Christ Afalna (27 de ani), atacantul celor de la Hermannstadt, a acordat un interviu pentru GSP.ro. A povestit despre copilăria dificilă din Camerun, începuturile în fotbal, șocul venirii în România și cele mai grele momente din cariera și viața sa.
Afalna a ajuns în România în 2019, la Şomuz Fălticeni, fără să știe nimic despre țară. Vorbește despre primii bani din fotbal, plecarea de acasă la 16 ani, șocul cultural, dar și despre cel mai dureros moment al vieții sale, când și-a pierdut mama.
VIDEO | Christ Afalna, povestea fotbalistului venit din Camerun: „Nu știam că există România”
Afalna spune că deși viața în Camerun nu a fost ușoară, copilăria rămâne una dintre cele mai frumoase perioade.
Părinții nu l-au susținut inițial să joace fotbal, tatăl considerând că sportul nu oferă un viitor sigur. Mama a fost cea care l-a ajutat în secret.
- Bună, Christ! Cum era viața ta în Camerun, cum a fost copilăria ta?
- A fost frumoasă, dar și destul de grea. Viața nu era ușoară tot timpul, însă erau perioade foarte frumoase, fără griji, fără supărări, când doar copilăream. În acele momente nu te gândești la probleme, trăiești normal, te gândești doar la lucrurile simple din viață. Pentru mine, copilăria a fost foarte, foarte frumoasă.
- Când ai început să joci fotbal? Te-au pus părinții sau cum ai ajuns să joci?
- Nu, părinții mei nu voiau să joc fotbal, pentru că spuneau că fotbalul e pentru bandiți. Adică oameni care fură. Tata îmi spunea mereu: „Mai bine te duc la școală și acolo poți să te descurci bine”. Eu nu voiam să joc fotbal, dar mama mea, pe ascuns, îmi dădea bani să-mi cumpăr echipament, adidași, ca să pot merge la fotbal.
- Și ce s-a întâmplat mai departe?
- Când am ajuns la liceu, la 15–16 ani am jucat în Liga a 3-a din Camerun și atunci am început să câștig bani din fotbal. De acolo s-a declanșat tot drumul meu ca fotbalist.
- Cum te descurcai la școală?
- Mergeam ca orice elev. Stăteam două ore și apoi plecam de la școală ca să merg să joc fotbal cu colegii mei sau la antrenamente cu Academia. Sincer, deloc nu-mi plăcea școala!
- Ai practicat doar fotbal sau ai încercat și alte sporturi?
- Nu, doar fotbal. M-am gândit puțin la tenis, doar de plăcere, dar fotbalul a fost mereu obiectivul meu.
- Mai ții minte ce ai făcut cu primii bani din fotbal?
- Primii bani au fost 300 de euro. I-am luat în mână, m-am dus direct acasă și i-am arătat mamei mele. I-am spus: „Uite, acesta este primul ban pe care l-am câștigat din fotbal!”. I-am lăsat 200 de euro și am luat 100 de euro cu mine. Era perioadă de sărbătoare. După aceea, în fiecare săptămână veneam acasă, lăsam bani și plecam. De la 16 ani am plecat de acasă. Nu mai locuiam cu părinții.
- Când ai făcut primul pas spre fotbalul din străinătate?
- Am plecat din Camerun în 2019. Am început în România în iulie 2019. M-am stabilit la Fălticeni, în zona Moldovei.
„Nici nu știam că există România!”
- Cum a fost începutul?
- Acolo am început să văd adevărata realitate a fotbalului. Mi-a dat încredere în mine, pentru că am văzut multe lucruri diferite față de Camerun. Atunci mi-am spus: dacă nu reușesc aici, înseamnă că am greșit ceva în viața mea. Am muncit foarte bine timp de șase luni, apoi a venit pandemia și nu am mai putut juca tot sezonul. Totuși, am reușit să dau șase goluri. Am fost în probe la Metaloglobus, dar nu am fost luat. Am stat două săptămâni acasă, apoi m-a sunat impresarul să vin la Slobozia. De acolo a început tot parcursul meu.
- Ce știai despre România când ai ajuns?
- Nimic! Absolut nimic. Nici măcar nu știam că există o țară ca România!
- Care a fost primul impact?
- Apartamentele. Erau foarte diferite față de Camerun. La noi nu există blocuri, majoritatea oamenilor stau la case. Apoi drumurile, orașele, totul era diferit. Mâncarea foarte diferită față de Camerun. Noroc că există orez și paste. Cu timpul m-am obișnuit cu mâncarea, cu orașul și cu țara. Sunt aici de aproape șapte ani și mă simt foarte bine. Cunosc multă lume, vorbesc zilnic cu prieteni și colegi.
- Cum e iarna pentru tine?
- La început a fost foarte grea, foarte urât. E prea frig. Dar m-am obișnuit, la fel ca voi, românii.
Moartea mamei l-a făcut aproape să renunțe la fotbal
- Ce-ți lipsește cel mai mult din Camerun?
- Mama mea. Dacă era lângă mine, eram cel mai fericit om.
- A fost cel mai greu moment din viața ta să o pierzi?
- Da. A fost cel mai greu moment. Nu am putut să rezist, dar Dumnezeu mi-a dat putere să continui. A fost aproape să renunț de tot la fotbal, pentru că ea era sufletul și forța mea.
- Era cel mai mare susținător al tău?
- Da. Mă înțelegea foarte bine. Orice îi spuneam, nu comenta. Îmi spunea doar: „Dacă asta vrei, du-te și fă”. Mulțumesc lui Dumnezeu pentru ea! Știu că acum se simte bine acolo și asta mă liniștește.
- Ce alte momente grele ai avut?
- Salvarea de la retrogradare cu Slobozia. În 2020, am jucat barajul cu Reșița. Era foarte greu, echipa era jos, toată lumea credea că vom retrograda din Liga a 2-a. Dar ne-am unit, am luptat și ne-am salvat la baraj. Am marcat și eu golul decisiv. A fost un moment extrem de greu.
- Ce-ți place să faci în afară de fotbal?
- Am multe pasiuni. Îmi place mult să mă uit la filme, să citesc din când în când și să joc pe PlayStation, ca să-mi mai schimb gândurile. Mă uit la multe filme. Recent am văzut Prison Break și Titanic. Citesc mai ales pentru viață și foarte mult din Biblie. Nu merg la biserică aici, dar acasă citesc din când în când.
- Ai un verset din Biblie care te ghidează?
- Nu unul anume, dar înainte de fiecare meci am ritualul meu, citesc și mă concentrez.
- Ai superstiții înainte de meciuri?
- Nu. Pentru mine nu există superstiții. Trebuie să faci ce e corect și Dumnezeu te va ghida.
- Ce idoli aveai când erai copil?
- Pirlo și Zidane, pentru că eram mijlocaș. În România am fost reprofilat ca atacant.
- Messi sau Ronaldo?
- Cristiano Ronaldo. Eu sunt muncitor. Nu m-am născut cu talent ca Messi.
- Ce ai vrea să spună oamenii despre tine peste cinci ani?
- Să spună adevărul despre mine. Să vadă că am făcut lucruri bune și să mă judece ca om.
- E important să fii cunoscut și ca om, nu doar ca fotbalist?
- Da. Omul contează mult. Ca fotbalist, dacă nu faci istorie, lumea te uită. Eu am reușit să fac istorie la Slobozia și sunt mândru de asta.
Afalna: „Știu ce înseamnă să rămâi fără bani. Am stat o zi întreagă fără mâncare în pandemie”
- Ce ai vrea să știe oamenii despre tine?
- Că sunt un om generos. Ajut pe oricine pot, indiferent de situație. Prefer să ajut și să rămân fără nimic, pentru că asta contează în viață.
- Ai ajutat oameni chiar dacă tu nu aveai?
- Da, de multe ori. Dacă Dumnezeu mi-a dat mie zece și altul nu are nimic, prefer să dau. Știu ce înseamnă să rămâi fără bani.
- Ai avut momente în care nu aveai ce mânca?
- Da. În perioada COVID, în România, am stat la Fălticeni fără mâncare. Era zăpadă mare și nu puteam ajunge la restaurant sau hotel. Am stat o zi întreagă fără mâncare. Asta m-a făcut mai puternic. Dacă nu treceam prin asta, nu cred că ajungeam unde sunt acum. Așa e viața: lucrurile grele, până la urmă, se termină cu bine.
Christ Afalna a semnat la începutul acestui an cu Hermannstadt, după ce s-a despărțit de Unirea Slobozia, club pentru care a evoluat din sezonul 2021.
Afalna a jucat 21 de meciuri în acest sezon pentru Slobozia, perioadă în care a marcat 4 goluri și a oferit două pase decisive. E cotat de site-ul de specialitate Transfermarkt la 550.000 de euro.
{{text}}