Fostul arbitru internațional și actual vicepreședinte al Federației Sorin Dinu a explicat de ce crede că nu evoluează handbalul românesc și cum s-a hotărât să candideze la alegerile din aprilie.
Spre sfârșitul lunii aprilie vor avea loc alegeri pentru un nou președinte la Federația Română de Handbal. După mandatele lui Alexandru Dedu și Constantin Din, electoratul are de ales acum dintre 6 candidați: Constantin Din, actualul președinte, Alexandru Dedu, ex-președinte, Sorin Dinu, actual vice-președinte, Bogdan Voina, Cristian Potoră și Virgilion Popovici.
Gazeta Sporturilor a stat de vorbă cu vicepreședintele Sorin Dinu, despre situația handbalului românesc, care și-a anunțat în premieră, în cadrul interviului, candidatura la președinția Federației.
Sorin Dinu, despre intenția de a candida la președinția Federației Romane de Handbal
- V-ați anunțat intenția de a candida la președinția Federației Romane de Handbal. Ce anume v-a determinat să luați aceasta decizie?
- Pentru a oferi o alternativă solidă la redresarea handbalului românesc, care se află pe o pantă descendentă. Am cântărit bine și consider că alături de cei cu care voi forma echipa managerială, în baza unei strategii și a unui plan de acțiune, vom putea reașeza handbalul românesc în direcția corectă. Totodată au fost multe persoane din lumea handbalului care m-au încurajat să fac acest pas, exprimându-și încrederea și suportul față de persoana mea. Suntem într-un moment critic, în care trebuie să alegem direcția în care se va îndrepta handbalul nostru. Avem nevoie de o reformă, care să includă mai multe componente, începând cu latura administrativă, continuând cu sistemul de organizare a competițiilor, transparentizarea componentei financiare, stabilirea unor criterii clare de selecție, susținerea copiilor și juniorilor, sprijinirea procesului de pregătire continuă a antrenorilor și implementarea unui sistem unitar de lucru la nivel național.
- Cum comentați faptul că România a terminat printre ultimele la Campionatul European masculin?
- În analiza evoluției naționalei României aș invita la prudență și echilibru. Dacă ne raportăm la rezultatele excepționale obținute în trecut de handbalul masculin, un loc 22 din 24 de participante poate fi privit ca un eșec categoric. Dacă ne raportăm la rezultatele handbalului masculin la nivel internațional din ultimii 15 ani și la faptul că am fost la a doua participare consecutivă la European, putem spune că suntem într-un ușor progres.
„Reconstrucția trebuie să înceapă de la juniori”
- Există un plan coerent de reconstrucție a handbalului masculin sau suntem condamnați la aceleași rezultate slabe pe termen lung?
- Până acum nu am văzut din partea celor responsabili un astfel de demers, un set de acțiuni care să pară că ar face parte dintr-un plan pe termen mediu și lung. Etapele intervenției și relansării handbalului masculin ar trebui să înceapă de jos, de la nivelul juniorilor. De la implementarea unui model de lucru unitar, la nivel național, întocmit de toți cei responsabili de aspectele de ordin tehnic și metodologic. Asta implică reorganizarea competițiilor de juniori, după paliere valorice, cu mai multe meciuri tari, promovarea handbalului în școli și în presă, în vederea atragerii a cât mai mulți potențiali practicanți, continuând apoi cu oferirea de suport cluburilor de juniori pentru a se dezvolta, atât din punct de vedere organizatoric, cât și sportiv. La fel ca în cazul handbalului feminin, fără astfel de demersuri vă fi greu să sperăm la rezultate în viitor.
- Federația Română de Handbal susține un model bazat pe finanțare publică. De ce România nu are cluburi puternice private, spre deosebire de alte țări cu performanțe similare sau mai bune?
- Nu cred că putem spune că Federația susține un model bazat exclusiv pe finanțare publică. Federația nu poate decât să creeze un cadru competițional la care participă cluburi sportive de drept public sau cluburi private. Toate cluburile din Ligile Naționale beneficiază de susținerea autorităților locale sau departamentale. Fără acest sprijin nu ar putea funcționa. Modul în care fiecare club folosește bugetul de care dispune nu poate fi influențat de Federație.
- Considerați că dependența de bani publici este una dintre cauzele lipsei de competitivitate la nivel internațional? Dacă da, cum se poate schimba acest model?
- Dacă vă referiți la dependența Federației de banii publici, trebuie să spunem că, cu excepția fotbalului, toate federațiile din lume sunt dependente mai mult sau mai puțin de finanțarea din fonduri publice. Nu asta este cauza lipsei de competitivitate a handbalului românesc la nivel internațional. Lipsa de competitivitate are cauze mult mai adânci și pleacă de la modul de selecție și pregătire a sportivilor de la cele mai fragede vârste și tine de parcursul lor până nivelul seniorilor. România are toate resursele sportive necesare pentru a performa în handbal la nivel internațional, are mulți copii talentați, publicul este pasionat de handbal, avem arie de selecție relativ mare, comparativ cu alte țări cu populație mult mai puțin numeroasă ca noi, dar care ne-au depășit la nivel de performanțe. Problema cea mai mare este că se pierd mulți sportivi pe drum. Banul public ajută, este mai mult decât vital în sensul întreținerii acestui sistem sportiv, echilibrul și responsabilitatea în cheltuirea acestuia fiind soluția unei abordări performante.
Cel mai scump campionat din lume, dar fără rezultate
- Și unde e ajutorul din banul public, dacă totul se pierde pe drum?
- Banul public asigură dezvoltarea handbalului în comunități mai mici, sprijină practicarea acestuia la nivel juvenil, oferă un anumit nivel de stabilitate financiară cluburilor, iar acest aspect este esențial atunci când ai un proiect pe termen lung. Finanțarea din bani publici ar trebui să se îndrepte în consolidarea infrastructurii, aspect unde suntem deficitari. Statul român trebuie să investească în infrastructură, astfel încât copiii să aibă condiții de pregătire, iar sportivii de performanță să se bucure de condiții similare cu cei de afară. Soluția ar fi nu eliminarea fondurilor publice, ci echilibrarea bugetelor prin atragere de finanțare privată, prin parteneriate. Și în tarile în care handbalul este mai dezvoltat este la fel, să știți. În Danemarca echipe de top au depins de bugete publice și au intrat în impas atunci când autoritățile nu au mai putut sprijini bugetele cluburilor respective. Atragerea partenerilor privați este soluția, astfel încât să ridicam povara de pe umerii autorităților și să permitem cluburilor să nu mai depindă exclusiv de bugetele publice. Cel puțin la nivel de seniori, unde expunerea și vizibilitatea au un nivel ridicat, parteneriatele cu companiile private pot contribui la evoluția și dezvoltarea handbalului. În concluzie, finanțarea publică este necesară pentru consolidarea fundației handbalului nostru
- Ce măsuri concrete ați propus sau veți propune pentru a atrage investitori privați în handbalul românesc?
- Sponsorii sunt atrași de rezultate, de expunerea evenimentelor handbalistice în media și de prezența spectatorilor la aceste evenimente. În acest moment handbalul se confruntă cu două aspecte care împiedică asocierea cu investitorii privați puternici, care să contribuie la creșterea bugetelor: lipsa de transparență și percepția publicului asupra managementului, precum și lipsa unei strategii generale prin care să contribuim la dezvoltarea acestor parteneriate. Ar trebui să începem de urgență reforma, transparent, ca la carte. În paralel cu creșterea încrederii în managementul organizațional federal, pentru a dezvolta parteneriate cu companii private ar trebui să creștem vizibilitatea handbalului prin expunerea în presă și mediul online. Trebuie să operam schimbări în sensul profesionalizării managementului, conectării la mediul de afaceri local, să creăm un produs sportiv atractiv, concomitent cu dezvoltarea academiilor de juniori și mai ales transparența financiară.
„Obiectivele cluburilor nu coincid cu obiectivul echipelor naționale”
- Campionatul feminin din România este considerat „cel mai scump din lume”, dar la nivelul performantelor echipei naționale nu se vede acest nivel. Cum explicați această discrepanță între buget și rezultate?
- Explicația este foarte simplă. Obiectivele cluburilor nu coincid cu obiectivul echipelor naționale. Avem 9 cluburi din 12 care au ca obiectiv calificarea în cupele europene. Pentru a-și atinge obiectivul, transferă foarte multe jucătoare străine, unele de valoare. Olivier Krumbholz spunea într-un interviu că acest aspect este bun pentru Liga Națională, dar este rău pentru echipa națională. Faptul că se investește masiv în aducerea unor sportive de calitate de afară crește nivelul competiției interne, dar scade performanțele loturilor naționale. Ar trebui implementată o strategie prin care să păstrăm nivelul ridicat al Ligi Florilor, iar în paralel să ne preocupăm și de soarta sportivelor românce.
- Credeți că existența unor salarii mari în Liga Florilor a contribuit la performanțe internaționale, sau, dimpotrivă, a creat blocaje în dezvoltarea echipei naționale?
- Salariile mari plătite de cluburi au creat blocaje în dezvoltarea jucătoarelor echipei naționale. Jucătoarele de lot au preferat să fie rezerve la un club care le oferă un salariu mare, decât să meargă la un club la care ar fi prins mai multe minute de joc, dar pe un salariu mai mic. Primordial în progresul unui sportiv este evoluția acestuia în mod constant în meciuri oficiale, iar atunci când sportivul preferă creșterea confortului financiar în defavoarea progresului sportiv este clar că ne confruntăm cu o problemă majoră de ordin sportiv.
- Care sunt criteriile după care evaluați succesul campionatului feminin, dincolo de aspectul financiar?
- Așa cum spuneam, sunt 9 echipe din 12 care au că obiectiv calificarea în cupele europene. Doar 5 dintre acestea obțin calificarea. Este un prim criteriu de evaluare a eficienței investițiilor. Al doilea criteriu sunt rezultatele obținute de cele 5 echipe care joacă în cupele europene. Calificarea sau necalificarea în Final Four arată dacă avem un campionat valoros sau nu, prin raportare la bugetele avute la dispoziție de cluburi. Investițiile masive de care se bucură handbalul românesc ar trebui să se reflecte în performanțele obținute de echipele românești în competițiile europene, acolo unde ar trebui să se regăsească printre cele mai bune echipe. Dacă echipele românești nu își ating obiectivele pe plan internațional înseamnă că pe undeva lucrurile au fost făcute greșit.
„Dacă nu resetăm, să nu ne așteptăm la progrese!”
- Aveți o viziune pe termen lung pentru handbalul românesc? Dacă da, care sunt principalele obiective pe 2, 5 și 10 ani?
- Sistemul actual de organizare nu a adus rezultatele dorite. Sunt multe care trebuie schimbate sau îmbunătățite. Se simte acut nevoia unei schimbări la nivelul organizării competițiilor, modificărilor de regulamente, dezvoltării și implementării unei metodologii de lucru la nivel național. Le-am cuprins în programul de campanie la care am lucrat alături de echipa cu care pornesc la drum. Ce aș face, așa în câteva fraze? Aș porni de la bază către vârful piramidei nevoilor handbalului. În primul rând, să conturăm un cadru funcțional de lucru, pornind de la regulamente adaptate nevoilor actuale ale handbalului, continuând cu modificarea Statutului Federației Române de Handbal, modificare pe care lumea handbalului o așteaptă de 4 ani, în zadar, și terminând cu reformarea comisiilor federale.
Aș opta pentru o organizare teritorială a handbalului, dând mai multă libertate decizională și sprijin managerial Asociațiilor Județene de Handbal. Până acum totul pleca de la „centru”, iar strategia a fost făcută după ureche. Este momentul ca în procesul reconstrucției să fie implicate AJH-urile, oamenii din teritoriu, în funcție de nevoile și situațiile reale cu care aceștia se confrunta.
Avem nevoie de un sistem de pregătire și de licențiere a antrenorilor la nivelul Federației. S-a pierdut direcția, s-a lucrat mult după păreri nefundamentate științific, a urmat direcția impusă de indivizi, nu de echipe de lucru. Pe linie sportivă, aș dori să îmbunătățim segmentul juvenil, unde trebuie gândit și implementat un sistem competițional pe categorii valorice, care să asigure un program previzibil pentru cluburi și un număr de jocuri care să avantajeze loturile naționale. Dacă vom reuși să ne organizăm la nivel regional după modelul francez, dacă vom avea un sistem competițional la juniori inspirat de modelul maghiar și dacă vom reuși să implementăm programe de pregătire unitară pe categorii de vârstă, după modelul scandinav, cred că avem șanse să avem rezultate excepționale la seniori după 8-10 ani.
Sorin Dinu: „Este momentul unei reforme”
- Cum răspundeți criticilor conform cărora Federația pierde contactul cu nevoile reale ale sportului și ale comunității de antrenori/jucători din handbalul românesc?
- Este momentul unei reforme, bine gândite, bazate pe profesionalism și discernământ, în care lumea handbalului să renunțe la interesele personale, în favoare celor comune, puse în slujba acestui sport. Este nevoie de un moment zero, în care să resetăm tot, să privim în perspectivă și să ne apucăm de treabă. Nu mai putem fugi de răspunderea unei implicări colective.
- Sunteți dispus să introduceți audit extern independent pentru Federație, astfel încât să creșteți responsabilitatea față de rezultate și cheltuieli și care ar fi beneficiile unui astfel de demers?
- Desigur. Sunt pe deplin dispus să introduc un audit extern independent în cadrul Federației Române de Handbal și consider că acesta reprezintă un pas esențial pentru recâștigarea credibilității, a echilibrului instituțional și a încrederii publice. În contextul actual, marcat de percepția de haos administrativ, lipsa de coerență decizională, în contextul unor tensiuni interne, un audit independent ar aduce claritate, rigoare și un cadru obiectiv de evaluare a modului în care sunt gestionate resursele financiare și sportive ale Federației. Doar așa putem identifica exact zonele vulnerabile, blocajele administrative și riscurile financiare care afectează funcționarea optimă.
- Care este mesajul către suporteri, cluburi și jucători pentru a-i convinge că sub conducerea dumneavoastră handbalul românesc poate reveni la performanță?
- Handbalul românesc nu poate reveni la performanță, așa cum arată acum, și e nevoie de contribuția tuturor oamenilor implicați în activitatea cluburilor, antrenori, manageri sportivi, suporteri, autorități locale și centrale. În acest moment nu discutăm despre un vot, ci despre un moment critic, în care practic vom alege direcția în care se va îndrepta handbalul. E nevoie de un management transparent, bazat pe principii sănătoase, pe reguli, regulamente serioase, și pe respect față de oameni. Este momentul să construim cu profesionalism și viziune pe termen lung, atât pentru generațiile actuale, cât și pe cele care vor veni din urmă.
{{text}}