Mihai Teja (47 de ani), invitatul emisiunii „Prietenii lui Ovidiu” ce urmează să fie difuzată integral, miercuri (11 martie), vorbește deschis despre despărțirea de Metaloglobus și despre culisele unui club care a încercat să supraviețuiască în prima ligă cu salarii de 1.000 și 3.000 de euro, dar cu decizii luate, uneori, peste capul antrenorului.
Tehnicianul spune că echipa „nu juca rău”, ba chiar a făcut meciuri solide cu adversari precum Dinamo, Rapid, Craiova sau FCSB, însă lipsa unei strategii clare și intervențiile din conducere au cântărit decisiv dezastrul din ultimele lunii.
În dialogul cu Ovidiu Ioanițoaia, Teja explică cum se făceau transferurile la clubul patronat de omul de afaceri sirian Imad Kassas și de ce conflictul cu președintele Marius Burcă a devenit inevitabil.
VIDEO. Mihai Teja: „Jucam bine, dar pentru victorii ai nevoie de mai mult decât joc”
- Domnule Teja, Metaloglobus era o echipă care nu juca rău, juca bine, dar mereu se îneca la mal. Cum Dumnezeu se întâmpla asta?
- Cred că am făcut meciuri bune. Și cu Dinamo am făcut un meci foarte bun, și cu Rapid, acasă, la fel, și cu Craiova, iar cu FCSB am făcut două meciuri foarte bune. Toate partidele noastre au fost bune din punct de vedere al jocului. Într-adevăr, pentru a câștiga un meci ai nevoie de mult mai mulți factori.
- Evident!
- Nu antrenezi o săptămână și câștigi meciul de săptămâna viitoare. Totul ține de ceea ce propui: cum îți așterni, așa dormi. Adică de planificare și de strategia pe care o ai de la început. Ca să fii o echipă care câștigă meciuri, trebuie să pregătești asta încă din vară, cu tot ceea ce înseamnă condiții, infrastructură și metodologie.
- N-ați avut condiții la Metaloglobus? Are vreo posibilitate să scape?
- În fotbal totul este posibil. Ne aducem aminte de regretatul Ionuț Popa, când era la Timișoara. Eu am salvat Voluntariul când am preluat echipa în iarnă, cu doar patru puncte. L-am văzut și pe Bogdan Andone la Botoșani reușind ceva asemănător, pornind de la o situație foarte grea.
- Și atunci mă întreb de ce v-au dat afară acum?
- La noi există altă mentalitate, altă educație și altă cultură în sport. De fiecare dată apare ideea că trebuie creat un „șoc”. Acum nu știu exact ce înseamnă acest șoc, pentru că, dacă lucrurile sunt construite cum trebuie de la început, nu cred că mai este nevoie de așa ceva.
- Corect, da.
- Ar fi firescul unor lucruri bine făcute. Din punctul meu de vedere, managerii și cei care conduc cluburile ar trebui să se gândească mult mai atent atât atunci când aduc un antrenor, cât și atunci când decid să-l schimbe.
VIDEO. Mihai Teja: „La Metaloglobus, salariul mediu era 1.500-2.000 de euro”
- Recunosc că nu știu: ce-i cu echipa asta? A cui e?
- Este o echipă privată a domnului Imad, un sirian.
- Și ce face în România?
- Are niște business-uri, mai multe afaceri. A preluat fabrica Metaloglobus și tot ce are...
- Fabrica asta cu ce se ocupă?
- Deocamdată nu se mai ocupă cu nimic. Din câte am înțeles, nu mai există producție.
- Și are sirianul ăsta atâția bani încât să țină o echipă în prima ligă? Ce salarii erau?
- Salariul mediu era, cred, între 1.500 și 2.000 de euro. Cel mai mare salariu ajungea la 3.000 de euro, iar cele mai mici erau de 4.000, 5.000 sau 6.000 de lei.
- Ăsta nu e salariu de prima ligă, iertați-mă.
- Cam acestea sunt salariile. De fapt, din discuția mea cu domnul Imad, când ne-am întâlnit prima dată, i-am spus că putem face lucruri frumoase.
- Vorbește românește?
- Da, vorbește românește. Este de foarte mult timp aici, a făcut și facultatea în România. Și atunci i-am spus că, dacă vrem să facem ceva, trebuie să avem cât de cât un buget. Este un tip foarte discret, un om foarte OK, la locul lui.
- E un băiat bun, dar v-a dat afară.
- Sunt foarte mulți oameni pe lângă patroni și pe lângă cei cu bani care dictează. Cred că și acolo este o problemă și de acolo pleacă totul. Pentru că, la fotbal, sunt foarte mulți care se pricep.
„Transferurile se făceau după salariu, nu după valoare”
- Conflictul a fost cu președintele?
- Conflictul meu a fost cu președintele clubului. Dânsul voia să facă multe lucruri, își dorea să stabilească și strategia. Pentru mine nu era o problemă să se ocupe de transferuri.
- Păi le făcea fără să vă întrebe?
- Făcea transferuri din punctul dânsului de vedere, în funcție de cum vedea jucătorii, dacă sunt OK sau nu. Analiza dacă un jucător ar fi bun pentru echipa noastră. Apoi, normal, mă întreba și pe mine.
- Și dacă nu erați de acord, renunța sau tot îl aducea?
- Nu renunța, îl aducea. Un criteriu foarte important la transferuri era nivelul salarial.
- Cine accepta să vină pe 1.000 de euro...
- Exact. Nu conta neapărat calitatea, ci nivelul salarial.
- Cum îl chema pe președinte? Marius Burcă?
- Da, da. Am avut câteva certuri. Eu mi-am dorit tot timpul să facem o echipă și mai bună, ca orice antrenor, pentru că îmi doream să reușim și să construim lucruri frumoase. Dar nu am fost pe aceeași lungime de undă.
„Sunt șanse de salvare. Sistemul play-out-ului poate schimba totul”
- Bărbătește, credeți că poate scăpa Metaloglobus?
- Este foarte greu! Dar, până la urmă, există acest sistem cu înjumătățirea punctelor, care te poate ajuta. Ajungi la șase puncte de Slobozia. Sunt totuși șase puncte. Eu am jucat trei play-out-uri: unul l-am câștigat cu Gaz Metan Mediaș, iar cu Voluntari ne-am salvat tocmai datorită acestui sistem. Am reușit să echilibrăm situația și să revenim din urmă.
- Da.
- Eu am salvat-o pe Gaz Metan într-un sezon în care Astra n-a prins play-off-ul pentru un punct și a retrogradat! Eram la Gaz Metan Mediaș atunci și ne băteam la retrogradare. În nouă meciuri am avut cinci victorii, patru egaluri și o singură înfrângere și am câștigat play-out-ul.
- Deci spuneți că sunt șanse.
- Șanse sunt. Eu cred că sunt șanse.
- Cine vine în urma dumneavoastră? Florin Bratu?
- Da, așa am văzut și eu.
- Nu v-a sunat, nu v-a contactat să vă întrebe: „Măi, Mihai, cum a fost, ce a fost?”.
- Nu, nu.
- Așa-s antrenorii noștri, parcă sunt certați unii cu alții. Normal ar fi ca, atunci când iei o echipă de la un antrenor, să te consulți cu el, să-l întrebi: „Cum a fost, ce s-a întâmplat?”.
- Așa cred și eu că este normal. Dar, până la urmă, fiecare gândește în felul lui. Probabil a văzut din afară ce se întâmplă la echipă, de ce nu merg lucrurile, și-a făcut o idee din statistici și din tot ce are la dispoziție, iar atunci poate n-a mai simțit nevoia să sune.
{{text}}