Ajuns la 37 de ani, Dan Nistor tocmai a atins borna celor 500 de meciuri în prima divizie. Iar într-un interviu special acordat Gazetei Sporturilor a vorbit despre provocările carierei, dar și despre cum îi vede pe colegii fotbaliștii mai tineri.
Cu echipe precum Pandurii, Dinamo, Universitatea Craiova și U Cluj în palmares, Dan Nistor spune că nu are de gând să renunțe la fotbal, dezvăluind pentru GSP.ro cum își găsește motivația pentru a merge mai departe. În plus, a vorbit și despre diferențele dintre el, la începutul carierei, și actuala generație de tineri fotbaliști.
VIDEO. Dan Nistor, lecție pentru tinerii fotbaliști: „Tata m-a învățat o chestie foarte interesantă”
- La 37 de ani, de unde mai găsești motivația, dorința de a veni la stadion, dorința de a pleca printre ultimii?
- Nu știu, poate și să-i demonstrez fiului meu. Aș vrea să-i demonstrez că încă se mai poate și la vârsta asta, că anii sunt doar un număr și nu contează că mă mai fac ăștia dinozaur, bătrân, pensionar și așa mai departe. Am auzit tot felul de porecle, dar chiar nu mă deranjează, din contră, mă ambiționează foarte tare. Eu nu mă înjur cu ei, doar le demonstrez pe dreptunghiul verde și atât, în rest n-am ce să le spun. Nu știu, mă simt foarte bine și practic dimineața, seara, am numai fotbal în cap. Plus că acuma m-am apucat și de școala de antrenori și sper să fiu un antrenor bun și să-mi ajut echipa să facă lucruri bune.
- Te enervează când îi vezi pe cei mai tineri că nu sunt la fel de implicați ca „dinozaurii”, cum ziceai tu?
- Da, mă enervează și le spun zi de zi, dar vă dați seama ce e în capul lor, ținând cont de ce tehnologie este acum și, nu știu, mi se pare ceva ireal să ai 16-17 ani, să joci la Liga 1 și tu să, nu știu, dau un exemplu, să nu mergi în sală sau să vii să stai toată ziua pe telefon.
- Da...
- Chestiile astea vin! Gagici, mașini, nu știu, elicoptere, avioane și așa mai departe. Ăstea vin pe parcurs dacă ești un pic echilibrat și îți faci cursul vieții așa cum trebuie, dar din păcate, marea majoritate dintre ei și aveți exemple nenumărate... Dar pe mine altă chestie mă deranjează.
- Așa.
- Cei mai mulți dintre jucătorii care termină regula asta cu Under 21, practic dispar, nu mai joacă nici la ligile inferioare. Deci cred că problema nu este la mine, la dumneavoastră, la antrenor, problema cea mai mare este la ei. Cred că ar trebui să-și pună mult mai multă ordine în gânduri, în viața lor ce fac zi de zi. Probabil și anumite persoane care sunt lângă ei și probabil le dau sfaturi proaste. Poate fi și asta un impediment ca ei să nu ajungă unde își doresc ei foarte mult. Pentru că ce se întâmplă în zilele noastre, n-am putut să avem... Mă refer aici la partea financiară, la ce bani se vorbesc în zilele de azi. La cele cinci campionate cele mai puternice din Europa. Să ajungi în Anglia, Italia, Germania, Spania, Franța e ceva... un român să ajungă acum mi se pare foarte, foarte greu.
- Când te uiți la tinerii din ziua de azi și vezi că au un adevărat parc auto în parcarea stadionului, și tu veneai cu o Dacie înghesuit cu alți colegi la Liga 1 poate, n-ar trebui să fie și ăsta un semnal de alarmă pentru ei că nu așa se poate face performanță?
- Tata m-a învățat o chestie foarte interesantă. Mi-a zis: „Bă tată, e foarte, foarte important e să ai număr la casă”. Adică când îți vine corespondența sau primești un colet: strada cutare, adresa cutare. Din păcate, pentru ei sunt mai importante, nu știu, hainele, mașinile. Pentru mine așa am fost crescut și nu cred că e un lucru rău ăsta.
- S-au schimbat vremurile, dar...
- Da, dar trebuie să ai unde să-ți vină corespondența pe primul loc. După care restul. Eu la Târgu Jiu mergeam cu Dacia 1300. Era un fin de-al meu care mă ducea de la Rucăr până la Târgu Jiu. Vă dați seama, cu Dacia 1310 făceam patru ore, cinci ore... Dacă le spun la copii acuma, zic: „Lasă-mă pe ăsta, dă-l în....”.
{{text}}