În sezonul 2003/2004, Xavier Meride, fost fundaș central, a fost legitimat la Dinamo, La 22 de ani distanță, francezul ajuns la vârsta de 51 de ani rememorează situații și episoade spumoase din perioada petrecută la București.
Fereastra de transferuri premergătoare sezonului 2003/2004 a fost agitată pentru Dinamo. Locul 6 cu un sezon în urmă, bucureștenii au căutat să se întărească serios și au transferat, printre alții, 3 jucători străini: belgianul Gregory Delwarte, portar, fundașul dreapta nigerian Samuel Okunowo și stoperul francez Xavier Meride. Cel din urmă fusese testat într-un cantonament în Franța, iar antrenorul Ioan Andone a decis să-l păstreze în lot.
Niciunul nu a rezistat mai mult de un sezon la București. Meride a îmbrăcat de 8 ori tricoul lui Dinamo, de 6 ori în campionat, chiar în primele runde ale sezonului. Suficient cât să-și treacă în CV titlul de campion al României.
A plecat la jumătatea acelei stagiuni, după ce Dinamo i-a reziliat unilateral contractul. A reclamat clubul la FIFA și a avut câștig de cauză în litigiul de 90.000 de euro.
La 22 de ani după ce a părăsit Bucureștiul, reporterii Libertatea l-au găsit pe Meride în orașul francez Lens. În prezent, el antrenează într-un oraș apropiat, Douai.
Francezul a dezvăluit că rămâne cu ochii pe Dinamo, deși a petrecut un singur sezon în fotbalul românesc:
„Urmăresc campionatul. Și știu că Dinamo a trecut prin momente grele... Acum, luptă iar pentru titlu și sunt bucuros”.
Xavier Meride, fundaș la Dinamo în 2003: „Locuind la București, mi-am schimbat imaginea negativă despre români”
El și-a amintit cum a ajuns să joace în România:
„Eram într-un lot de jucători fără contract, al Uniunii Naționale a Fotbaliștilor Profesioniști din Franța, UNFP. Mai direct, fotbaliștii care nu mai aveau o traiectorie stabilă la clubul lor și își căutau altă echipă.
Directorul sportiv de la Dinamo m-a contactat, iar apoi lucrurile au mers mai departe cu managerul meu. Apoi agentul mi-a spus: «Împachetează-ți lucrurile și du-te la București». S-a făcut repede, 3-4 zile”.
„Prima amintire? Un cantonament la Săftica. Am stat acolo o săptămână întreagă. Eu eram prima dată plecat în străinătate. Dar a fost bine, am fost primit bine. Știu că presa scria că sunt primul campion francez care a venit să joace în România”, a continuat el, aluzie la titlul pe care-l cucerise în 1998 cu RC Lens. Jucase de 7 ori în acel sezon de titlu.
Nu putea uita derby-urile cu „Steaua, rivala de-o viață”: „Am plecat de la stadion într-un fel de vehicule militare. Când intram în cartierul adversarilor și oamenii vedeau autocarul, aruncau cu orice aveau la îndemână...”.
Meride își mai amintește că „locuind la București, mi-am schimbat imaginea negativă despre românii care, când sunt în Franța, cerșesc sau se presupune că fură sau fac cutare lucru. E păcat, pentru că era o imagine proastă pe care o puteam avea în comparație cu ce e în realitate. România nu e asta. Sunt mulți intelectuali”.
Întipărite în memorie au rămas și avantajele de care se bucurau dinamoviștii, dată fiind legătura cu Ministerul de Interne:
„Am învățat repede lucruri de genul ăsta. Aveam o mașină de serviciu, cu sigla echipei. Ne oprea vreun echipaj, vedea cine suntem: «Gata, treceți! Să nu faceți prostii și să bateți Steaua»”.
De cine-și amintește dintre foștii colegi?
„Florentin Petre, un idol printre suporteri. Tamaș, care a jucat și în Franța, și în alte campionate tari... Erau jucători foarte, foarte buni. Ianis Zicu, de exemplu, cred că avea 20 de ani, a ajuns apoi în Italia. Urmăresc și acum Superliga, am văzut că Dinamo se bate iar la titlu. Iar Zicu a ajuns antrenor la echipa lui Gheorghe Hagi”.
Nu mi-a fost trimisă medalia de campion. Am rămas doar cu un trening cu sigla „câinilor” și cu un tricou.
- Xavier Meride
{{text}}