Derby-ul urii

Rapid - Dinamo, meci care obișnuiește să scoată tot ce-i mai abject din vocabularele celor două grupări de suporteri, a recidivat sâmbătă seara, fără filtru, fără control parental. În teren a fost 2-1, dicționarele și normele de bun simț sunt încă în stare de asediu

Vechile obiceiuri recidivaseră, oricum, încă de dinaintea primului fluier, cu o postare nesărată (și neisprăvită?) a clubului care tocmai ce-și muștruluise public angajatul pentru acte de rasism și comportament deplasat. Ce să mai înțelegi?

Nu s-a schimbat nimic

Se scormonește prin statistici anul ultimului sezon când Dinamo și Rapid au luptat cot la cot pentru titlu, apoi se constată cu mirare că a trecut „o viață” de atunci.

Mai frapant e că registrul galeriilor, al celor care pretind că ar colora derby-urile noastre de toate zilele, n-a evoluat prea mult față de atunci. Când Cornel Dinu flutura triumfal prosopul în fața învinșilor Copos și Lucescu, obscenitățile erau în mare măsură aceleași pe care le auzim și azi.

Fiindcă, dacă nu-ți vulgarizezi impulsurile și nu le spoiești și cu puțin rasism și ură viscerală la adresa rivalei, nu te califici la olimpiada derulată etapă de etapă pe regulile „intelectualilor” din peluzele românești. Propagatorii de ură ai vremurilor.

Sunt 28 de ani de când titlul se dădea pe axa Giulești - Ștefan cel Mare și e al naibii de dureros să realizezi că poluarea fonică de pe stadioane a rămas tot la stadiul de bulgăre, pumni fluturați în sus, m**e și amenințări triviale.

Erau vremurile coregrafiilor elogioase la adresa criminalului de război Ion Antonescu, la fel cum erau la modă și rimele împerecheate de tipul „Hîldan are ușa în tavan”. Vi se pare că s-a schimbat ceva de atunci?

Cu ce s-au delectat copiii veniți sau nu de bună voie la varianta „Ice Age” a derby-ului bucureștean? Cu tone de ură revărsate valuri-valuri din cele două galerii, cu scandări care de care mai odioase și cu un schimb complet inutil și imatur de bulgări și bombițe cu miros de praf de pușcă.

„Ce știți voi? N-ați călcat vreodată pe un stadion! Du-te la teatru!”, urmează să se lamenteze avocații fără brevet ai manifestărilor de tip retrograd, între două amenințări expediate în privat.

E 1-0 între timp, iar rapidiștii, chiar și-n absența căpeteniei lor din peluză, simt nevoia să-și verbalizeze în portavoce „simpatia” pe care le-o poartă „la mișto” nevestelor de dinamoviști. Oaspeții răspund cum știu mai bine, profanând spre eter câteva insulte de proveniență rasistă.

Realitatea, pe care aș da orice să nu fiu nevoit s-o contextualizez aici, e că Dinamo și Rapid, oricât de corporatist ar fi conduse, oricât și-ar fi reînnoit structurile de conducere, n-au putut să-și extirpe și buboaiele pline cu ură ascunse pe sub sigle.

Comunicatele de tip multinațională, abordările occidentale și formulările pompoase ale lui Șucu ori Nicolescu nu șterg zoaiele prelinse sâmbăta asta de pe bannerele triviale ale suporterilor. Când vor reuși să-i educe pe huligani sau vor elimina factorii disturbatori de pe stadioane, atunci cele două cluburi pot emite cu adevărat pretenții de a trece la următorul nivel.

Rapid conduce la pauză, raportul mesajelor dizgrațioase e sub monitorizare. Pe vremuri, se numărau cornerele...

Poftiți la cultură!

Din înțelepciunea scrisă cu verzale de ultrași: „Ipocrizia ultrasului rapidist / Sunt ți**n, dar și nazist”. Și replica: „Ipocrizia ultrasului maidanez / Ți**nii au cântece bune, trebuie să le copiez”.

E al nu știu câtelea derby consecutiv pe care fanii celor două rivale îl duc spre subteran în numele unui așa-zis ideal. Lipsa trofeelor naște monștri, să-ți înjuri de familie oponentul e, aparent, preocuparea principală!

Repriza secundă începe într-o notă similară, cu un bombardament de bulgări ațintit spre capul lui Aioani. Era o chestiune de timp până când un proiectil alb va lovi scalpul portarului rapidist, ceea ce se și întâmplă.

Căderea lui e considerată teatrală de autoritățile morale din peluza dinamovistă, prilej pentru a-l lua peste picor pe Aioani. Bineînțeles, într-o notă sexistă. Se oprește meciul, se îngroașă pojghița de remarci rasiste rostite pe „bis”.

Goalkeeper-ul nu scapă nici după ce se ridică de la pământ, iar orice degajare din careul mic e acompaniată de alt cor de răcnete de prost gust. Mai e mult din meci? „Marea bulgăreală” de sâmbătă seara a avut și victime nedorite. Moruțan, băiatul care invita împăciuitor la bun simț la conferința de prezentare, e ținta lansărilor propriilor fani.

Între alte mesaje cu tematică disprețuitoare, toate despre „bombardieri”, acte de bravadă, legea pumnului și lecții închipuite de moralitate, Dinamo - Rapid ajunge la final. Ce-or fi înțeles Sivis, Bolgado, Epassy, Talisson și Christensen din cele auzite în seara asta? Dar sutele de minori cărora părinții le-au îngăduit să înghețe în tribune în loc să-și facă temele pentru luni?

Când o să ne mai facem bine?