Fostă speranță, rătăcită în anonimat, a revenit în forță în 2025: „A contat și că m-am căsătorit. Visul meu e naționala, am doar 27 de ani, nu 35!”

Unul dintre jucătorii pentru care 2025 a însemnat un an de excepție este și Valentin Costache (27 ani), căpitanul celor de la UTA, care se numără printre golgheterii Superligii.

A fost o promisiune a fotbalului românesc. Dar, cumva, a rătăcit drumul și în ultimii ani a intrat într-un con de umbră, lăsând mereu senzația unui fotbalist cu potențial, dar care se irosește. Acum însă, atacantul arădenilor e cu totul schimbat, devenind și principalul marcator al echipei sale.

Recunoaște chiar și el că „nu, nu eram mulțumit de mine, deși și atunci făceam totul ca la carte. Eram profesionist, mă pregăteam mereu la maxim, dădeam totul la antrenamente. Doar că la meciuri, în momentele importante, acolo, în ultimii 20 de metri, unde contează pentru un atacant, îmi pierdeam luciditatea și nu-mi ieșea mai nimic".

Își amintește că, "de exemplu, la Rapid, făceam totul bine, dar nu am reușit să marchez. Acum, când stau să mă gândesc, îmi dau seama că îmi lipsea liniștea în fața porții, mă precipitam.

Chiar mai vorbeam de curând cu nașul meu, George Țucudean, care îmi spunea și el că înainte nu eram așa, ca acum. Că îmi lipseau alea 2-3 secunde de concentrare, de luciditate în fața porții. Dar că acum sunt mult mai bine".

Valentin Costache, revitalizat: „La UTA am simțit că au încredere în mine!”

Revirimentul lui Costache a venit odată cu transferul la UTA, în campionatul precedent. Dar nu de la început, ci mai spre finalul sezonului regulat, când a început să apară mai des pe tabela de marcaj.

Iar în acest campionat a redevenit atacantul care promitea să fie la începuturi, când atrăgea atenția la Dinamo, în urmă cu 8-9 ani.

Crede că „experiența acumulată, maturitatea care a venit cu anii, toate cele prin care am trecut m-au ajutat să devin cel care sunt azi. Și acest an, 2025, e de departe cel mai bun al carierei mele.

N-aș putea spune că a fost un moment special, ceva care să fi produs un restart. A contribuit și faptul că m-am căsătorit, că sunt tăticul unui băiețel minunat, Ryan Ioan, de doi ani și cinci luni.

Câteodată mă gândesc și eu, mă întreb ce s-a schimbat. Și cred că cel mai important a fost și că am simțit de la început că oamenii de aici, de la Arad, mă apreciază. Venisem pentru un an la UTA și terminasem contractul în vara anului trecut. Jucasem cu nea Mircea Rednic, nu pot să mă plâng, și chiar s-a simțit. Dar am marcat numai 6 goluri tot sezonul.

Acum, în vară, a venit Adrian Mihalcea și mi s-a propus un alt contract, pe încă doi ani. Și asta m-a făcut să simt că sunt important pentru această echipă. Și te gândești că toată încrederea asta trebuie s-o întorci cumva. Cred că de aici a pornit totul.

Plus, cum am mai spus, experiența acumulată, faptul că m-am maturizat, că nu mai sunt un puști. Și am ajuns să mă bucur de fotbal, fiindcă am și liniștea asta oferită de familie, de copil, vezi altfel viața, ești mai responsabil, mai asumat".

N-a fost totul mereu roz la UTA. Rememorează că "am avut și jocuri mai slabe, iar domnul Mihalcea chiar m-a ajutat. A fost și dânsul atacant, mi-a spus unde greșeam, aveam discuții. Erau lucruri pe care eu le vedeam altfel, dar mi-am dat seama că trebuie să dau mai mult.

Odată cu anii, chiar am devenit mai calm, mai detașat, văd jocul altfel. Până acum nu aveam acest calm, liniștea asta. Uite, anul ăsta, meciul de acasă cu Csikszereda (0-0) a fost cel mai greu moment pentru mine, în plan personal. N-am jucat deloc bine, n-am ajutat cu nimic, nici în atac, nici în apărare.

Am avut atunci și o discuție separată cu «Mister». Mi-a zis că își dorește mai mult de la mine. Dar momentele bune, frumoase, au fost mult mai multe în acest sezon. Acum sunt fericit, sunt sănătos și e clar că din acest motiv am mai multe reușite!".

„Banderola te responsabilizează și mai mult!"

Încă din sezonul trecut, Valentin Costache a fost desemnat de Mircea Rednic să poarte banderola de căpitan, în meciurile în care Benga lipsea. Iar acum o poartă chiar mai des. Valentin spune că "eu sunt la fel și cu banderola de căpitan și fără ea.

Dar faptul că o porți chiar te face mai responsabil, să îți asumi mai mult în timpul jocului, să dai cumva un semnal echipei, mai ales când e greu. De asta sunt cu atât mai mândru de realizările mele din acest an, 10 goluri, dintre care 8 în campionat, plus 3 pase decisive. Și sper să continui așa și la reluarea sezonului".

Spune că "la noi, la UTA, toți, de la antrenor până la femeia de serviciu, suntem modești și ambițioși. «Mister» trăiește la maximum fiecare meci, ne transmite de pe bancă dorința asta de a nu ceda. Noi nu suntem Messi sau Ronaldo, dar avem ambiția asta să nu renunțăm. Am revenit de două ori de la 0-3 și asta nu e puțin lucru.

Eu mai glumesc cu Alin Roman și îi spun că doar el e Messi. Dar calitatea noastră e că suntem muncitori, iar atmosfera în vestiar este super. Nu vorbim despre obiective. Ne propunem doar să câștigăm meci de meci. Și dacă victoriile vor continua să se lege, da, normal că sperăm la mai mult.

Chiar și la play-off. Dar încă e devreme de spus, suntem 5 echipe în 3 puncte. Peste încă 5 etape aș putea spune dacă avem cu adevărat șanse să prindem un loc de play-off".

Sală, saună și bazine cu apă rece

Valentin Costache este un împătimit al pregătirii fizice. Lucrează aproape zilnic la sala de forță. Nu doar la echipă, înainte de antrenament, dar și suplimentar. "Îmi place să merg la sală, să am grijă de mine, inclusiv la ce mănânc.

Trebuie să ai grijă de tine, de corpul tău. E puterea ta, munca ta, arma ta. Vin printre primii la antrenament și încep cu 45-60 de minute la sală. După antrenament merg acasă, stau cu familia, mă odihnesc, apoi mă duc iar la sală, la Gemisport, sala nașului Țucudean.

Acolo mai lucrez cam o oră și jumătate. Plus că fac saună și apoi direct baie în bazinul de afară, cu apă rece. Nu e greu, primele 30 de secunde sunt mai dificile, după care te obișnuiești. Dar pentru mine e important.

Dacă am meci sâmbătă, fac asta de luni până joi. Și dacă se întâmplă să treacă o zi și să nu fac asta, mă simt vinovat că nu m-am dus. Devine un mod de viață, iar eu simt că mă ajută asta".

"Mă mai gândesc la națională, nu am renunțat la visul meu!"

Ultima apariție importantă a lui Valentin Costache la echipa națională a fost la "tineret", în noiembrie 2020, la meciul cu Danemarca, când a marcat în remiza (1-1) care a dus echipa lui Adrian Mutu la turneul final continental. După aceea, în 2021, a mai bifat două apariții pentru România U23.

Valentin Costache oftează lung când îl întrebi dacă se mai gândește la echipa națională: „Normal că nu am renunțat, e visul meu! Am doar 27 de ani, nu 35! Dar, sincer, știu că este foarte greu să ajung la naționala mare, unde sunt jucători foarte valoroși, capabili să facă diferența.

Am trecut și eu prin multe în cariera asta. Și cel mai greu a fost când n-am putut să merg la acel turneu final U21, după ce dădusem golul care ne-a asigurat calificarea. Am avut ghinion, am făcut COVID și, chiar dacă am încercat toate tratamentele, n-am reușit să ies negativ la timp, ca să ajung acolo.

A fost greu să văd turneul final al colegilor de la televizor. Dar poate că și asta m-a întărit, m-a făcut să fiu cel de azi, mai liniștit, să privesc lucrurile altfel. Și nu renunț la visul acesta, de a ajunge la națională!".

"Mă înțeleg foarte bine cu fanii. Ne-au fost mereu alături, ne însoțesc și în deplasări. Mă mai opresc pe stradă, mă felicită când iese bine, mă mai și ceartă când nu câștigăm, dar așa este la fotbal. Important e că ei știu că eu dau tot ce am pe teren. Și echipa la fel. Că uneori nu ne iese, asta e altă poveste. Dar în acest sezon lucrurile merg bine, suntem acolo, sus, și cred că putem ajunge și mai sus"

Valentin Costache, căpitan UTA

"Sărbătorile le petrec acasă, n-am plecat nicăieri, stau liniștit cu familia, cu băiatul, care e deja înnebunit după minge. Pentru 2026 îmi doresc să fim sănătoși, iar eu să continui la fel! Fiindcă asta este cheia succesului, să ai constanță. Eu mă bucur de fotbal, să ajut echipa, să marchez"