Vrem scouting

Probabil cel mai frumos lucru pe care l-am auzit în ultimii ani a fost când domnul Becali a spus că ar avea nevoie de scouting la echipă. Dacă e așa, m-ați cam prins pe subiect.

Împreună, am învins.

Domnule Becali, dumneavoastră nu ați fost învins anul ăsta de adversari, ci de un sistem, altul față de cel cu care ne-am obișnuit, unul… educațional.

În urmă cu 12 ani, când încercam să mă prezint oamenilor din fotbalul românesc ca scout aspirant, eram tratat ca un străin, nepriceput, nu aveam loc. Un anume Ovidiu Burcă mi-a dat o șansă, alături de care am început proiectul Dinamo după 10 ani. Culmea, el fiind, așa cum spuneți, băiat deștept, care vorbește ceva limbi străine.

A fost o luptă grea, în care nu am luptat doar pentru educarea mea, ci și pentru a oferi o șansă și altora care erau pasionați și nu aveau loc. Am ales drumul răbdării și al perseverenței - să înțeleg că, dacă mi se închide o ușă, trebuie să urc pe geam. Și dacă se închide geamul, să sparg un perete. Și după ce am găsit o mică crăpătură în peretele ăla, am zis că e suficient ca să treacă și alții pe acolo.

Nu pot spune că a fost ușor. Am vrut să mă las de n ori, frustrat că nu sunt văzut, auzit, băgat în seamă sau ascultat. Mi-am dat seama că lumea n-are nimic cu mine personal, ci are cu o idee, prezentă de mult în fotbalul de la noi: faptul că… noi știm.

Am ales să mă duc către Federație și să prezint ideea mea celor de acolo. Federația nu mi-a oferit doar înțelegere, mi-a oferit o platformă, o parte în sistemul educațional, în licențe, unde am putut prezenta scoutingul și analiza ca fiind vitale pentru dezvoltarea noastră. În paralel, la cluburi am făcut departamente de scouting bazate pe voluntariat, care, bineînțeles, au fost luate în derâdere inițial, dar care au dus la rezultatul de azi. Pe lângă asta, cursuri de scouting frecventate de peste 250 de pasionați care sperau la ziua în care scoutingul să învingă.

New Dinamo e Old Dinamo

Proiectul Dinamo s-a bazat pe pasiune și pe valori. Tinerii „nepregătiți” care au ales să își dedice timpul și să creadă într-un proces de durată au fost răsplătiți.

Cum am putut ține 20, 40 și apoi 60 de oameni să lucreze fără bani? Opinia generală era că profit de munca și timpul lor și, în același timp, că nu sunt suficient de buni, că n-au jucat fotbal, că nu știu. Dar nu e chiar așa.

Departamentul de scouting de la Dinamo a fost o continuare a unui departament de la UTA, iar cel de la UTA o continuare a unuia de la Voluntari. Și nu s-a bazat pe schimb de bani, ci pe schimb de educație și oportunități.

Ei căutau jucătorii potriviți, eu căutam oamenii potriviți. Mi s-a spus de către cineva din fotbal că sunt fraier că îi învăț pe cei 60 tot ce știu eu și într-o zi îmi vor lua locul. Perfect, asta și voiam. Eu voiam să creez locuri, ca acești oameni să respire, pentru că atunci când ai o pasiune nu poți să respiri fără ea. Cel puțin așa simt eu și așa am simțit și la cei care azi sunt în poziții de decizie sau, cel puțin, de influență în transferuri.

Dinamo nu e new, e old, pentru că nu ne-am bazat pe lucruri noi, ne-am bazat pe principii vechi sociale, ce au în centrul progresului educația, colaborarea și mentoratul. Iar departamentul acela s-a multiplicat în altele.

Între păreri și analize

Aș adăuga că scoutingul nu este o părere, nu este o opinie, ci este un proces de analiză. Pentru asta ai nevoie de experiență și de educația necesară pentru a înțelege ceea ce se întâmplă pe teren, mai întâi în sens macro și apoi micro.

Analiza individuală a jucătorilor nu reprezintă principiile de joc, ci înțelegerea unor calități în relație cu acele principii, lucruri care se definesc ca roluri.

Rolul nu este același lucru cu poziția, ci face parte din sarcinile poziției.

Calitățile unui jucător nu sunt condiții, ci condiționări care trebuie înțelese în relație cu calitățile celorlalți.

Personalitatea unui jucător nu reprezintă o problemă sau un avantaj; ea reprezintă o responsabilizare a înțelegerii nevoilor umane în relație cu mediul.

Așadar, un transfer reușit sau ratat nu reprezintă simpla observare a calităților sau defectelor unui jucător, ci adaptarea complexității sale umane și profesionale la contextul cultural al clubului.

În final, cultura nu înseamnă doar educație, ci un set de valori și principii care definesc totalitatea mediului format în jurul ecosistemului misiunii clubului.

Trust the process

Probabil că astăzi s-a lămurit toată lumea că scoutingul este esențial. Totuși, ceea ce e mai important decât scoutingul este managementul acestor oameni. Un om pasionat vrea să fie văzut, respectat, apreciat și iubit. Cea mai mare problemă a fotbalului de care m-am lovit este că omul care decide nu știe să te evalueze corect.

Degeaba ești bun dacă nu ești văzut bun. Fotbalul românesc este încă într-un efect Dunning-Kruger care intră în contact direct cu niște oameni noi care au Sindromul Impostorului. Când încrederea supremă intră în contact cu lipsa de încredere, singura soluție este răbdarea, de ambele părți.

Educația

Totuși, suntem încă la început de drum. Putem să ne dezvoltăm și, mai mult, să îi ajutăm și pe alții să o facă. Până la urmă, faptul că patronul FCSB spune că are nevoie de scouting nu e doar o victorie, e o responsabilizare. Dacă domnul Becali recunoaște că are nevoie de ajutor, tot fotbalul are nevoie de ajutor, iar acesta poate veni doar în urma unui proces de educație continuă și încredere.

Cosmin, Ștefan, Andrei, Patricia, Lucian, Cătălin, Radu, Alex, Victor, Daniel, Adelin, Vlad, Dragoș, credeți în visul vostru în continuare.

Trust the process!

• Gabi Glăvan, fost director sportiv la Dinamo, în trecut oficial la FC Voluntari, UTA, Universitatea Craiova sau Rapid, este acum șeful departamentului de scouting de la Phoenix Rising Football (SUA)