Cum a ajuns naționala României, cu Mircea Lucescu în lot, să joace un amical în Congo, în Ajun de Crăciun, la ordinul lui Ceaușescu

Legenda Mircea Lucescu a încetat din viață la vârsta de 80 de ani. Gazeta scoate la lumină un episod mai puțin știut din debutul carierei sale de fotbalist, din perioada în care visa, încă, la marea performanță.

În plin Război Rece, când diplomația se făcea adesea prin gesturi simbolice și alianțe neobișnuite, sportul devenea un instrument extrem de util. Nicolae Ceaușescu a înțeles rapid acest lucru și l-a folosit constant pentru a deschide uși, a întări relații și a-și urmări interesele economice.

Așa se explică și una dintre cele mai bizare deplasări din istoria echipei naționale a României: un meci jucat în inima Africii, chiar în Ajunul Crăciunului, pe 24 decembrie 1967.

Motivul din spatele amicalului? România recunoscuse independența Republicii Democrate Congo în 1966, iar un an mai târziu regimul de la București a decis să facă un gest de susținere față de noul stat african, condus de Mobutu Sese Seko. RD Congo și-a câștigat independența față de Belgia cu șase ani mai devreme, în 1960.

Relația personală dintre cei doi lideri, ambii dictatori izolați politic, începea să prindă contur. Iar fotbalul a fost ales drept limbaj comun. La acea vreme, relația dintre cei doi era bine documentată, una de amiciție reciprocă.

„Tricolorii”, trimiși de Ceaușescu în Congo pentru un amical... în Ajun de Crăciun!

Astfel, pe 24 decembrie 1967, la ora locală 16:00, naționala României intra pe gazonul stadionului „Tata Raphael” din Kinshasa, capitala Republicii Democrate Congo, cunoscut inițial drept „Stade Roi Baudouin” sau „Stade du 20 Mai”, în momentul în care „tricolorii” s-au aventurat în centrul Africii pentru partida neconvențională.

Conform relatărilor vremii, termometrul sărea bine de 45 de grade, orașul situându-se la câțiva pași de Ecuator, iar aproximativ 30.000 de spectatori asistau la un eveniment exotic chiar și pentru standardele vremii. Adversara? O selecționată tânără, care în aproape două decenii de existență nu reușise să se impună într-un meci internațional.

Pentru români, Crăciunul s-a petrecut sub soarele african. Printre cei prezenți atunci se afla și un foarte tânăr Mircea Lucescu, actualul selecționer al primei reprezentative, aflat la început de drum în glorioasa sa carieră fotbalistică, parte dintr-o generație care avea să marcheze fotbalul românesc.

România a aliniat o echipă solidă, condusă de pe bancă de Angelo Niculescu, cu nume importante ale vremii: Narciz Coman, Mihai Ivăncescu, Ion Barbu, Dan Coe, căpitanul echipei, Mircea Sasu, Vasile Gergely, Octavian Dincuță, Dumitru Dumitriu, Ion Pîrcălab, Mihai Mocanu, Ion Ionescu, Tiberiu Kallo sau Gheorghe Grozea.

Meciul s-a încheiat 1-1, Sasu deschizând scorul rapid, în minutul 10, iar gazdele egalând pe final, prin Kimudu, în minutul 75. Rezultatul a fost perfect „potrivit” pentru context: nimeni nu trebuia să piardă, nimeni nu trebuia să câștige. A fost un joc amical în adevăratul sens al cuvântului, mai degrabă o demonstrație de bunăvoință politică decât o confruntare sportivă. Un „biscotto”, cum ar spune un fan al fotbalului din „Cizmă”.

Partida de la Kinshasa a fost doar începutul. După acel episod, Ceaușescu a vizitat Congo, Mobutu a fost primit la București, iar relațiile dintre cele două state s-au intensificat. Studenți congolezi au venit la studii în România, în timp ce specialiști români au plecat să lucreze în Africa, inclusiv în sectorul petrolier.

Cine a fost Mobutu Sese Seko

Mobutu Sese Seko a fost unul dintre cei mai controversați lideri africani ai secolului XX, conducând Zairul (astăzi Republica Democrată Congo) între 1965 și 1997. Ajuns la putere printr-o lovitură de stat, Mobutu și-a construit un regim autoritar bazat pe cultul personalității, control total asupra instituțiilor și o rețea vastă de corupție. Deși a promovat ideea de „autenticitate africană”, schimbând numele țării și al său, realitatea era marcată de sărăcie extremă și abuzuri.

Regimul său a fost susținut în timpul Războiul Rece de puterile occidentale, care îl vedeau ca pe un aliat împotriva comunismului. Totuși, imaginea sa a fost afectată de numeroase acuzații, inclusiv zvonuri persistente de canibalism, niciodată confirmate oficial, dar intens circulate în presa internațională și în relatările adversarilor politici.

După peste trei decenii la conducere, Mobutu a fost înlăturat de rebeli și a murit în exil în 1997, la Rabat, Maroc, lăsând în urmă o țară devastată economic.

Cariera inegalabilă a lui Mircea Lucescu

• Mircea Lucescu a făcut primii pași în fotbal la Dinamo București, echipă de care se leagă cea mai mare parte a carierei sale. A mai evoluat la Știința București și Corvinul Hunedoara.

• Ca jucător, a câștigat 6 titluri de campion și o Cupă a României, toate cu Dinamo.

• De-a lungul carierei de antrenor, le-a pregătit pe Corvinul, echipa națională a României, Dinamo, Pisa, Brescia, Reggiana, Rapid, Inter, Galatasaray, Beșiktaș, Șahtior, Zenit, naționala Turciei și Dinamo Kiev.

• A câștigat 36 de trofee în cariera de tehnician: de 9 ori campionatul Ucrainei, de 8 ori Cupa Ucrainei, de 7 ori Supercupa Ucrainei, de 3 ori Cupa României, de 2 ori campionatul României, de 2 ori campionatul Turciei, precum și Cupa UEFA, Supercupa Europei, Supercupa Rusiei și Cupa Anglo-Italiană.