Seria de nouă victorii consecutive în Superligă reușită de CFR Cluj pare ruptă dintr-un film SF, determinându-l și pe Andrei Nicolescu, președintele celor de la Dinamo, să spună că „pare o echipă de pe altă planetă în momentul ăsta".
Mai mult, ardelenii dețin și recordul internațional pe 2026, cu cele 7 victorii din tot atâtea meciuri în campionat, o performanță care îi pune peste cele mai mari forțe ale lumii la acest capitol.
Precedenta serie de 9 victorii consecutive în campionat fusese înregistrată tot de CFR Cluj, în sezonul 2021/2022, sub comanda lui Dan Petrescu, între etapele 13 și 21.
Daniel Pancu: „Am început cu «aerisirea» lotului”
Într-un dialog exclusiv cu GSP.ro, antrenorul Daniel Pancu (48 de ani), de care se leagă această serie fără precedent în ultimele 5 sezoane, își amintește cum a fost la început: „Era o zi friguroasă când am ieșit la primul antrenament cu echipa. Erau multe limbi care se vorbeau, mulți jucători, multe grupuri.
Echipa venea după înfrângerea în prelungiri cu Dinamo. Era, așa, o deznădejde generalizată, echipa era cu moralul la pământ. Trebuia s-o apuc de undeva și am început prin a face o «aerisire» a lotului.
Erau prea mulți fotbaliști foarte bine plătiți, dar care nu aveau nicio șansă să joace. Mă și încurcau, aveam jucători de care mai aveam puțin și trebuia să mă rog să facă un sprint în antrenamente! Aveau o stare d-asta de delăsare...
Profesional nu erau bine deloc, nu-mi plăcea reacția lor, modul în care se pregăteau. Foarte mulți erau și nemulțumiți. Dar, ușor-ușor, am început să-mi impun stilul”.
Principiile lui Pancu: „Disciplină autoimpusă și respect”
Tehnicianul recunoaște că „deși aveam încredere în mine, știam că o să am nevoie și de puțină șansă. Și am avut, la Craiova, cel puțin, când am scăpat cu acel 1-1. Și a mai fost în vreo două meciuri. În plus, am avut și un altfel de noroc.
Îi aveam pe cei patru pe care îi antrenasem la tineret, Hindrich, Matei Ilie, Perianu și Louis Munteanu, care mă cunoșteau, știau care sunt principiile mele. Și asta m-a ajutat enorm să mă fac înțeles de băieți”.
Referindu-se la Louis Munteanu, Pancu spune că „el a avut foarte puține jocuri slabe cu mine. De fapt, nici nu știu dacă a avut vreunul! Poate cu Slobozia, dar venea după o accidentare. Între timp a plecat, și tot ne-a ajutat, financiar. Iar asta a adus o stare de liniște care conta foarte mult”.
Antrenorul își amintește că „încă de prima dată le-am cerut disciplină, dar autoimpusă, plus respect! Fiindcă le-am zis că am pretenții mari de la niște jucători profesioniști plătiți foarte bine pentru România. Sunt principiile pe care le am dintotdeauna, de când m-am apucat de antrenorat, la Rapid, acum 8 ani.
Metodologia e aceeași, eu sunt același. Poate, să zic, că pe relații interumane sunt puțin mai matur, am învățat să mai închid ochii la niște lucruri, inclusiv în relația cu conducătorii. Dar eu sunt același”.
„În vestiar, eu vorbesc, eu îi motivez!”
Daniel Pancu spune că „în vestiar, eu vorbesc. Încerc să le transmit multe și simt că mesajele mele ajung la ei. Este vorba despre energia mea și în antrenamente, că acolo se cultivă asta. Mesajul meu pentru ei, mai ales pentru meciurile de acasă, este de genul că adversarilor trebuie să le tremure și roțile de la autocar când urcă Gruia!
Iar când ajung aici și văd vitrina aia cu trofee, trebuie să le tremure și chiloții. Și nu cred că e întâmplător că din șase meciuri acasă avem tot atâtea victorii. O echipă care după tur era pe locul 13-14, cu numai două succese în 15 etape”.
„Cu Metaloglobus am simțit că echipa e una cu mine!”
Când crede că s-a produs cu adevărat declicul și a simțit că echipa e pe drumul drept? Spune că „la meciul cu Metaloglobus am simțit asta cu adevărat. Că am o echipă care transmite forță. Când am venit, era o mare problemă. Dacă luau gol, nu mai reveneau, nu aveau stare de spirit, nu erau uniți.
Era o echipă care primise 28 de goluri în primele 15 etape. O echipă care are forța să revină după ce ia gol e una puternică. Și am insistat că pe ideea asta: dacă cineva ne dă un gol, noi să dăm două, dacă primim două, să marcăm trei, dacă încasăm trei, noi să dăm patru!
Da, chiar dacă veneam după acea victorie cu 4-1 cu FCSB, pe Arena Națională, cu Metaloglobus am simțit pentru prima dată că echipa e una cu mine. Am luat gol, am revenit imediat, iar au condus, am revenit din nou și am câștigat.
Drept dovadă, și acum, cu Petrolul, ne-au egalat, dar n-am intrat în panică, l-am dat și pe al doilea. Dar, foarte important, nu am fi reușit nimic din toate astea dacă jucătorii n-ar fi avut mare valoare. Asta mi-a dat curaj, știam că individual au calitate, că nu aveau ce căuta acolo unde i-am găsit".
„Venim de departe, dar acum nu mi-e teamă de nimic!”
Referindu-se la declarația lui Nicolescu, Pancu spune că „nu suntem o echipă de pe altă planetă, că s-au mai văzut serii d-astea de invincibilitate. Dar pare așa fiindcă venim de foarte departe. Păi, de la meciul de la Slobozia la ultimul, cu Petrolul, e o mare diferență în exprimarea echipei.
Acum pare o alegere bună, dar atunci, la început, a fost un risc. Nu că nu mi-ar plăcea provocările de genul ăsta. Dar stați că deocamdată noi nu suntem încă sigur nici în play-off! Așa că vom juca și aceste două partide la fel, cu gândul să ajungem acolo, fiindcă eu cred că merităm.
Și dacă reușim, da, putem să ne gândim chiar și la un loc de cupe europene. Ca să avem șanse la locul 1, să ne batem la titlu, ar trebui să menținem seria asta, dar deja ar fi ceva fantastic, de Cartea Recordurilor. Important e că acum nu mai mi-e teamă de nimic!
Îi văd pe băieți cum vin la antrenament, cum se pregătesc. Văd că reușim să punem în teren ce antrenăm, că sunt uniți. Și asta îmi dă încredere. Acum, de vreo săptămână, îi motivez altfel. Fac comparație cu ce deplasări și pe ce terenuri am juca în play-off față de ce ar fi în play-out.
Și vrem să jucăm la lumină, pe cele mai frumoase stadioane, cu cei mai frumosi și mai puternici adversari! Fiindcă eu cred că aici este locul nostru. Îmi place ce văd, linia asta de victorii pe linie, dar, repet, încă nu am realizat nimic. Matematic, nu suntem în play-off, mai e de muncă!”.
{{text}}