Cartea scrisă de argentinienii Pablo Brescia și Mariano Paz - în esență doi profesori universitari de limbă spaniolă, cu interese largi în tot ceea ce se califică drept pop culture - vorbesc despre cel mai iubit fotbalist al planetei, Diego Armando Maradona, decedat în 2020, la 60 de ani, din perspectivă sociopolitică, religioasă și antropologică, stabilind vectorii complecși ai „fenomenului Maradona”.
Volumul „Diego Maradona: Un studiu sociocultural”, publicat de editura Vellant, reprezintă de fapt o lucrare științifică și documentată despre existența și semnificația „Maradonismului” - felul în care un singur om a influențat întreaga umanitate în timpul vieții sale, dar și după ce aceasta a luat, în mod tragic, sfârșit.
Publicată în Argentina în 2023, când lumea procesa trecerea figurii lui Diego Armando Maradona de la realitatea biologică la nemurirea simbolică, această lucrare nu este o desfășurare a performanțelor sportive a fostului fotbalist sud-american.
Cei doi autori nu văd în Maradona doar geniul de pe teren, ci un adevărat „nod cultural” în care se intersectează politica, religia, identitatea națională argentiniană și spectacolul mediatic, pe care fotbalistul l-a oferit și pe stadion, dar și în afara lui.
Incontestabil, Maradona face parte dintre eroii contemporaneității - prin „faptele de vitejie”, prin decădere și prin finalul tragic - , iar autorii consistentului volum au strâns mai multe teorii de la cercetători din diverse domenii pentru a încerca să explice cum un singur om a putut genera o asemenea admirație colectivă, vecină cu fanatismul și capabilă să dea naștere unei mitologii moderne, în care fostul număr 10 al „naționalei” Argentinei și ai clubului italian Napoli și-a câștigat locul incontestabil în viață, dar și dincolo de moarte.
De ce „D10S” a însemnat mai mult decât o pereche de picioare fermecate
În primul rând, Brescia și Paz vorbesc despre rolul lui Maradona ca simbol politic al „Sudului Global”. Celebritatea lui Maradona a anulat tendința de marginalizare a celor defavorizați - nu doar în Argentina natală, ci și în Napoli, sau, de fapt, mai ales în Napoli.
Diego a ațâțat revolta care mocnea în sudul sărac și batjocorit al Italiei, față de nordul prosper. Prin victoria lui Napoli în Serie A, cei asupriți și-au câștigat dreptul să se ridice, să aibă un cuvânt de spus, să echilibreze cumva prin fotbal balanța pe care banii și privilegiile sociale nu o putuseră echilibra.
Cercetătorii au analizat și simbolismul corporal al fostului fotbalist - fie „Mâna lui Dumnezeu” din meciul împotriva Angliei de la CM din Mexic 1986, fie „Golul Secolului” din aceeași partidă, ambele considerate acte de artă, dar și de răzbunare politică, prin prisma războiului din Insulele Malvine. Dar s-au aplecat și asupra aspectelor grotești ale trupului fostului fotbalist, unde vedete deveniseră dependența de droguri și obezitatea, înlocuind forța sportivă și ambiția de învingător.
Autorii nu au lăsat deoparte nici felul în care Maradona a influențat religia lumii, venind dintr-o țară extrem de catolică. Brescia și Paz examinează „Iglesia Maradoniana” (Biserica Maradoniană), la început o parodie a dimensiunilor spirituale care s-a transformat într-o religie cât se poate de reală pentru zeci de mii de oameni care l-au idolatrizat și venerat pe Maradona ca pe adevăratul lor Dumnezeu.
Acești oameni, cu religia lor improvizată pe marginea stadioanelor, l-au tranformat într-un Dumnezeu paralel, trezind astfel filonul fanatismului ritualic și ridicându-l pe argentian la rangul de zeu al timpurilor noastre.
Maradona a devenit, inevitabil, și parte a culturii populare, cu avantajele sale universale - de la documentarele lui Emir Kusturica și Asif Kapadia până la referințele din filmele lui Paolo Sorrentino, Maradona are valențe de muză pentru creatorii din diverse domenii. E adevărat că uneori antieroii prind la public mai bine decât protagoniștii cuminți și nepătați, iar Maradona a oferit întotdeauna „material” creatorilor pentru film sau literatură.
Una peste alta, volumul demonstrează cum Maradona a „contaminat” cu „argentinitate” o lume întreagă, păstrându-și, în același timp, rădăcinile în cartierul nașterii sale, în ciuda faptului că la un moment dat era, de departe, cel mai faimos om de pe planetă, mai iubit decât figurile de la Hollywood, mai cunoscut decât președintele Americii, mai respectat decât Papa.
Pe de-a-ntregul său volumul abordează perspective sociologice dintre cele mai diverse, el reușește să răspundă într-o măsură mulțumitoare dilemei următoare: cum de un om absolut imperfect a ajuns să fie atât de iubit de semenii săi?
Portretul lui Maradona este pictat aici din perspectiva științelor sociale, luându-l drept obiect de studiu absolut unic, dar și disecabil în complexitatea sa, prin contribuția lui majoră nu doar la istoria fotbalului, ci la istoria contemporană a umanității care a învăpțat (greu) să balanseze binele și răul din persoana lui Diego, iubindu-l cu fanatism și urându-l violent, după propria-i asemănare.
{{text}}