și nu Seven-Two-One? Simplu! Pentru că sistemul 4-4-2 înseamnă practic filosofia fotbalului englez, în timp ce sistemul 7-2-1 nu înseamnă nimic.

Exprimarea tehnico-tactică a fotbalului nu-l cunoaște, n-a auzit de el. Dacă va fi ca el să fie brevetat vreodată, atunci va trebui să poarte numele lui Filipe Coelho, vizionarul care a vrut să-l aplice pe post de zid de apărare, dar cazemata s-a năruit și a picat peste el.

Marele zid oltenesc

După futuristele și neînțelesele schimbări la care a procedat (începând din minutul 66, imediat după ce grecii au redus din handicap la 2-1), echipa a ajuns să întâmpine ultimele minute de prelungire în următoarea alcătuire: Isenko - Mora, Mogoș, Romanchuk, Screciu, Stevanovic, Badelj, Bancu - Crețu, Houri - Assad.

Adică:

• nu mai puțin de cinci fundași centrali: Mogoș, Romanchuk, Screciu, Stevanovic, Badelj
• un închizător în fața lor, Alex Crețu
• un volante rătăcit, Houri
• un vârf și mai rătăcit, Assad, care nu mai atinsese mingea de vreo jumătate de oră.

Jucând așa, cum să nu vină adversarii peste tine? Ce semnal dai când tu scoți oamenii de atac (mai ales pe Cicâldău și Baiaram) ca să bagi alte și alte cărămizi pentru ridicarea cazematei?

A constatat sau i s-a spus?

În primul său meci pe banca olteană, cel cu FC Argeș, consecutiv plecării lui Mirel Rădoi, Coelho a aliniat patru fundași (doi stoperi) așa cum procedează 99,99 la sută dintre antrenorii portughezi din fotbalul mare. Meciul acela a fost câștgat, dar imediat după aceea, în toate partidele care au urmat de-atunci încoace, a folosit trei stoperi.

A constatat el că e mai eficient acest sistem, pe care în Portugalia nu-l practică absolut nimeni? Sau poate că i s-a spus că lotul a fost structurat pentru acest sistem tactic, achiziționându-se stoperi peste stoperi… I s-o fi spus de trei fundași centrali, dar nu de cinci, câți a îndesat el în teren la Atena!

Cazul Vida

Oltenii se plâng (și imaginile cu ciorapul însângerat al lui Assad îi susțin cumva) că în minutul 4 Domagoj Vida trebuia să primească nu doar cartonaș gaben pentru intrarea la atacantul palestinian, ci să fie eliminat.

Poate că da, intrarea a fost cam ”între”, sau ”de portocaliu”, cum se mai spune. Dar vedeți cum a jucat Vida, la 36 de ani, restul meciului! Un fundaș central care ia cartonaș galben în minutul 4, e, practic, neutralizat. Vida însă a fost cel mai bun de pe teren!

Cazul Assad

Nouarul oltenilor a fost singurul jucător al liniilor din față care n-a fost înlocuit. Acum, la aproape 24 de ore după meci, Coelho o fi citit cifrele lui Assad? Iată-le:

• două șuturi (unul blocat, unul afară)
• o minge jucată cu capul
• un dribling încercat (dar nereușit)
• 37 de atingeri de balon (prin comparație, Vida a avut 72)
• două atingeri în careul advers (Vida a avut 4, fundaș fiind).

Cum să ții pe teren până la fluierul final un jucător cu asemenea cifre? Doar pentru că a dat niște goluri prin iulie-august și a transformat penaltyul cu Mainz?! Cum să nu-l încerci pe mult mai puternicul Nsimba?

Sunt întrebări la care ”alchimistul” de pe bancă trebuie să răspundă, nu să ne spună că el nu înțelege de ce s-a prelungit meciul atâta. Ca să aibă timp să facă el toate prostiile din lume, de-aia!