Ilie Luca, 71 ani, a lucrat la FC Brașov aproape un sfert de veac, 1982-2005, interval în care a fost martorul unor momente epice în materie de meciuri strategice. El relatează azi fără reținere inclusiv povestea salvarii de la retrogradare a ardelenilor în 2000 după intervenția cu bani la o „indirectă” favorabilă galben-negrilor, cu Răzvan Lucescu portar și Halagian antrenor
Fost organizator de competiții la FC Brașov în perioada 1982-2005, Ilie Luca a trăit în culise multe momente spectaculoase din viața clubului de la poalele Tâmpei, alături de peste 20 de antrenori și sute de fotbaliști.
Iar între episoade s-au strecurat și meciuri strategice, pe care le povestește acum cu sinceritate și transparență, oferind detaliile unor partide desfășurate și dincolo de dreptunghiul verde.
„Răzvan Lucescu i-a transmis: «Dacă jucați corect, vă dau ultima mea rată din contractul cu Brașovul»”
Meciul cu ramificațiile cele mai bogate s-a disputat pe 10 mai 2000, în ultima etapă a acelui campionat. Este vorba despre partida FC Onești – Farul (2-1), care a consfințit retrogradarea constănțenilor și salvarea în mod indirect a Brașovului. Înaintea întâlnirii, moldovenii erau deja căzuți în L2, iar trupa de pe litoral avea nevoie de trei puncte spre a rămâne în L1 și a-i „înfunda” pe „stegari”. În caz contrar, Brașovul continua în prima divizie, cu condiția să bată pe Astra, ceea ce s-a și întâmplat lejer (2-0).
Acum la pensie, Ilie Luca e o enciclopedie în materie de istorie a fotbalului brașovean Foto: Justin Gafiuc (GSP)Ilie Luca relatează povestea incredibilă a acelui final de sezon, o avanpremieră la „Valiza” lui Gigi Becali din 2008 (1,7 milioane euro pentru U Cluj ca să bată pe CFR): „În penultima etapă, pierdusem cu Brașovul la Craiova printr-un autogol. Eram tare supărați, mai ales că avusesem o mulțime de ocazii să marcăm. Părea că suntem condamnați să mergem în Divizia B. Dar un telefon a schimbat totul”.
Detaliază: „Pe drumul de întoarcere, Ionuț Pîrvu, brașovean, dar jucător la Onești, l-a sunat pe Răzvan Lucescu, portar la noi pe atunci. Și-i zice: «Băi, v-ați gândit că noi suntem singurii care vă putem salva de la retrogradare?». «Hai, băi, lasă, că știm că vă dați la o parte!». «Lasă, că o să vezi tu!», îi zice Pîrvu. Iar Răzvan îi răspunde: «OK, dacă jucați corect, vă dau ultima mea rată din contractul cu FC Brașov». Iar de la acel dialog s-a născut ideea că am putea, totuși, să ne salvăm prin premierea celor de la Onești”.
Răzvan Lucescu a colaborat cu fostul patron al Brașovului, Ion Neculaie, și în calitate de jucător, și ca antrenor„Mi-a dat un bodyguard și o valiză cu bani și m-a trimis la meci”
Continuă: „În zilele premergătoare partidei Onești – Farul m-a chemat patronul Ion Neculaie, mi-a dat un bodyguard și o valiză cu bani și m-a trimis la meci, în Moldova. Ne-am cazat la Onești cu o zi înaintea întâlnirii, l-am contactat acolo pe președintele gazdelor, Nicolae Puiu, care m-a luat cumva pe departe, că băieții sunt la biserică, se roagă pentru voi și chestii din astea. Nu mi-a mirosit a bine! Trebuia să fac ceva să mă întâlnesc neapărat cu jucătorii Oneștiului”.
Fostul președinte de la FC Onești, Nicolae Puiu, a fost o figură exotică în fotbalul românesc de la sfârșitul anilor '90Și a găsit rețeta: „Știam că, în ziua partidei, au masa la stadion la ora 14:00, așa că ne-am dus direct peste ei. Am intrat, Puiu ne-a prezentat, «Uite, dânsul e de la Brașov, are să vă transmită un mesaj!». La masă, Ionuț Pîrvu zice: «Lasă, domne, că știm noi cine e!». Și am început să le zic două vorbe, că am vrea să ne ajute, să tragă pentru noi, dar nu-i vedeam prea încântați pe jucători. A fost momentul când am deschis valiza plină cu bancnote de diferite valute și le-am spus atât: «Dacă vreți să munciți pentru banii ăștia, sunt ai voștri!». Și am plecat! A rămas acolo doar bodyguardul, ca să păzească banii împreună cu un om de la Onești”.
Mă credeți că habar n-am avut câți bani erau în valiză? Nu i-am numărat nici când i-am luat de la patron, nici când i-am lăsat la Onești. Mi-a și zis ulterior domnul Niculae că mă apreciază fiindcă n-am pus mâna pe niciun leu. Mă verificase în mai multe ocazii
- Ilie Luca, fost organizator competiții FC Brașov
„Vreo patru au tras cu Farul”
Cronica Gazetei de la meciul FC Onești - Farul, care a adus, indirect, salvarea Brașovului în mai 2000Ilie Luca își amintește și primele reacții ale jucătorilor de la Onești când au văzut stivele de bani: „Unii păreau curioși, alții mai reținuți. Ulterior aveam să aflu că vreo patru au tras cu Farul în timpul partidei, printre care Jercălău și Munteanu”.
Meciul a avut o desfășurare dramatică. Farul a deschis scorul repede prin Abăluță (3), dar s-a trezit cu un om mai puțin după eliminarea lui Niță (36) pentru un fault în calitate de ultim apărător la un contraatac al gazdelor. Apoi, după pauză, Pârvu adus egalarea (47), iar Oneștiul a dat lovitura finală chiar în ultimul minut, prin Cristache.
„Eu urmăream meciul chiar din biroul președintelui Puiu, pe un geam mare și vă dați seama ce bucurie am trăit la golul de 2-1. Vedeam la televizor și că Brașovul bătuse Astra cu 2-0, acasă, așa că eram salvați. Am stat acolo așteptând să plece toată lumea, interval de timp în care sunau telefoanele ca la gară. De la Giovanni, de la alții, cu diverse lucruri care nu mă mai interesau. La un moment dat, dau să plec, dar nimeresc pe scări direct nas în nas cu Romică Vizireanu, directorul sportiv de la Farul. A ieșit tămbălău, remarcat și de presă. «Băi, Luca, ce cauți tu aici?». «Păi, ce? Voiai să stau la Brașov să retrogradez?!»”.
Când am ajuns înapoi la Brașov, toată lumea petrecea la barul de noapte salvarea de la retrogradare. A fost bucurie mare, vă dați seama! Chiar mă mai gândesc uneori că am câștigat și eu trei puncte pentru Brașov, chiar dacă n-am fost jucător
- Ilie Luca, fost organizator competiții FC Brașov
„1.000 de dolari pentru fundașul advers, 1.000 pentru mijlocaș și încă 1.000 pentru atacant”
Florin Halagian a fost un mebru de vază al Cooperativei care gira meciurile blat din fotbalul românesc postrevoluționarLuca mai înșiră apoi alte momente memorabile din culise. Unul se leagă de Florin Halagian: „Știu atât de multe despre el! Avea o vorbă. «Bă, ăla nu e antrenor care n-are la el 3.000 de dolarti. 1.000 pentru fundașul advers, 1.000 pentru mijlocaș și încă o mie pentru atacant!». Omul era diabolic. Îmi aduc aminte și de un meci cu Rocarul, la București, unde am «odihnit» câțiva jucători în mod nejustificat, ca să iasă cum trebuie”.
Pe listă e și o partidă cu „stăpânii” de la Dinamo, față de care Brașovul a avut o relație de vasalitate, mai ales înainte de Revoluție: „Nu știu exact câtă prietenie a fost între cluburi, dar mi-aduc aminte perfect un episod cu Dumitru Dragomir, care era președinte. N-am pierdut atunci, iar la pauză nea Mitică a intrat nervos peste jucători la vestiar și a dat de perete cu o sticlă de apă minerală, care s-a făcut țăndări, evident. Au înlemnit toți”.
„Sandu Tudor le-a zis jucătorilor că nu le dă penalty nici dacă se iau în brațe”
Încheie cu un alt moment epic, FC Brașov – FCM Bacău 2-0, un blat dejucat de ardeleni în 2001, în ciuda intervențiilor patronului Ion Neculaie, care avea interes să piardă acel joc din rațiuni de afaceri. Descrierile vin de la Ilie Luca: „Fratele lui Dumitru Sechelariu, Sergiu, era secretar de stat și-i putea facilita anumite lucrări lui Neculaie. Eu mi-am dat seama de la început că ceva nu e în ordine când antrenorul Gabi Stan a refuzat să stea pe bancă. N-a venit la meci. Bacăul a început cu niște ocazii imense, dar Dossey a apărat fantastic. Arbitru a fost Sandu Tudor, care, am aflat ulterior!, le-a și spus jucătorilor că nu le dă penalty nici dacă se iau în brațe!”.
Alexandru Andrași și bucuria unui gol care a stricat blatul din 2001 de la FC Brașov - FCM BacăuCompletează: „A fost 0-0 la pauză, lumea din tribune începuse să ne atace, să ne înjure că dăm meciul Bacăului. Adi Hîrlab l-a introdus la un moment dat pe teren pe Sandu Andrași, cu care eu am mers la marginea terenului pentru schimbare. Și-l întreabă înainte pe antrenor: «Nea Adi, eu ce fac acum?». «Dacă poți, bago-n ațe!». Asta s-a și întâmplat. A marcat de două ori, s-a încheiat 2-0 pentru noi, după care Dossey a ieșit public cu declarații că patronul a venit în cabină și le-a cerut să piardă partida”.
A fost un meci după care Dossey s-a ales cu o suspendare de șase luni la FRF, iar Ilie Luca – doi ani! Explică: „M-am simțit îngrozitor, fiindcă picasem la mijloc. Mi s-a reproșat că nu l-am oprit pe patyron să intre în vestiar. Dar unde în lume se întâmplă ca un angajat să blochezi accesul celui care deține echipa? Mi s-a făcut o nedreptate, reparată după un an de zile de Jean Pădureanu, care a propus în Comitetul Executiv să mi se ridice suspendarea la jumătatea termenului”.
{{text}}