În goana după locul 1, fie și pentru o dimineață, Dinamo a uitat aseară că trebuie să învingă Petrolul. A fost doar 1-1. Și Zeljko Kopic, și Eugen Neagoe au dreptate când se laudă pe sine, adică propria echipă, pentru jocul prestat.
Un rezultat care îi trezește la realitate pe „câini” și care poate fi de bun augur. Cel puțin la fel de important ca o victorie, dacă nu chiar mai important. Iată de ce, părerea mea.
- Dinamo realizează, astfel, că nu se poate îmbăta cu apă rece - și e tare frig în Capitală în acest week-end - și nu poate învinge doar dacă apare cu tricourile a la anii "80 pe teren. Au apus vremurile când adversarii se înfricoșau la vederea siglei "câinilor" și erau impresionați de linia alb-roșie a echipamentului. Relaxarea costă scump și face diferența dintre învingători și învinși. Dintre cei ce-și fac selfie-uri cu trofeul și cei care se gândesc la „ce-ar fi fost dacă...".
- Mentalitatea de învingător se conturează în timp. Se formează greu. Zi de zi. În momentele de cumpănă. Nu doar dacă nu pierzi cu FCSB într-un sezon și iei 4 din 6 puncte, dacă impui respect Craiovei, dacă întorci CFR-ul și le snopești în goluri pe Csikszereda și Metaloglobus. Succesele, trofeele/calificarea în cupele europene, se câștigă (și) în partide cu adversarii de uzură și (mai ales) când crezi că poți să învingi doar făcând act de prezență pe teren. Și împins de la spate de niște suporteri flămânzi după glorie.
- Dinamo a (mai) ajuns pe locul 1, dar e mai greu să se mențină acolo! Nu merge să te bazezi doar pe bagheta maestrului-antrenor și fără să faci transferuri. Serioase. Să aduci jucători cu care să te bați în prezent, nu într-un viitor iluzoriu. Poți ajunge în play-off sau pe podium într-un timp-record, cu atitudine, cu hei-rup, însă diferența este făcută de detalii. De un atacant, dacă se poate doi, care să dea goluri, de o apărare-brici, de un mijloc oțelit - dacă se poate și de un portar care băga adversarii în depresie cum era Lobby "One" cu atât mai bine -, de transferuri serioase. De bani, nu de bla-bla-uri. De fotbal, nu de matchday experince.
- Până la ridicarea stadionului din inima Capitalei, suporterii trebuie să regăsească drumul spre casa de exil unde va fi Dinamo. Indiferent că e Arena Națională, că e pe "Arc", la Sibiu, la Cluj sau la Cuca Măcăii. Dacă Dinamo sunt ei, suporterii, atunci trebuie să se vadă, să se audă și să se simtă Dinamo! Fie vreme bună, fie vreme rea.
- Un 1-1 cu Petrolul, la București, nu mai este o semitragedie precum același rezultat de acum doi ani, cu un display asemănător. Atunci Dinamo trăgea să nu moară, acum visează la caviar și șampanie. Supărarea și frustrarea din ochii multor jucători, în fața galeriei și după meci, denotă faptul că semieșecul a lovit acolo unde doare mult. În orgoliu. Un prim pas înainte. Și-un pas înapoi pentru Boateng, care, la finalul meciului, era prea nonșalant pentru un amărât de egal. Poate ar trebui să pună pe hold discuțiile pe zecile de mii de euro pe lună și să arate - nu doar "câinilor", ci și posibililor viitori angajatori - de ce merită să ceară un salariu de top.
{{text}}