Are 51 de ani și suferă de o boală degenerativă, dar și-a păstrat titlul la Jocurile Paralimpice de la Milano Cortina cu un vis împlinit

Cecile Hernandez (51 de ani) a cucerit titlul în proba de SB-LL2 snowboard cross la Jocurile Paralimpice de la Milano Cortina, repetând performanța de la Beijing 2022. Franțuzoaica, diagnosticată cu scleroză multiplă în 2002, a împărțit emoția și bucuria victoriei cu fiica ei în vârstă de 18 ani.

Pionieră în sportul său, parasnowboard, Cecile Hernandez a trăit la Jocurile Paralimpice de la Milano Cortina o emoție specială. Nu doar că a reușit, la 51 de ani – e cea mai vârstnică membră a delegației Franței –, să repete triumful de la Beijing 2022, ci a făcut-o pe 8 martie, de Ziua Internațională a Femeii.

„Este un cadou pentru toate femeile de aici”, a spus ea pentru Olympics. „E ca un mesaj, un simbol al încrederii în sine, al faptului că trebuie să muncești, să muncești și să-și trăiești viața cu fericire”, a adăugat Hernandez.

Ea a adunat patru participări la Jocurile Paralimpice, urcând de fiecare dată pe podium, începând cu Sochi 2014. Și-a început cariera sportivă în altă disciplină, BMX, apoi a descoperit snowboardul, însă pe 21 octombrie 2002 a suferit un atac puternic de paralizie la ambele picioare, care a durat două luni. Diagnosticată cu scleroză multiplă, ea a renunțat atunci la sport, refugiindu-se în scris.

A publicat două cărți, a lucrat pentru postul de radio Europe 1 și a colaborat cu ziarul Le Figaro, acoperind Jocurile Paralimpice de vară de la Londra 2012, iar în 2013 a încercat din nou snowboardul în Alpii Francezi, fiind remarcată de un membru al echipei naționale de parasnowboard.

Cecile Hernandez, debut olimpic cu medalie la Sochi 2014

După numai o lună de pregătire intensă, a participat la Jocurile de la Sochi 2014, cucerind medalia de argint la parasnowboard cross. Prima din seria ei, care include argint la banked slalom SB-LL1 la Pyeongchang 2018, bronz la aceeași ediție la snowboard cross SB-LL1. Peste alți patru ani, la Beijing, s-a impus în proba de snowboard cross SB-LL2 și a dublat succesul la Milano Cortina.

Acolo unde a trecut linia de sosire cu o imagine aproape similară celei de la Beijing: purtând vesta roșie de concurs, cu palmele pe față și un amestec de bucurie și incredulitate în ochi. Hernandez, la cei 51 de ani ai săi, are 27 de ani în plus față de următoarea concurentă paralimpică în sportul său, în ce privește diferența de vârstă.

Emoția avea însă și o tentă profund personală: pentru prima dată în participările ei paralimpice, fiica lui Cecile, Victoire-Eleonore (18 ani), se afla în public. Iar campioana a vrut să împartă acest moment cu ea, de aceea și-a împreunat brațele în formă de inimă și s-a întors spre partea de tribună unde se afla copilul ei.

„Nu este felul în care am vrut să sărbătoresc”, a mărturisit mai târziu, zâmbind. „Voiam să am brațele larg deschise, dar până la urmă am făcut altceva. Sunt foarte mândră. După ce am trecut linia de sosire am vrut să-mi văd fiica imediat. Înseamnă foarte mult pentru mine, de aceea nu mă puteam opri din plâns pe podium”, a explicat Hernandez.

Cecile Hernandez, mesaj emoționant de la fiica ei: „Însoțitoarea de zbor a venit la mine pentru că plângeam”

A dezvăluit apoi pentru l’Equipe că îi făcuse o promisiune adolescentei, de care s-a ținut. „Gata! I-am promis și am reușit, nu-i așa, dragă?”, s-a adresat ea lui Victoire-Eleonore. „I-am promis că sacrificiile și munca dură vor fi răsplătite. De când era mică, i-am spus că într-o zi va fi cu mine la linia de sosire de la o ediție a Jocurilor Paralimpice. Și iat-o aici!”, a exclamat Cecile.

Este o presiune, dar și o motivație. Când te trezești în fiecare dimineață, îți spui: fiica ta va fi acolo! Nu-ți încalci promisiunea față de un copil – Cecile Hernandez

Înainte de plecarea spre Italia, adolescenta i-a dat mamei o fotografie, iar pe spate era un mesaj în care Victoire-Eleonore îi transmitea mamei că, indiferent ce se va întâmpla, va fi mândră de ea. „Eram în avion când am citit, iar însoțitoarea de zbor a venit la mine pentru că plângeam. M-a întrebat dacă totul este în regulă și i-am spus: «Da, și sunt foarte fericită»”.

Ea a vorbit și despre limite sau depășirea lor. „Sunt perfecționistă, cer mult, asta îmi explică longevitatea. Toată lumea se referă la vârsta mea, dar cred că asta arată că nu există bariere. E un mesaj puternic pentru femei: faceți ce vă doriți, cu pasiune și asta e!”.

Cecile Hernandez: „Principalul meu inamic este scleroza pentru că nu știu cum mă voi trezi mâine”

Dincolo de evoluția bolii de care suferă, franțuzoaica se luptă cu tot felul de alte probleme medicale. În 2020, la mijlocul ciclului paralimpic, a avut o fractură de coloană, la două vertebre, dar a revenit în competiții la mai puțin de două luni de la căzătura suferită.

„În mod normal, ar fi trei luni pentru o recuperare totală, dar iată-mă!”, spunea ea pentru site-ul Comitetului Internațional Paralimpic. „Nu sunt la 100% din cauză că simt durerea în continuare, iar durerea mă obosește ca urmare a sclerozei multiple, care simte că e ceva în neregulă în corpul meu și îmi ia toată energia”, a explicat Cecile.

Fiind vorba despre o boală degenerativă, condiția fizică a sportivei se înrăutățește nu doar pe parcursul unor luni, ci uneori al unei singure zile. „Principalul meu inamic este scleroza pentru că nu știu cum mă voi trezi mâine. Nu mă simt la fel la 9, la 10, la 11 sau la 2 după-amiază. Sistemul nervos se schimbă când sunt obosită, când e frig. Dar asta este viața mea”, conchidea ea atunci.

Șase ani mai târziu e dublă campioană paralimpică și cu visul de a o avea pe fiica ei alături la competiția supremă împlinit. Fiindcă „sunt perfecționistă, cer mult”. În primul rând de la ea.